Miss Wyoming

Autor: Douglas Coupland
Titlu: Miss Wyoming
Editura: Humanitas Fiction, colectia Raftul Denisei, Bucuresti, 2009; 304 pagini; 33 RON
Traducere si note: Cristina Barbu
Titlul original: Miss Wyoming (1999)
Nota data de mine: * * * (din 5)

Miss Wyoming e al saselea roman al lui Douglas Coupland si a treia sa carte publicata in romana (dupa Generatia X si Toate familille sunt psihotice – Humanitas, 2008; nu le-am citit inca). Douglas Coupland a fost numit (fara voia lui) una dintre icoanele “generatiei X” – generatia celor care au ajuns la maturitate in anii ‘80, care cantau sau ascultau grunge si rock alternativ, erau dezgustati de consumerism si de cultura de mall. Ca fapt divers, ideile lui privind viata alternativa a “generatiei X” au fost preluate cu entuziasm de fortele malefice ale marketingului si publicitatii – fapt care l-a determinat pe Coupland sa declare in 1995 ca “generatia X a murit”.

Miss Wyoming spune povestea unei foste Miss, Susan Colgate, ajunsa actrita de televiziune, apoi actrita prin reclame si apoi sotie de rocker somera si pe cea a lui John Johnson, un producator de filme de Holywood aflat la sfarstiul carierei. Povestea e simpla: cei doi se intalnesc din intamplare, descopera in celalalt un posibil suflet-pereche si salvator, Susan dispare in ceata si John pleaca sa o caute. Cea mai mare parte a cartii e o istorie a vietilor celor doua personaje, de la copilarie si pana in momentul in care se regasesc.

Pe coperta cartii scrie ca Miss Wyoming ar fi “o satira sociala” – si citind mai multe despre autor si cartile lui cred ca aceasta era intentia lui – sa satirizeze tot felul de aspecte ale vietii americane din anii ‘90 – filmele de actiune, concursurile de Miss, pelerinajele la mormintele celebritatilor, vestitele 15 minute de celebritate, etc. Din pacate ceea ce scrie Coupland despre toate aceste lucruri mi s-a parut de o banalitate feroce: da, micutele Miss sunt exploatate de mamicile lor, iar mamicile doresc doar ca fiicele lor sa fie mai putin ratate decat ele; da, la Holywood sunt barfe, lumea e superficiala, oamenii se drogheaza si beau prea mult. Mi s-a parut ca autorul reincalzeste tot felul de subiecte de tabloid, fara sa ofere vreun punct de vedere care sa nu fi fost deja oferit de tz ori. Mesajul final al cartii – “all you need is love” – fusese exprimat mai frumos (si mai pe scurt!) de Beatles.

Mi-au placut in schimb doua alte chestiuni. Prima: amandoua personajele principale au la activ cate o disparitie de lunga durata; amandoi, Susan si John, plecasera in mod voluntar, intr-o incercare de-a gasi “pe drum” un nou sens al vietii, o noua cale care sa-i scape de vietile lipsite de succes pe care le duceau. Capitolele privind epopeea lui John mi s-au parut cele mai distractive din toata cartea: dorindu-si sa fie Kerouac, el doneaza tot ce avea si pleaca lelea, fara bani, fara bagaje, fara harta. Si descopera ca exista foarte multi vagabonzi pe lumea asta, ca e o viata banala si neplacuta si ca nu-i mare lucru de invatat din ea. Morala ar fi ca nu oricine poate fi Kerouac si, in plus, ca anumite privatiuni pot fi incompatibile cu practica filosofiei.

Si a doua: capitolele cartii sunt aranjate absolut haotic si la inceput cronologia intamplarilor din diferitele capitole e total neclara. Desi la alte carti tipul asta de-a scrie mi s-a parut fortat si neplacut, Coupland a reusit sa alterneze povestile astfel incat la inceput sa nu conteze prea mult ca sare de la una la alta, iar impresia sa fie aceea ca scriitorul vorbeste cu cititorii si isi mai aminteste pe parcurs despre cate o anecdota care-l poate ajuta pe cititor sa inteleaga mai bine ce se petrece.

Miss Wyoming nu mi s-a parut grozava; ma asteptam la altceva, cunoscand reputatia lui Coupland de critic al societatii. Ca povestioara merge, si e placuta impresia de puzzle – iti pune nitelus imaginatia la contributie. Nu stiu daca alte carti de Coupland mi-ar placea mai mult – astept pareri inainte sa dau banii pe ele