Autori: Paco Ignacio Taibo II, Subcomandante Marcos
Titlu: Mortii incomozi (lipseste ce lipseste)
Editura: Humanitas, Raftul Denisei, Bucuresti, 2009; 232 pagini; 25 RON
Traducere: Cornelia Radulescu
Titlul original: Muertos incómodos (2004)
Nota data de mine: aproape **** (din 5)
Mortii incomozi este rezultatul colaborarii – de la distanta – dintre un militant zapatist mexican (Subcomandante Marcos) si un autor mexican de romane politiste si thrillere (Paco Ignacio Taibo II). Cei doi nu s-au intalnit – primul i-a propus in scris celui de-al doilea sa colaboreze si a stabilit “regulile jocului”. Capitolele cu numar impar ale cartii au fost scrise de Subcomandante Marcos si au fost trimise prin posta celuilalt autor, care a adaugat capitolele lui.
In Mortii incomozi intalnim doi detectivi care ajung sa colaboreze la un caz: Elías Contreras (colaborator al zapatistilor) si Héctor Belascorán (detectiv privat din Mexico City). Cei doi sunt trimisi sa cerceteze cazul unor apeluri telefonice primite de la un om care murise de vreo 30 de ani, care pare sa fi inviat brusc pentru a isi denunta asasinii.
Mortii incomozi mi s-a parut surprinzatoare – concentreaza in 200 de pagini o descriere critica a societatii mexicane contemporane, cu politicieni care-si vand la kilogram tara si cu tortionari reconvertiti in capitalisti, dar e mult mai complexa de-atat. Povestea politista care da un fir logic cartii e imbogatita de un colaj fantastic de intamplari povestite de personaje neasteptate. Iar analiza societatii mexicane e realizata de toate personajele, astfel incat avem de-a face cu un cor dezordonat de voci mai mult sau mai putin rationale care incearca sa puna un nume tuturor relelor din istoria si din prezentul Mexicului.
O carte politista post-moderna, deci, bine scrisa si intens politizata. Am avut totusi o strangere de inima citind-o: cum se poate sa te simti bine cand citesti o carte despre porcariile din istoria Mexicului? Asta pentru ca Mortii incomozi e entertaining, multe pasaje te fac sa razi chiar daca reactia normala ar fi intristarea.
Bonus:
Despre carte la Mihnea si la dreaming jewel
Un fragment din editia in romana la Liternet
Doua recenzii in engleza: 3:AM Magazine si The Guardian
Aici gasiti primele 6 capitole ale cartii in format PDF, in spaniola.
Mie mi s-a părut un minus al cărţii numărul inutil de mare de personaje mult prea excentrice care apar în povestire, mai ales că unora nu le-am văzut utilitatea ca atare.
În schimb mi-a plăcut concluzia – sau ce am înţeles eu ca fiind concluzia – şi anume că:
- morţii sunt incomozi pentru că simpla lor dispariţie vorbeşte despre lucruri care n-ar fi trebuit îngăduite, iar cei vii au obligaţia să vorbească în locul lor, acum când au dispărut;
- n-are importanţă că nu poţi ajunge la rădăcina Răului; uneltele cu care conducătorii îşi fac treburile murdare trebuie pedepsite, oricât de mărunte ar fi, pentru că pentru că, fără complicitatea lor, tiranii nu ar înfăptui nimic.
@dj – Asta am inteles si eu ca ar fi concluzia. Ai scris si tu despre carte?
Da, aici:
http://bibliotecababel.wordpress.com/2009/08/25/altfel-de-vorbitori-in-numele-mortilor/
Dar concluziile sunt cam alea pe care le-am pus în comentariul de mai sus.
@dj – Fain cum ai scris. Am pus link si la sfarsitul postarii.
Mulţumesc!
Este un caz în care am înţeles cartea abia când am scris despre ea, ştiam eu că nu mi-am făcut blogul ăla degeaba! (Nu ştiu alţii cum sunt dar la mine scrisul funcţionează ca suport al gândirii: gândesc mai bine “în scris”).
@dj – Cunosc fenomenul; si am mai observat ceva – eu tin minte mult mai multe chestii despre cartile despre care scriu pe blog
[...] în colaborare, critică entertaining a societăţii mexicane. Mai multe detalii puteţi găsi în articolul [...]