Drumul

Autor: Cormac McCarthy
Titlu: Drumul
Editura: Humanitas, Raftul Denisei, Bucuresti, 2009; 224 pagini; 25 RON
Traducere: Irina Horea
Titlul original: The Road (2006)
Nota data de mine: **** pe de-o parte, ** pe partea cealalta (din 5)

The Road a castigat premiul Pulitzer in 2007 si James Tait Black Memorial Prize for Fiction in 2006. S-a scris foarte, foarte mult despre ea, majoritatea recenzentilor profesionisti (si multi dintre cei neprofesionisti, din cate am vazut) considerand-o extrem de buna. Capodopera, chiar. In cazul meu veti observa o parere impartita: mi s-a parut o carte foarte buna din punctul de vedere al realizarii tehnice si-a metodei de transmitere a mesajului (care-i si el frumos), dar cititorul de SF din mine a fost intai contrariat si pana la urma dezamagit de substanta acestei carti.

Cred ca deja cam toti cititorii blogului acestuia stiu despre ce e vorba in Drumul, dar recapitulez totusi. Un tata si un fiu merg spre sud, printr-o lume pustiita de o catastrofa (plantele si animalele au murit, cerul e acoperit de cenusa, se face tot mai frig, ploaia se transforma in ninsoare, chiar si furtunile de foc au incetat). Ei fac parte dintre putinii oameni care au supravietuit; si merg pe drumul spre sud, chinuiti de foame si de oboseala si gasind din cand in cand cate-o conserva ratacita; au incaltari artizanale, din fasii de panza si din bucati de plastic; intalnesc uneori alti oameni, dar acestia sunt de obicei canibali. Catastrofa avusese loc in urma cu cativa ani si ucisese totul in afara de oameni, iar proviziile umanitatii ajunsesera sa se epuizeze: dupa cativa ani in care s-au hranit din rezerve, supravietuitorii au ajuns sa se manance unul pe altul, iar omenirea urma sa-si incheie si ea existenta cand ultimul canibal de pe lume va muri si el de foame.

Totul e gri in lumea din Drumul, acoperit de cenusa si apoi de zapada cenusie. Dar tatal si fiul din poveste duc cu ei o chestie pretioasa – focul din inimile lor, moralitatea si credinta. Ei cred ca omul trebuie sa fie bun (intr-un inteles foarte crestin), si le e teama ca sunt singuri. Povestea din Drumul e cea a lucirilor acestei credinte si-a tandretei dintre tata si fiu, amandoua ezitante in bataia vanturilor si valurilor. Toata povestea e scrisa minimalist, e foarte bine lucrata, evolutia sentimentelor personajelor si cea a micii lor lumi se citeste frumos printre randuri. Cormac McCarthy surprinde minunat faptul ca drumul dificil dintre nastere si o moarte inevitabila e lipsit de sens in lipsa unei credinte, a unui scop mai nobil decat umplerea burtii – in lipsa scopului natural de propasire a speciei si-a modului de viata aferent, personajele se agata de credinta intr-o mantuire a speciei respective.

Aici se incheie prima parte a acestei recenzii, cea in care argumentez de ce i-as da cartii patru buline din cinci. I-as fi dat cinci buline daca deznodamantul era altul – mi-ar fi placut sa nu cunosc sfarsitul drumului celor doi, cred ca argumentul lipsei de speranta si de scop ar fi fost prezentat mai frumos intr-o poveste a unui drum fara sfarsit. In plus, din punctul meu de vedere, sentimentalitatea finalului e oarecum fortata.

Trecand acum la jumatatea de Adina care si-ar dori sa-i dea acestei carti doua buline din cinci: pentru un cititor de literatura SF post-apocaliptica Drumul prezinta cateva probleme.

1. Autorii de texte SF incearca de obicei sa prezinte o lume coerenta, in care apoi insereaza parabole, fabule, povestiri cu miez moral mai bine sau mai putin bine scrise. Unii dintre ei au scris texte comparabile cu Drumul, daca ne gandim la substanta morala a povestilor. Romanul lui Cormac McCarthy, pe de alta parte, mi s-a parut incoerent din punctul de vedere al lumii construite:

* Catastrofa care-a distrus civilizatia umana este de domeniul magiei: a inceput cu o serie de explozii care-au distrus intreaga biosfera, dar nu e iarna nucleara – pentru ca modelele teoretice spun ca o iarna nucleara incepe cu frig naprasnic, continua cativa ani cu acelasi frig naprasnic si se termina odata cu venirea unei primaveri. In timpul unei ierni nucleare nu cad precipitatii. Din astfel de considerente teoretice pot fi indepartate si ipotezele unei ierni vulcanice sau cauzate de impactul cu un meteorit urias. Iar daca era totusi vorba de-o iarna nucleara oamenii ar fi disparut mult mai rapid (totul fiind contaminat, inclusiv picaturile de ploaie care tot pica pe ei).

* In urma catastrofelor de proportii apocaliptice speciile care raman in viata sunt cele de talie mica. Bacterii, alge, viermisori, rozatoare. Nu oameni. Vietuitoarele acestea marunte se reproduc rapid, ceea ce duce la aparitia rapida a unor specii noi, adaptate noilor conditii meteo. Chestia asta s-a intamplat chiar si intre ruinele Cernobâlului.

* Problema canibalilor, carora nu le da prin cap ca-i mai simplu sa faci conserve decat sa hranesti aiurea tot septelul.

In Drumul exista tot felul de astfel de inconsecvente si chestii ilogice, ciudate pentru un cititor care-i obisnuit sa desluseasca functionarea unor lumi extraordinare.

2. Autorilor de literatura SF li se iarta rareori scrierile lipsite de plot (ceea ce Drumul nu are) si de personaje credibile. Legat de acest al doilea punct, personajul fiului e destul de ireal daca nu luam in considerare incarcatura morala & mistica pe care autorul i-o arunca pe umeri. El s-a nascut dupa apocalipsa, a cunoscut doar lumea devastata, totusi e perpetuu speriat si uimit, incapabil sa-si poarte de grija timp de cinci minute. Este clar ca pentru ca mesajul moral sa fie coerent era nevoie de un astfel de personaj, dar eu cel putin nu rezonez la mesaje umane-mult-prea-umane transmise de personaje de paie.

Iata, deci, parerile mele cele impartite si firele de par corespunzatoare. Drumul nu-i in orice caz o carte slaba, dar, poate dintr-o lipsa nativa de sensibilitate, nu m-a dat pe spate, asa cum am vazut ca a facut-o cu multi alti cititori. Ce-i singur e ca nu e o carte SF, elementele SF sunt doar o spioala peste o poveste religioasa expusa cu tehnica (literara). Eu cel putin cu asta am ramas.

Cateva alte recenzii:

Capricornk13
Dragos
Cititor SF
Ameer
Anda Grarup
Fiction Addiction
Spadez

Si, la Metacritic, o lista cu multe recenzii aparute in ziarele de pe-afara.