Autor: Alan Alda
Titlu: Sa nu-ti impaiezi niciodata cainele si alte lucruri pe care le-am invatat in viata
Editura: Humanitas, Bucuresti, 2009; 272 pagini; 32 RON
Traducere: Alina Popescu
Titlul original: Never Have Your Dog Stuffed: and Other Things I’ve Learned (2005)
Nota data de mine: – (fara)
Asta cred ca este prima autobiografie a unei persoane celebre pe care o citesc. De obicei ocolesc genul – pentru ca nu am simpatii deosebite pentru marea majoritate a celor care le scriu, pentru ca stiu ca de fapt nici nu si le scriu singuri, pentru ca ma enerveaza ca profita de ocazie pentru a-si sapa adversarii. Dar date fiind amintirile placute legate de M.A.S.H. n-am putut rezista sa cumpar aceasta carte.
Imaginea buna pe care o aveam despre Alda (greu de despartit de cea despre Hawkeye Pierce) s-a intarit de-a lungul lecturii. Am aflat intai ca omul e casatorit cu aceeasi femeie din 1957, ca au trei copii si numerosi nepoti; apoi, ca a avut o copilarie zbuciumata, fiind el fiu de actori de vodevil; apoi, ca a militat mult timp pentru introducerea in constitutia SUA a unui amendament care sa garanteze drepturi egale pentru barbati si femei. Am aflat, in sfarsit, ca nici dupa 11 ani de M.A.S.H. si dupa multe alte proiecte nu s-a declarat un actor desavarsit.
Nu m-a suprins faptul ca Alan Alda nu barfeste pe nimeni in cartea aceasta. El scrie mai ales despre el si despre ce a invatat in viata, iar detaliile despre oamenii cu care s-a intalnit sunt putine si, absolut toate, scrise cu simpatie. Despre actorii din M.A.S.H. am aflat ca erau cu totii buni prieteni si ca radeau mult la filmari; despre regizori am aflat ca l-au invatat pe Alda tot ce stie despre actorie.
Cartea in sine a fost o lectura placuta – probabil si pentru ca defectul cel mai mare al lui Alda este, dupa spusele lui, nevoia de-ai face pe oameni sa rada si sa se simta bine. Recomand cartea tuturor celor care-si doresc sa-l cunoasca mai indeaproape. Din cate am citit azi pe ici-colo, ceea ce poveste el se apropie foarte mult de adevar si-i confirma (spre tristetea sa) statutul de persoana cumsecade.
cartea asta este pe lista mea de carti de citit!! mi-a placut de Alan Alda de cand era in MASH (my favourite show ever!!!)
@julzcat – E foarte fain MASH.
Oh, mi-ai adus aminte de MASH. Ce mult mi-a placut si mie, dupa ce i-am acordat o sansa. Eram foarte reticenta si am pierdut mult din el. Oare il mai gasesc pe net? ca m-as mai uita la el.
Cartea nu stiu daca as incerca-o, desi ai vorbit asa frumos despre ea si sunt sigura ca e frumoasa…
@Tomata cu scufita – Se gaseste pe net; si e fain
I can’t belive someone else read this
Eu am fost (si inca sunt, de altfel) innebunita dupa MASH, asa ca am luat cartea prima data cand am auzit de existenta ei (cred ca acum 2 ani) si mi’a placut. E light reading, dar Alan Alda are farmec si o viata care merita povestita. So…I’m just glad you liked it 
A scris si un follow-up (Things I overheard while talking to myself) care din pacate sta la mine in biblioteca neatins de ceva timp…
@ameer – Sper sa o gasesc si pe a doua
Eu i-am făcut-o cadou de Crăciun mamei, tocmai fiindcă îi place MASH. Probabil că până la urmă o să o “împrumut” şi eu de la ea, mai ales că i-am împrumutat toată seria Harry Potter şi-mi e datoare!
@dj – Eu zic sa o imprumuti, e placuta.
Ha, esti prima-singura persoana care-a citit cartea asta, in afara de mine adica. Glad to meet you.
Mi s-a parut interesant ca nu a inclus foarte mult familia- aproape deloc- in cartea lui (a trecut relativ repejor peste momente importante, dar poate-i doar impresia mea). De fapt, mi s-a parut ca a fost destul de haotic scrisa, dar a avut farmecul flashbackurilor care-ti vin si trebuie sa le povestesti asa cum apar in minte.
@Irina – Bine-ai venit
Da, Alda a vorbit putin despre familie sau despre cei din jur. Probabil ca a preferat sa fie discret.
[...] adinab.wordpress.com Share and Enjoy: [...]