Doua femei la Praga

Autor: Juan José Millás
Titlu: Doua femei la Praga
Editura: Humanitas, Cartea de pe noptiera, Bucuresti, 2010; 192 pagini; 22 RON
Traducere: Florentina Hojbota
Titlul original: Dos Mujeres en Praga (2002)
Nota data de mine: *** si jumatate (din 5)

Juan José Millás este considerat unul dintre scriitorii spanioli importanti ai ultimelor decenii; a publicat primul sau volum in 1975 si a castigat numeroase premii literare. Dos Mujeres en Praga a primit in 2002 premiul Primavera pentru roman. Cartea ni-i prezinta pe Luz Acaso si pe Álvaro Abril, o femeie in cautarea cuiva care sa ii scrie biografia si un scriitor vestit dar in pana de inspiratie.

Álvaro isi ia angajamentul de a scrie o carte despre viata lui Luz si incepe o serie de interviuri cu femeia; pe masura ce increderea dintre ei creste si monologul devine dialog, cei doi isi descopera numeroase afinitati: Luz spune ca a abandonat intr-o manastire primul sau copil chiar dupa nasterea sa si ca stie ca el a fost dat unei alte familii, iar Álvaro marturiseste faptul ca a suspectat mereu ca e adoptat, pentru ca tatal lui era un om distant si pentru ca surprisese o convorbire suspecta a mamei sale. Cand Luz isi schimba povestea – nu a avut de fapt copii, barbatul ei a murit foarte tanar, a fost de fapt prostituata – Álvaro face totul pentru a tine pasul cu noile ei vieti si si-o rearanjeaza pe a lui in consecinta.

Mi s-a parut ca Doua femei la Praga trateaza mai ales tematica relatiei dintre fantezie si viata de toate zilele; faptul ca Luz si Álvaro aleg sa nu le mai separe pe cele doua ii schimba (pe ei dar si pe cativa dintre apropiatii lor) si, poate mai important, face din doua personaje macinate de teama si de singuratate doua persoane a caror viata e suportabila pentru ei si interesanta pentru cititor. Odata trecuta frontiera spre ceea ce pare ticneala, cititorul e nevoit fie sa filtreze intamplarile si povestile, fie sa se lase dus de val alaturi de personaje si sa vada alaturi de ele unde va duce si asta.

Cartea mi-a placut din mai multe puncte de vedere: alaturi de cele spuse mai sus limbajul folosit de personaje mi s-a parut frust dar placut iar personajele si intrigile secundare dau indicii despre traiul din Spania contemporana. La minus as aminti ideea putin cam obscura a autorului despre Praga, pomenita in fuga la inceputul cartii, actiunea desfasurandu-se in totalitate la Madrid si abandonarea inspre sfarsitul cartii a catorva personaje pentru care aveam un oarecare interes.