Autor: George R. R. Martin
Titlu: A Dance with Dragons
Editură: Bantam, New York, 2011; 1040 pagini; 22 USD
Nota dată de mine: *** (din 5)
Dat fiind faptul că foarte mulți fani ai seriei Cântec de gheață și foc nu au pus încă mâna pe cartea aceasta, voi încerca să scriu despre ea cât mai general și fără a da prea mult la iveală. Vă avertizez totuși că veți afla în cele ce urmează câteva lucruri despre conținutul cărții.
După relativa dezamăgire reprezentată pentru mine de Festinul ciorilor mă așteptam să îmi placă destul de mult acest volum: în el aflăm în sfârșit ce se întâmplă dincolo de Zid, ce-i cu Daenerys, Bran, Jon Snow, Tyrion și alte personaje mult mai dragi mie decât Cersei și Degețel. Volumul începe bine, cu un prolog despre transferul conștiinței. Urmează apoi capitole despre Tyrion, Daenerys, Jon Snow și Bran (adică exact ce așteptam). Entuziasmul cu care am început lectura a pălit însă treptat, pe măsură ce mi-am dat seama că nici în această carte nu se va întâmpla mare lucru.
Personajele discută enorm – Tyrion despre râuri și broaște țestoase și mâncare, Daenerys despre problemele poporului ei, Jon Snow despre cum să mute mai bine oamenii pe Zid. GRRM nu pierde nicio ocazie de a ne descrie câte un peisaj, de-a ne expune viețile și faptele tuturor strămoșilor tuturor personajelor fără importanță (și trebuie să fii atent, nu știi niciodată dacă nu cumva nu știu care neica-nimeni nu se va dovedi a fi nepotul uitat al lui Aeris Targaryen). Personajele urzesc planuri, le discută, își trimit scrisori și soli, în prima jumătate a cărții fiind însă clar că nu se va întâmpla nimic dramatic – aflam din Festinul ciorilor, daca era să.
Această primă jumătate a volumului narează întâmplările din Nord și Est petrecute în paralel cu cele din precedentul volum, apoi cele două cronologii se întâlnesc. Apar în carte și capitole mici și stinghere despre Cersei și Jaime, și se dovedesc corecte anumite presupuneri pe care le făcusem după ce am citit Festinul; apare fugitiv și Arya (care, o spun iarași, încă îi poate bate pe toți), apar și informații despre un alt Stark supraviețuitor.
Pozițiile de putere se schimbă, dar în moduri destul de greu de evaluat dat fiind faptul că uneori e greu să îți dai seama ce se întâmplă în fiecare loc într-un anumit moment. Anumite personaje pe care le credeam centrale își pierd mult din panaș – vezi Tyrion, care devine tot mai simpatic dar nu reușește să realizeze nimic, vezi și Daenerys. În general vorbind, nu se întâmplă nimic din ce speram să se întâmple în acest volum: dragonii nu sunt mai bine înțeleși sau mai mult folosiți, nu aflăm nimic nou despre Ceilalți, Daenerys nu cucerește Westeros-ul (și nici nu face vreun pas decisiv în acea direcție), Jon Snow nu devine un conducător luminat.
Apar în schimb câteva figuri noi care se pare că vor avea o importanță covârșitoare în următoarele volume. Evident, dacă nu cumva GRRM se distrază din nou de noi – avem și în A Dance With Dragons serii întregi de capitole despre câte un individ care crapă în final în mod stupid, fără a lăsa ceva în urmă. Există câteva relevații surprinzătoare, aflăm mai mult despre tot felul de Case prezente, trecute și viitoare și devine tot mai clar faptul că nu are rost să te atașezi de prea multe personaje.
Cel puțin un punct scad din nota acordată cărții pentru scenele tot mai dese și mai crunte de violență. Sunt capitole întregi pe care le-am citit cu scârbă, iar diferența față de primele trei volume din serie e că tot mai multe din episoadele de violență extremă sunt gratuite, fără vreo miză, fără însemnătate pentru nimeni. O altă jumătate de punct o scad pentru faptul că e imposibil să îți dai seama dacă cei care mor au murit cu adevărat; există pare-se zeci de moduri în care poți să revii la viață. În plus, GRRM insistă să lase în aer firele narative în care câte un personaj pare să dea colțul. Când știi că vei mai avea de așteptat nu știu câți ani pentru a vedea ce s-a întâmplat ajungi să îl suspectezi pe autor de o oarecare lipsă de bun simț.
Ce mi-a plăcut la acest volum: prezența a numeorși lupi; elementele fantasy, atâtea câte sunt; Bran, care se îndreaptă cu pași înceți spre acumularea unor puteri demne de luat în seamă; Tyrion, mereu haios, confirmând și aici părerea bună pe care am avut-o mereu despre el; Arya, care ar putea să devină și ea un personaj demn de luat în seamă; Jon și Daenerys, care par în acest volum mai tineri decât îi știam; faptul că amândoi văd în sfârșit cât de apăsătoare pot fii victoriile.
A Dance with Dragons le va plăcea cu siguranță celor cărora le-a plăcut și Festinul ciorilor; cei care au fost însă deranjați de încetinirea ritmului seriei, de abundența de personaje și intrigi noi de care nu știi dacă merită să îți pese și de raritatea elementelor fantasy vor fi dezamăgiți și de această dată.
Povestea e și mai înceată, personajele noi sunt multe, pe Ceilalți nu îi vedem aproape deloc, iar farmecul inițial al seriei pare să fi fost abandonat în favoarea sângelui vărsat degeaba. Povestea în sine nu avansează mai deloc, iarna e încă departe, iar dacă lucrurile merg tot așa atunci o să mai fie de nevoie de alte cinci de volume ca să se facă și primăvară.
A mai scris despre carte și Schizoid.
Da, asa ziceam si eu pe CG:
“Daca o sa scrie in continuare in acelasi stil relaxat ca si ADWD si AFFC, iti bat la pariu ca n-o sa termine seria in doua carti. Ma astept sa se miste spre final. Deja a devenit obositor. [..] La inceput, in GoT, mi-a placut, dar de atunci a dat-o in diverse. dintr-o trilogie a ajuns o serie de sapte carti care s-ar putea prelungi, doar a recunoscut si el intr-un interviu de alaltaieri ca a lungit-o de aiurea, de dragul de-a o face: “Maybe I did make it too big two books ago. But I’ve thrown the balls in the air and I feel obligated to keep on juggling them as best I can.”
Pacat de serie…
[...] Adina pare sa fie de acord: [...]
@Schizoid – Obositor, asta e cuvantul; chiar nu pricep de ce a intrat in atatea detalii, daca tot isi da seama ca o lungeste inutil. Intrigi care nu conteaza, istorii personale care nu conteaza, pagini intregi despre cum danseaza unii si ce mananca altii.
Vad ca tu ai sarit peste capitolele cu Theon; merita si alea citite, macar ca sa vezi cat o poate intinde mosul. Zeci de pagini despre cat de nasoi sunt Boltonii, despre care stiam deja de mii de ani ca sunt nasoi. Si apoi NIMIC.
Si cum spui tu, o batalie macar sa fi fost, sa mai intrerupa descrierile si vorbaria
Oricum, urmatoarea o sa o imprumut, nu o mai cumpar din prima, mi-a ajuns.
Am luat-o pe sarite cu Theon si Asha ca ei nu se ridica la standardul meu moral, insa am prins cum l-au torturat, castrat si innebunit. Foarte frumos, ce mai.
Pe masura cu bestialitatea arata lui Cersei. Da, cu totii am iubit s-o uram mii si mii de pagini, dar sa stai sa descrii zeci de pagini fiecare pas pe care-l face in scena aia din public, sa faci misto de fizicul ei si sa-ti bati joc de ea? Grotesc si complet gratuit.
@Schizoid – Da.
Cersei o luase de nu stiu cat timp pe ulei si fara, Theon nu prea are rost in poveste…
Sa nu imi spuna ca Boltonii nu i-ar fi casapit pe toti cei care ii contraziceau daca nu era Theon acolo sa-i sustina; pare-se ca oricum exista pe undeva prin nord o fabrica de oameni, la cati ucid astia de distractie ar trebui sa fie depopulata zona demult
Poate datorita faptului ca am citit toate cartile in decursul unei singure luni (si nu am avut astfel de asteptat cate 5-10 ani pentru a afla soarta personajelor principale) nu m-a deranjat prea mult faptul ca autorul se impotmoleste in detalii si incetineste mult firul narativ. Presupun ca prin.. 2020 cand va aparea volumul 6 voi fi cel putin la fel de enervat
Voi fi Gica Contra si in privinta capitolelor lui Theon : cred ca au avut povestea cea mai fascinanta din tot romanul (ignorand detaliile oribile).
In schimb capitolele lui Dany au fost criminal de plictisitoare . Absolut..nimic ..nu se intampla cu ea de 3 volume incoace . Nu numai atat dar e si foarte enervanta (seamana din ce in ce mai mult cu Vyseris)..parerea mea .
@Valar Morghulis – Da, sigur a avut de-a face si asteptarea
Si faptul ca am avut timp sa imi inchipui tot felul de scenarii, chestii care s-ar putea intampla, chestii care mi-ar fi placut sa se intample… Si na, a avut sase ani, putea scoate ceva super fain.
De acord cu chestia cu Dany, plictisitor de la un capat la altul. Si nici u Tyrion nu a facut mare lucru, IMHO.
Doamne pazeste sa trebuiasca sa asteptam pana in 2020 pentru a sasea carte! Ar insemna sa aiba deja vreo 72 de ani individul, si pana la a saptea probabil o suta
@adinab
Am exagerat dar si 5 ani e posibil sa fie prea mult : Martin e batran si cam obez.. nu-l vad sa ajunga la adanci batraneti
Sper macar sa lase niste notite despre Jon (nu sunt convins ca a murit) , despre The Others si explicatia anotimpurilor care dureaza ani intregi.
@Valar Morghulis – Daca Jon ramane mort atunci ar insemna ca o gramada de informatii despre transferul constiintei, pierderea identitatii dupa ce-o faci si etc. sunt puse si ele de umplutura. N-as dori sa cred asta
The Others & iarna ma intereseaza si pe mine. Si dragonii si legendele din jurul lor.
Vom trai si vom vedea; sper doar, daca moare inainte sa termine seria, sa nu o continue unii gen Brian Herbert; nu de alta, dar n-as vrea sa vad cum toate personajele ucise&care vor mai fi ucise se intorc ca Other, sa-i bantuie pe cei ramasi
[...] Schizoid (cu o continuare aici) si pe Blog de carti. Bonus: discutii pe marginea lor pe forumu’ CG incepand cu acest [...]
[...] adinab.wordpress.com Share and Enjoy: [...]
[...] – Blog de cărți [...]
[...] from all the critics, Cristi, Adina & Raych all read the book before I did – and came out of it with varying levels of [...]
E extrem de ciudat, cartea (1022 pagini) a fost lansata oficial in 12 Iulie (see Wikipedia) iar pe data de 14 tu ai publicat receniza. In concluzie, ai citit cele 1022 de pagini in 2 zile (considerand ca ai intrat in posesia ei in prima zi de lansare). Felicitari !
@Gabi – Si sunt altii care au terminat de citit inaintea mea
Performeri adevarati.