Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for octombrie 2008

Alter Ego

Autor: Tonino Bénacquista
Titlu: Alter Ego
Editura: Rao, colectia Fictiune, Bucuresti, 2008; 288 pagini, 16.99 RON
Titlu original: Quelqu’un d’autre (2001)
Nota data de mine: * * (din 5)

Nu stiu exact de ce din Tonino Bénacquista s-au tradus la noi cartile ceva mai slabute (Nemira a scos doua carti oarecum politiste, Malavita si Comedia ratatilor). Cea mai buna carte a sa este, dupa parerea mea, Saga, interesanta, funny, cu un subiect foarte la moda.

Revenind la Alter Ego: este simpatic scrisa, fara alambicari si intortocheri, iar subiectul e unul despre care s-a mai tot scris: definirea identitatii plus cum ne vad ceilalti si cum ne putem schimba (si daca e cazul sa o facem).

Doi barbati se intalnesc pe un teren de tenis si, dupa un meci incins, merg la un pahar. Ajung sa vorbeasca despre ce si-ar fi dorit sa fie cand vor fi mari si pun un pariu: in trei ani, vor incerca sa devina altcineva, acel Alter Ego din fanteziile lor. Metodele lor vor fi diferite. Unul din ei procedeaza ca la carte, isi schimba infatisarea, invata o noua meserie, isi schimba numele si dispare din vechea sa viata; celalalt descopera binefacerile alcoolului consumat in cantitati mari si se lasa dus de val, spre o viata noua.

Am dat nota mica acestei carti pentru ca autorul nu isi surprinde cititorii cu nimic, povestea si evolutia personajelor sunt predictibile si usor de imaginat de la inceptul cartii. Este o lectura placuta totusi, ca mijloc de a umple cateva ore.

Read Full Post »

Esti un animal, Viskovitz

Viskovitz

Autor: Alessandro Boffa
Titlu: Esti un animal, Viskovitz
Editura: Polirom, colectia BIBLIOTECA POLIROM, Iasi, 2006; 224 pagini, 19.50 RON
Titlu original: Sei una bestia, Viskovitz (1998)
Nota data de mine: * * * * (din 5)

Viskovitz nu e de fapt un animal, ci, pe rand, vreo 20 de animale (scorpion, elan, melc, mascul de calugarita, cintezoi, rechin, porc si asa mai departe). Aproape de fiecare data mascul, Viskovitz e eroul unei serii de fabule amuzante, inteligente, care combina cunoasterea biologiei cu ironia fina si iluminarile filozofice asupra conditiei omului si a altor animale. Viskovitz e mereu indragostit de Liuba, frumoasa a frumoaselor si obiect al dorintelor de obicei nesatisfacute.

Biologii spun ca orice animal este condus de cinci resorturi de baza: hranirea, frica, lupta, fuga si reproducerea. In cazul lui Viskovitz, reproducerea este cea care le subordoneaza pe celelalte, iar esecurile sale in a-si transmite mai departe genele sunt cel mai adesea extrem de distractive (cel putin pentru cineva care nu e barbat). E extrem de placut sa citesti si carti in care masculii sunt luati peste picior ( desi nici draga de Liuba nu e iertata tot timpul). Spre exemplu:

” – Cum era tata? am intrebat-o pe mama.
– Crocant, putin sarat si plin de fibre.
– Inainte de a-l manca, vreau sa spun…
– Era un specimen nesigur, nelinistit si nevrotic, cam la fel ca voi toti, masculii, Visko. ” (pag. 32)

Bineinteles, mama lui Viskovitz este aici calugarita, iar cartea e lectura perfecta pentru orice barbat, mai ales la implinirea a 30, 40 sau 50 de ani, cand poate savura pe indelete nesiguranta si nelinistea conditiei sale. Dintre efectele cartii asupra masculior studiati cele mai frecvente sunt usoara depresie si nevoia de a fi bagati in seama si pretuiti de femeile dragi din viata lor.

Alte pareri despre carte:

Ionvax

Terorista

Marius Chivu

Alina Andrei

Read Full Post »

Habarnam.ro

Minunile mecanizarii

Şedea în iarbă-un greieraş,
Asemeni unui pepenaş,
Era verde peste tot,
Era verde peste tot.
Ierbuşoară doar mânca,
De gâze nu s-atingea,
El cu muştele-i prieten,
El cu muştele-i prieten.
Dar deodată se-arătă Broasca burtă-lacomă,
Şi-l mâncă pe greieraş,
Şi-l mâncă pe greieraş.
Nu gândise, nu ştia,
Şi deloc nu se-aştepta
La acest sfârşit,
La acest sfârşit!

Cei care nu-si amintesc de Habarnam probabil nu vor gasi nimic interesant la acest site, ceilalti isi vor aminti de una dintre cele mai instructive, haioase si citite carti ale copilariei.

Pentru delectare, un citat:

„În fiecare dimineaţă Glonţişor trimitea pe una din îngrijitoare să-l caute prin oraş pe Strop, câinele său. Şi când îngrijitoarea, sfârşită de cât bătuse străzile oraşului, se întorcea la spital cu speranţa că el uitase de câine, Glonţişor se răstea la ea:

— Ei, l-ai găsit?

— Păi, nu-i nicăieri.

— Se vede treaba că nici nu l-ai căutat!

— Vai, pe cuvânt de onoare, am cutreierat toate străzile!

— Atunci de ce nu te-am auzit strigându-l? Hai, du-te din nou şi caută-l!

— Sărmana îngrijitoare ieşea pe poartă şi neştiind în ce parte s-o apuce, striga din vreme în vreme:

— Strop! Stropişor! Luate-ar naiba!

— Deşi ştia că strigătele acestea nu vor folosi la nimic, îndeplinea totuşi pretenţiile lui Glonţişor, pentru că, după părerea ei, asta îl liniştea pe bolnav. Pe altă îngrijitoare Glonţişor o trimitea să pândească ce fac ceilalţi prichindei şi să-i raporteze totul de trei ori pe zi: dimineaţa, la prânz şi seara. Pe a treia îngrijitoare o punea să-i spună, din zori până la căderea nopţii, poveşti, şi dacă acestea i se păreau neinteresante, o alunga şi pretindea să i se trimită altă îngrijitoare, care ştia basme mai bune. Se supăra grozav dacă nici unul dintre tovarăşii săi nu venea să-l viziteze. Iar când venea vreunul, îl alunga şi spunea că-l împiedică să asculte poveşti.”

Read Full Post »

Arthur & George

Autor: Julian Barnes
Titlu: Arthur & George
Editura: Nemira, colectia Babel, Bucuresti, 2007; 672 pagini, 33.90 RON
Titlu original: Arthur & George (2005)
Nota data de mine: * * * * * (din 5)

O carte destul de diferita de altele scrise de Julian Barnes, menita, dupa unii, sa placa altor cititori decat cei care i-au apreciat cartile anterioare. Cartea porneste de la fapte reale: incurcaturile cu justitia ale unui tanar jurist englez de origine indiana, George Edalji, urmarit de politie, anchetat, judecat, condamnat la inchisoare si apoi gratiat pentru uciderea unor cai. In paralel – destinul lui Arthur Conan Doyle, cunoscut mai ales ca taticul lui Sherlock Holmes: de la studiile de medicina pana la abandonarea lor pentru o viata de scriitor si pana in momentul in care ajunge sa il apere pe Edalji de justitia britanica a vremii.

Arthur & George se citeste cel mai bine cu rabdare: chiar daca ai aflat deja de pe coperta cine e Arthur si cine George, viata lor curge domol, de la primele incercari de cunoastere a sinelui si de planuire a viitorului pana la incurcaturile adultilor. Astfel ajungi sa stii exact mecanismele interioare ale personajelor si ii intelegi (sau antipatizezi) mai bine.

Cartea e extraordinara ca studiu al politiei si justitiei britanice ale epocii: datorita originii sale indiene si a infatisarii si metehnelor sale ciudate, George Edalji este victima preferata a politistilor din zona rurala unde locuieste, iar judecatorii care trebuie sa se pronunte asupra vinovatiei sale accepta probe dintre cele mai fanteziste pentru a-l condamna, si o fac chiar si in fata unor dovezi limpezi ale imposibilitatii ca el sa fie vinovat.

Documentarea pentru aceasta carte a fost extrem de detaliata si Barnes isi permite sa fantazeze relativ putin, cei care doresc sa cunoasca mai bine viata din Regatul Unit victorian, viata lui Arthur Conan Doyle sau a lui George Edalji vor fi deci serviti cu o portie sanatoasa de date. Unii l-au acuzat pe Barnes de pretiozitate si de abuz de bibliografie docta, in dauna trairii. Eu una am stat lipita de carte doua-trei zile, amuzata sau furioasa, dupa caz (va puteti astepta sa simtiti dorinta de a sparge cate ceva, de nervi, cand cititi despre obtuzitatea anumitor judecatori sau ministri). Si, ca la orice carte scrisa de Barnes, erudit nu echivaleaza cu pompos, ci cu un stil clar, placut si cu o constructie interesanta a romanului.


Arthur & George
s-a aflat pe lista scurta a Man Booker Prize in 2005, dar a pierdut in fata cartii Marea de John Banville (editata, si ea, la Nemira: http://www.nemira.ro/babel/marea–78″).

Alte pareri:
Idei in Dialog;
Dilema Veche.

Read Full Post »

Ce citesc politicienii lor?

Site-ul de literatura de la Nouvel Observateur publica un articol despre scriitorii preferati ai candidatilor la alegerile din SUA.

McCain ii prefera pe Ernest Hemingway, W. Somerset Maugham, Rudyard Kipling si, in materie de politologie, una din ultimele carti citite este scrisa de Robert Kagan.

Obama spune, si el, ca Ernest Hemingway a scris carti care i-au marcat adolescenta, si ii mai citeaza pe Philip Roth, Steinbeck, Graham Greene, E.L. Doctorow, Nietzsche, Frantz Fanon, Soljeniţîn, Burghardt du Bois, Malcolm X, Primo Levi, Toni Morrison, Doris Lessing, Nelson Mandela, Reinhold Niebuhr. Una din ultimele carti de politologie citite de el este The Post-American World de Farid Zakaria, critic al lui Kagan.

Pentru comparatie, prin 2006, cartea preferata a lui Traian Basescu era Codul lui Da Vinci, iar a lui Viorel Hrebenciuc Martin Eden, carte frumoasa, de altfel. Despre mai multi dintre ei, aici.

Read Full Post »

Librarie ungureasca

Timisorenii pot vizita pana joi, 30 octombrie, in holul Universitatii de Vest, standul unei librarii din Budapesta. Se gasesc clasicii clasici din colectia Wordsworth, carti vechi in engleza, franceza si germana, carti noi si albume in engleza. Preturile la cartile noi in engleza sunt cam la fel ca la noi, oferta e mai mare.

Ungurii vor revenii cu noi carti peste doua saptamani, si intre timp puteti consulta site-ul lor de web: http://www.bookstation.hu/ (nu va speriati, exista un bumb pentru traducerea in engleza). Au o oferta de cel putin 50 000 de titluri in engleza, franceza, germana, rusa, italiana, olandeza si spaniola si pot aduce orice titlu cand mai vin prin oras.

P.S.: preturile la carti pe site si la stand sunt in forinti, pt edificare: 100 HUF = 1,4 RON

Read Full Post »

Then We Came to the End

Ferris

Autor: Joshua Ferris
Titlu: Then We Came to the End
Editura: Penguin Books, London, 2007; 23.4 RON
Titlul original: Then We Came to the End
Nota data de mine: * * * (din 5)

Ca la multe carti publicate la anglo-saxoni, formularile de pe coperta promit multe: „Outstanding… incisive, urgent, funny and snappily written” (Sunday Times) sau „Very funny, intense and exhilarating… For the first time in fiction, it has truly captured the way we work” (The Times). Cartea este intr-adevar amuzanta, mai ales pentru cei ce lucreaza intr-un birou, dar nu este totusi o comedie. Ferris povesteste despre oamenii dintr-o firma de publicitate amenitata cu disparitia de o oarecare criza. Angajatii pandesc stirile despre concedierile zilei si incearca sa evite sa fie urmatorii la butuc, iar aceast mediu apasator ii duce la extreme: unii isi petrec ziua de lucru la barfa, altii „imprumuta” din birourile ajunse neocupate, iar cativa ajung sa se teama ca cei concediati se vor intoarce sa se razbune (deloc departe de realitate). Pana acum – viata de birou si umor la fel, perfect pentru vacante, ca sa nu iti iesi din mana.

In paralel au loc intamplari triste: o colega de birou isi pierde fiica, iar sefa afla ca are o boala rea-rea. Aici lucrurile incep sa scartaie putin: autorul nu reuseste sa imbine credibil cele doua tipuri de intamplari, cel amuzant- facil si cel profund uman, si reuseste, dupa parerea mea, sa scrie doar un roman amuzant cu cateva parti ce se doresc profunde, pentru critici si pentru largirea publicului tinta. Mult mai mult sens au in carte povestioarele despre viata catorva angajati (nevasta care vrea sa divorteze, mersul la psiholog), sunt scrise mai bine si i se potrivesc autorului, ca stil.

In rezumat: o carticica simpatica, mai ales pentru corporate persons, se citeste usor. Este o carte de debut si se vede ca Ferris inca se antreneaza in ale scrisului. Mai putin funny decat Office Space si in nici un caz outstanding, dar perfecta pentru avion.

Read Full Post »

Viata mea de barbat

Viata mea de barbat

Autor: Philip Roth
Titlu: Viata mea de barbat
Editura: Polirom, colectia BIBLIOTECA POLIROM.Proza XX, Iasi, 2008; 520 pagini ; 39.5 RON
Titlul orginal: My Life as a Man (1970)
Nota data de mine: * * * * (din 5)

Cei care au mai citit Philip Roth vor primi exact ce is doresc: o carte oarecum autobiografica, autoironica, cu evrei, inteligenta si care da de gandit in loc sa iti serveasca o colectie de lectii de viata. Cartea pleaca de la experientele traite de Roth in prima sa casatorie (nefericita) cu Margaret Martinson. Eroul povestirii incearca sa inteleaga comportamentul unei partenere de viata psihotice, pline de ura pentru sotul sau si pentru ea insasi. Maureen reuseste sa il convinga pe Peter Tarnopol sa o ia de sotie folosind vechiul viclesug cu sarcina (nici macar reala), si apoi incearca sa il tina langa ea folosind toate armele din arsenalul bolnavilor psihici: crize de depresie simulate sau reale, amenintari cu sinuciderea sau cu darea la ziar, saritul la bataie, isterii. Tarnopol incearca sa scape de propria vinovatie (ca s-a lasat prins, ca nevasta s-ar putea sinucide, ca a renuntat la alte femei pentru ea) printr-o lunga psihanaliza, printr-un divort ratat si prin scrierile sale, care se invart in jurul aceleiasi teme: un barbat prins cu arcanul de o femeie nebuna si incercarile sale de a scapa, pastrandu-si pe cat se poate femeia in viata si sufletul linistit.

Cartea mi-a placut chiar daca am aflat doar ulterior despre povestea reala a dlui Roth si a sotiei sale. Personajele sunt foarte reale si viata interioara a lui Peter Tarnopol foarte bine (si foarte pe lung) descrisa. Desi poate parea o carte scrisa de un misogin (orice autor care prezinta femei-balaur risca pana la urma aceasta acuza), povestile de dragoste paralele sau extraconjugale au ca eroine cateva femei simpatice si totalmente sanatoase la minte. Tumultul interior al „barbatului” din titlu, adesea violent, si descrierea erorilor de gandire, a slabiciunilor si ratacirilor lui Tarnopol constituie de fapt subiectul romanului, si prezinta un barbat real, slab sau puternic, prins intr-o situatie urata care ii da de gandit asupra identitatii sale.

Alte pareri:
Eternul masculin
„Aşa s-a petrecut îndrăgostirea…”

Read Full Post »

FIL

Re-writing the map of Europe – our private wars
29-31 octombrie 2008
Muzeul Taranului Roman
Clubul Taranului
Sos. Kiseleff nr. 3

Invitati: Attila Bartis, Gyorgy Dragoman, Wojciech Kuczok, Philip O Ceallaigh si Juli Zeh, T.O. Bobe, Filip Florian, Florin Lazarescu, Dan Lungu, Mitos Micleusanu, Cezar Paul-Badescu, Simona Popescu, Costi Rogozanu, Ana Maria Sandu, Lucian Dan Teodorovici si Elena Vladareanu.

Detalii aici: http://www.supliment.polirom.ro/filb/

Read Full Post »