Habarnam.ro

Şedea în iarbă-un greieraş,
Asemeni unui pepenaş,
Era verde peste tot,
Era verde peste tot.
Ierbuşoară doar mânca,
De gâze nu s-atingea,
El cu muştele-i prieten,
El cu muştele-i prieten.
Dar deodată se-arătă Broasca burtă-lacomă,
Şi-l mâncă pe greieraş,
Şi-l mâncă pe greieraş.
Nu gândise, nu ştia,
Şi deloc nu se-aştepta
La acest sfârşit,
La acest sfârşit!

Cei care nu-si amintesc de Habarnam probabil nu vor gasi nimic interesant la acest site, ceilalti isi vor aminti de una dintre cele mai instructive, haioase si citite carti ale copilariei.

Pentru delectare, un citat:

„În fiecare dimineaţă Glonţişor trimitea pe una din îngrijitoare să-l caute prin oraş pe Strop, câinele său. Şi când îngrijitoarea, sfârşită de cât bătuse străzile oraşului, se întorcea la spital cu speranţa că el uitase de câine, Glonţişor se răstea la ea:

— Ei, l-ai găsit?

— Păi, nu-i nicăieri.

— Se vede treaba că nici nu l-ai căutat!

— Vai, pe cuvânt de onoare, am cutreierat toate străzile!

— Atunci de ce nu te-am auzit strigându-l? Hai, du-te din nou şi caută-l!

— Sărmana îngrijitoare ieşea pe poartă şi neştiind în ce parte s-o apuce, striga din vreme în vreme:

— Strop! Stropişor! Luate-ar naiba!

— Deşi ştia că strigătele acestea nu vor folosi la nimic, îndeplinea totuşi pretenţiile lui Glonţişor, pentru că, după părerea ei, asta îl liniştea pe bolnav. Pe altă îngrijitoare Glonţişor o trimitea să pândească ce fac ceilalţi prichindei şi să-i raporteze totul de trei ori pe zi: dimineaţa, la prânz şi seara. Pe a treia îngrijitoare o punea să-i spună, din zori până la căderea nopţii, poveşti, şi dacă acestea i se păreau neinteresante, o alunga şi pretindea să i se trimită altă îngrijitoare, care ştia basme mai bune. Se supăra grozav dacă nici unul dintre tovarăşii săi nu venea să-l viziteze. Iar când venea vreunul, îl alunga şi spunea că-l împiedică să asculte poveşti.”