Absurdistan

Autor: Gary Shteyngart
Titlu: Absurdistan
Editura: Humanitas, Bucuresti, 2008; 398 pagini, 35.99 RON
Titlul original: Absurdistan (2006)
Nota data de mine: * * si jumatate (din 5)

Autorul cartii este un evreu rus care traieste in SUA de la varsta de 7 ani, din 1979, ceea ce nu il impiedica, se pare, sa poata empatiza cu imigrantii rusi de data recenta. Eroul cartii sale este Misa Borisovici Vainberg, un evreu rus de 30 de ani si 150 de kile, fiul celui de-al 1 238-lea bogatan al Rusiei. Misa a petrecut cativa ani in SUA, la Accidental College din New York, unde a devenit adeptul multiculturalismului si al hip-hop-ului, precum si prietenul tuturor celor din ghetouri. E destul de imprudent incat sa mearga in Rusia intr-o vacanta, prilej cu care tatal sau, oligarh de meserie, ucide un partener de afaceri american. Cererile de viza ale lui Misa sunt apoi respinse si e condamnat sa ramana la St. Petersburg. Pornind pe urmele unui pasaport belgian, el ajunge in Absurdistan, mica tara la Marea Caspica, bogata in petrol, de unde va avea mari dificultati sa mai scape.

Dupa cum titlul o sugereaza, cartea este pe alocuri extrem de amuzanta, si duce absurdul si auto-ironia spre noi zari. Umorul seamana mult cu cel din Borat, iar personajele sunt asemanatoare: oligarhi, femei usoare, politicieni corupti sau de-a dreptul criminali, pseudo-intelectuali care obisnuiau sa toarne la servicii si altii ca ei.

Desi cartea e despre rusi si alte popoare din fosta URSS, asemanarile cu romanii sunt uneori uluitoare. De exemplu, calatoria cu avionul pe ruta Viena – Svani (capitala Absurdistanului) incepe asa:

„Imediat ce zborul a fost anuntat, cei mai multi dintre maslinii din jur au tasnit ca la un semn, impingandu-se de mama focului spre poarta. Curand, asupra personalului austriac s-a napustit o masa de mustaciosi tuciurii, secondati de frumoasele lor neveste, toti purtand cu mandrie pungile marca Century 21, centru comercial new-yorkez, faimos mai ales pentru reduceri. Si uite ca asa am facut eu cunostinta cu absurzii – care imi pareau o copie fidela a cozilor la carnati din fostele soviete, animate-n plus de instinctele primare ale bazarului oriental.
– Doamnelor si domnilor, linistiti-va! am strigat eu, in timp ce niste tineri parosi se impingeau in mine de parca ar fi vrut sa-si ia avant. Ce credeti? C-o sa ramaneti fara locuri in avion?
Nici nu s-au imbarcat bine in avion, si barbatii absurzi au inceput sa se laude cu noile achizitii: proband cravate scumpe sub ochii nevestelor si pasand cumparaturile dintr-o parte in alta a coridorului. ” (pg. 135)

Acum cateva saptamani am zburat de la Bologna la Bucuresti, intr-un avion plin cu romani care se intorceau acasa, si imbarcarea a decurs exact asa 🙂 inclusiv pungile de la supermarket, ingramadeala fanatica si manierele alese.

Ce m-a deranjat la carte a fost stilul foarte naturalist, singurul termen de comparatie la care ma duce gandul acum fiind Vlad Musatescu, in Aventuri Aproximative: o pipaiala constanta a burtilor imense, gusilor multiple si a altor colacei, care pana la urma trece de la amuzant la scarbos. Foarte exacte sunt si descrerile scenelor de amor si a celor gastronomice, cu diverse lichide siroind de te miri unde, parti anatomice private in toate ipostazele si procese digestive complexe.

In rest, am ras la multe dintre scene, dar pana la urma cartea iti ofera exact aceeasi placere ca o calatorie lunga cu un personal de CFR, model vechi, sau ca vizitarea site-urile de genul hai6.net: sunt chestii de care poti sa razi, oamenii sunt penibili, situatile la fel, dar nu te poti opri sa te intrebi de ce te supui singur unor asemenea privelisti.

Alte pareri:
acaile.blogspot.com
Liternet: prezentare a autorului si un fragment din carte.