Autor: Kurt Vonnegut
Titlu: Bun venit printre maimute
Editura: Humanitas, Bucuresti, 2008; 368 pagini, 34.00 RON
Titlul original: Welcome to the Monkey House (1968)
Nota data de mine: * * * * * (din 5)
Cei de la Humanitas spun asa: „Bun venit printre maimute este o declaratie de dragoste si de razboi facuta de Kurt Vonnegut rasei umane”. Perfect de acord, si autorul care scria in Un om fara de tara ca „toate capodoperele literare vorbesc despre pacostea nepereche de a fi fiinta umana” (pg. 20) cred ca ar fi fost si el multumit de aceasta descriere.
Povestirile din Bun venit printre maimute sunt desprinse din vise si cosmaruri de-ale oamenilor – ce-ar fi, de exemplu, daca am trai intr-o societate perfect egalitara, in care oamenii care au trasaturi sau abilitati ce ii deosebesc de medie ar fi obligati sa foloseasca diverse instalatii care sa anuleze acele deosebiri? Un om ceva mai puternic decat ceilalti ar avea, de exemplu, de carat dupa el greutati, iar un altul, inteligent, ar avea un radio implantat in ureche, care sa ii transmita sunete deranjante de fiecare data cand ii trece vreun gand prin cap (Harrison Bergeron, pp. 20-27).
Sau ce-ar fi daca oamenii ar putea oricand sa se adreseze unor Saloane Federale de Sinucidere Etica, pentru a elibera lumea din ce in ce mai populata de prezenta lor? (Bun venit printre maimute, pp 44-65). Ar duce-o mai bine oamenii daca ar fi amfibieni, si daca ar exista depozite de corpuri umane, care sa ii gazduiasca din cand in cand pe amfibienii care au treburi pe-afara? Ati prefera un corp frumos, atletic, sau v-ar fi indiferent? (Colectia de primavara-iarna, pp. 280-296)
Fie ca sunt intamplari cotidiene sau povesti despre viitor, toate povestirile din carte exploreaza abaterile de la dreapta gandire si excentricitatile rasei umane. Fiecare din ele ofera un punct de vedere din exterior asupra prostiilor, prejudecatilor sau lipsei de gandire de care se pot face vinovati oamenii. Vonnegut are capacitatea de a descoperi si ironiza multe dintre bolile spirituale ale celor din jur, dar, spre deosebire de alti umoristi, adesea mizantropi, el manifesta mereu simpatie si chiar dragoste pentru oameni.
Povestirile din colectie au fost scrie pentru diverse reviste – Playboy, Cosmopolitan, Esquire si inca cateva – si in prefata autorul avertizeaza ca ele au avut rolul de a-l ajuta sa supravietuiasca, deci au fost scrise pentru bani. Diferenta dintre un scriitor bun si unul prost cred ca e si asta – grija cu care produce chiar si mici piese de „prostitutie literara”. Nu toate povestirile sunt de valoare egala, sau nu toate plac la prima citire. Dar volumul ofera o privire de ansablu asupra procuparilor lui Vonnegut ca tanar scriitor si o intelegere mai buna a temelor de care s-a ocupat in romanele sale.
Alte pareri:
Alexandra Olivotto in Cotidianul
Alexandra Coliban la Liternet: traducatoarea cartii; despre autor, despre carte si un fragment.
Blog de carti 
Mie mi s-a părut mai bun aici ca în Barbă albastră. Harrison Bergeron, ce puţin, e absolut bestial de actuală – parcă a fost scrisă anul trecut. :D.
@alex moldovan – „Barba albastra” nu m-a incantat… Cea mai faina povestire din volumul asta mi s-a parut cea cu handicaparea oamenilor (astfel incat sa nu fie nici unul mai breaz decat celalalt). Nu mai stiu cum ii zicea.
Exact de aia ziceam şi eu 😀
@alex moldovan – Deci s-a votat ca e cea mai faina 😀 Si aia cu sabotarea saloanelor de sinucis e haioasa, though 🙂
Clar – aia o să fie actuală peste vreo 50 de ani.
@alex moldovan – As pune 10… Citeam ieri un articolash despre faptul ca in Anglia poti face parnaie daca insotesti pe cineva la vreo clinica de suicid asistat (legale in unele tari). Planu’ mai bun daca tot tii sa mergi cu cineva acolo e sa o mierlesti si tu, scapi de-o grija 🙂
Deci… se pregateste.
…şi asistat! Ceea ce nu-i de ici, de colea.
@alex moldovan – Hur hur hur, ca sa zic asa 😀
În weekend fac un concurs la mine şi premiul e tocmai cartea asta :). Aşa s-a nimerit.
@alex moldovan – Is frustrante concursurile cu premii pe care le am deja 🙂 Sau si mai rau – cu premii pe care nu le vreau (ii acum unul la nemira asa – tema interesanta, cerinta faina, premiu – thriller oribil).
Mda – am văzut… Să vezi ce frustrant e să dai ca premiu cărţi care-ţi plac de mori şi pe care nu le ai!
Da, spui tu ceva 🙂 Cred ca as ajunge la trish in locul tau.
Păi săptămâna trecută am participat şi eu (am anunţat în regulament că-i voie). Am pierdut…
Culmea jurizarii, am vazut 😀 Eu as fi trisat oricum.