Un an in merde & In ce merde te baga dragostea

Autor: Stephen Clarke
Titlu: Un an in merde
Editura: RAO, Bucuresti, 2008; 320 pagini, 22.99 RON
Titlul original: A Year in the Merde (2005); titluri alternative: A Year In Ze Merde (2005); God save la France (2005)
Nota data de mine: * * * (din 5)

Autor: Stephen Clarke
Titlu: In ce merde te baga dragostea
Editura: RAO, Bucuresti, 2008; 442 pagini, 23.99 RON
Titlul original: Merde Actually (2005); titluri alternative: In the Merde for Love (2005); God save les Françaises (2005)
Nota data de mine: * * * (din 5)

Trecand peste frustrarea resimtita de cei care au cumparat aceeasi carte de mai multe ori, datorita inspiratiei editorilor de a schimba titlurile de la o editie la alta, seria anilor in merde e foarte amuzanta, in special pentru francofili.

Eroul cartii, Paul West, e un britanic care se muta la Paris pentru a coordona lansarea unui lant de ceainarii englezesti. In primul an cunoaste modul de lucru in companiile frantuzesti (saptamana de lucru de 35 de ore, cafelutele, sapaturile, productivitatea), tipicurile cautarii unui apartament bun la Paris (sarcina imposibila, pana cand nu gasesti o frantuzoaica indeajuns de amabila incat sa te primeasca in casa si in patul sau), subtilitatile obtinerii hranei (cum trebuie exact sa i te adresezi unui chelner francez, de ce nu e voie niciodata sa tai salata verde cu cutitul, cum se cumpara painea) si cele ale comunicarii cu localnicii (importanta ridicarii din umeri si a saluturilor).

In al doilea an, Paul incearca sa puna pe picioare propria sa ceainarie englezeasca, la Paris, dupa ce a decis sa treaca pe cont propriu. Este un prilej sa descoperim deliciile Frantei rurale, intr-o excursie a lui Paul in Corrèze, cu prietena sa: dovlecei, alti dovlecei, capsuni, prajituri cu capsuni, fose septice, o soacra exhibitionista si tarani francezi alcoolici, dar intreprinzatori cand vine vorba de jumulit englezi. Scapat din Corrèze, Paul trece si printr-o vancata la malul marii in stil francez, ca apoi sa se intoarca la Paris. Ne sunt prezentati si muncitorii in constructii si amenajari tipici si intarzierile de rigoare (francezii au o bogata literatura pe tema instalatorilor si a altor daunatori – vezi de exemplu Vous plaisantez, monsieur Tanner). Surpriza cea mai mare a cartii este reintoarcerea lui Paul la Londra, unde incearca sa se reacomodeze, de dragul unei femei, si unde descopera ca a devenit aproape francez, si ca manierele conationalior sai ii sunt deja straine.

Relatiile dintre francezi si britanici sunt cel mai bine descrise ca „reci”, si pataniile lui Paul West prin Franta pot fi confirmate de multi turisti sau expati. Aceasta e pana la urma farmecul acestor doua carti: pornind de la o aproape totala incomprehensiune a manierelor si stilului de viata francez, Paul West ajunge sa se integreze perfect la Paris, in asa masura incat Londra i se pare straina.

Umorul cartii nu e menit sa ofenseze Franta, ci mai degraba ii emuleaza pe umoristii francezi, iar cartile lui Clarke au avut succes in Franta tocmai pentru ca francezii gusta din plin auto-deriziunea. Ca obiectie, intriga cartilor nu e deosebit de interesanta, Clarke reuseste mai degraba sa scrie o colectie de anecdote si observatii despre Franta si francezi. Paul West nu mi s-a parut un personaj extrem de simpatic, la inceputul cartii e tipicul britanic cu nasul pe sus, pornit sa ii displaca totul la francezi, iar apoi evolueaza intr-un obsedat sexual cam plangacios. In plus, nu e recomandabil sa cititi aceasta carte ca pe un ghid al Frantei, pentru ca, pe langa observatiile corecte, Clarke caricaturizeaza multe din apucaturile francezilor si sare de multe ori peste cal.

Alte pareri: Pe canapeaua Catiei