Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 11 noiembrie 2008

Ulitkaia

Autor: Ludmila Ulitkaia
Titlu: Cei dintai si cei de pe urma
Editura: Humanitas, colectia Cartea de pe noptiera, Bucuresti, 2008; 244 pagini; 26.00 RON
Titlul original: Pervye i poslednie (2002)
Nota data de mine: * * * (din 5)

Ulitkaia e considerata de multi cea mai importanta scriitoare din literatura rusa contemporana, ea castigand in 1996 premiul Medicis Etranger, pentru Soniecika si fiind amplu tradusa in Franta si in alte 16 tari. Cei dintai si cei de pe urma e prima carte de-a ei pe care o citesc in romana, pe restul le-am gasit in franceza prin biblioteci. Cartea reuneste opt povestiri, mai recente decat cartile care au consacrat-o.

Nu as putea spune sigur daca povestirile din aceasta carte sunt mai putin reusite decat alte carti de-ale lui Ulitkaia sau daca traducerea Gabrielei Russo le scade din farmec. Am citit mai demult in franceza una dintre povestirile de-aici, Fiara (pp. 32-54) si mi-a placut, recitind-o nu mi s-a parut deosebita, asa cum nu e deosebita cam niciuna din celealte sapte. Am regasit citindu-le senzatia pe care am mai avut-o cand am citit literatura rusa tradusa in romana: senzatia ca personajele sunt plate, fara personalitate, mijloace ale autorului de a sustine o idee si atat, si o atmosfera apasatoare pe care aceleasi carti, traduse in alte limbi, nu o au. Aceasta autoare e una dintre preferatele mele – in toate cartile sale am admirat frumusetea constructiei, frazele luminoase, usoare – de accea am fost cu atat mai surprinsa sa dau acum peste o proza greoaie.

In plus, prezentarea cartii oferita de Humanitas mi s-a parut oarecum inselatoare:

„Cum sunt femeile? Destepte, fermecatoare, indraznete si visatoare, sau naive incapatanate, ascunse si mofturoase ? Din iubire pot fi cate putin din toate, iar personajele feminine din cele opt povestiri ale Ludmilei Ulitkaia isi croiesc existenta dupa tiparele dragostei, incorsetata doar de umbrele fostului regim sovietic. Si tot din iubire ating cu o bagheta magica destinul fiecarui barbat intalnit in cale pentru a-i da sens.”

In primul rand, personajele feminine din cele opt povestiri isi croiesc existenta dupa tipare diverse, de la mila pentru cei saraci la vanitate, prostie sau iubire, si sunt incorsetate de multe alte lucruri decat de umbrele fostului regim sovietic (mame barbare sau tiranice, soti betivi sau unchi avari, de exemplu). Sa nu mai vorbim de vreo bagheta magica care da sens destinului fiecarui barbat pe care il intalnesc. Povestirile nu sunt toate despre dragoste, si doua dintre ele nici macar nu au ca personaje principale femei (una – Ingerasul (pp. 97-119) – il are ca protagonist pe un barbat homosexual, alta – Persoana din esalonul doi (pp. 186-225) – pe un batran care se amuza teribil cantarind carei rude sa ii lase mostenire averea sa). Nu e prima carte de la Humanitas cu o prezentare fantezista, intr-o vreme era una dintre specialitatile lor, dar mi se paruse ca s-au lepadat de ea.

Cartea merita totusi sa fie citita, chiar si numai pentru prima povestire, Orlovii-Sokolovii, o schita frumoasa a destinelor intrepatrunse ale Taniei si ale lui Andrei, care se iubesc, se despart, apoi se intalnesc, cu 11 ani mai batrani, pentru a redescoperi timp de o dupa-amiaza ceea ce ii unise. Aproape fiecare dintre celealte povestiri are, si ea, cate o sclipire de tandrete sau de intuitie, pentru care veti fi bucurosi ca ati luat cartea in mana. Putea insa sa fie mai bine 🙂

Read Full Post »