Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 12 noiembrie 2008

Eco89 publica o ancheta simpatica despre un subiect tabu: cat castiga scriitorii francezi si cati dintre ei traiesc doar din scris?

Regulile pietei de carte franceze sunt simplu de inteles: un autor primeste o suma la semnarea contractului de publicare, luandu-se in calcul notorietatea autorului, subiectul cartii si estimarile de vanzari ale editurii. La un an de la publicarea cartii se primesc drepturile de autor, procent din vanzari, dupa o formula negociata de la inceput. De obicei formula e 8/10/12: autorul primeste 8% din valoarea vanzarilor daca s-au vandut, de exemplu, 1000 de exemplare din carte, 10% daca s-au vandut intre 1001 si 3000 de exemplare, 12% daca s-au vandut peste 3001. In cazul starurilor, procentele pot sa fie si 10/12/14, iar palierele se stabilesc in functie de notorietatea autorului si de tirajele cartilor sale precedente.

Eco89 ii imparte pe autorii francezi in patru categorii: „l’échappée belle” (cei care au scapat usor, sa zicem), plutonul, cohorta anonimilor excelenti si autobuzul. Cei din prima categorie au norocul nesperat de a putea trai doar din scris. Ei pot cere de obicei intre 1 si 2 milioane de euro pentru o carte, plus drepturi de autor, si au in spate deja cateva best-sellers (in Franta best-seller e o carte care se vinde in mai mult de 100 000 de exemplare). Sunt autori care publica cu regularitate (o carte pe an sau la doi ani) si care ofera in mod constant carti de calitate, un stil personal, dar si popular, si carti care au subiecte extrase de obicei din cotidian, care au un impact puternic asupra cititorilor. Cativa scriitori din acest pluton (care nu numara niciodata mai mult de 12 autori): Fred Vargas, Anna Gavalda, Amélie Nothomb, Christian Jacq, Jean d’Ormesson, Marc Lévy, Michel Houellebecq, Bernard Weber.

In a doua categorie intra scriitori, mai multi sau mai putini in functie de epoca, care castiga intre 150 000 si 250 000 de euro pe-o carte. Fie ca au castigat la un moment dat un premiu literar important sau au produs un best-seller, ei au ajuns sa scrie carti mai putin vandute – datorita repetarii acelorlasi subiecte si tehnici literare sau datorita restrangerii publicului lor. 98% din scriitorii acestia au inca o meserie, pe langa scris, care ii ajuta sa supravietuiasca, sau, dupa caz, le asigura un plus de notorietate util pentru cresterea vazarilor. Cele mai frecvente meserii sunt cele de universitar, ziarist, scenarist sau diplomat. Dintre ei: Régine Desforges, Max Gallo, Patrick Rambaud, Irène Frain, Tahar Ben Jelloun, Jean-Christophe Rufin.

Din urma vine cohorta anonimilor excelenti, care pot spera sa obtina intre 20 000 si 100 000 de euro pentru o carte. Autori de carti practice sau literati de nisa, cu un public fidel, au vanzari mai mici, dar constante, si cartile lor supravietuiesc destul de multa vreme in librarii. Este dat ca exemplu Zep, autorul unei serii de benzi desenate foarte bine vadute la ora asta, Titeuf. Toti scriitorii din aceasta categorie au nevoie de un venit suplimentar.

In sfarsit, in autobuz vin miile de scriitori care obtin oarece bani pe carti (intre 2 000 si 10 000 de euro), dar care fac in mod cert literatura ca hobby si nu ca mijloc de trai. Nu sunt neaparat scriitori slabi, unii din ei, desi extrem de talentati, nu vand pentru ca refuza sa faca compromisuri, sa scrie carti dupa tiparele stabilite de departamentele de marketing ale editurilor. Cartile care se vand bine in Franta, la ora asta, sunt cele in care se investeste masiv pentru publicitate sau care beneficiaza deja de notorietatea autorului lor. Piata cartii e extrem de activa, ies sute de romane de debut pe an – este deci cvasi-imposibil pentru un cititor sau pentru un patron de librarie sa aleaga singur ce merita citit, majoritatea se bazeaza pe critici literare si pe publicitate.

Despre scriitorii romani nu am gasit prea multe date. Din ce scrie aici si aici, cei mai multi stau cuminti in autobuz iar deasupra lor straluceste consacratul Cartarescu, singurul star literar autohton, deocamdata.

Read Full Post »