Autor: Evelyn Waugh
Titlu: Un pumn de ţărână
Editura: Leda, colectia Maestrii Leda, Bucuresti, 2008; 344 pagini, 36 RON
Titlul original: A Handful of Dust (1934)
Nota data de mine: * * * * * (din 5)
I will show you something different from either
Your shadow at morning striding behind you
Or your shadow at evening rising to meet you;
I will show you fear in a handful of dust.
( T. S. Eliot, The Waste Land, 1922)
Cei care au obiceiul sa citeasca intai ultimele cuvinte/pagini dintr-o carte trebuie preveniti: Un pumn de ţărână are doua finaluri, la alegere: primul, cel folosit de Waugh in 1934 in prima editie a cartii, al doilea, scris pentru editia americana. Nu stiu daca americanii au facut un targ bun.
Studiu al moravurilor britanice interbelice, Un pumn de ţărână povesteste despre doi soti si copilul lor. Tony si Brenda Last traiesc intr-un conac in apropierea Londrei, viata care lui Tony ii convine de minune, dar care o plictiseste pe sotia sa. Din plictiseala ea isi ia un amant, apoi o garsoniera la Londra, pied à terre care ii permite sa isi scoata tanarul prieten in societatea londoneza. Fiul Brendei si al lui Tony moare intr-un accident, iar ea hotaraste sa isi paraseasca sotul si sa ii ceara o renta enorma, care sa ii permita sa traiasca alaturi de amantul sau (un tanar fara bani, relatii, personalitate placuta sau inteligenta). Cum se termina toate nu voi povesti, desi prima varianta de final este partea care mi-a placut cel mai mult.
Waugh e considerat un scriitor satiric, dar farmecul acestei carti este lipsa vocii autorului. El lasa personajele sa isi vada de ale lor, iar acestea se ridiculizeaza singure, fara a fi puse in situatii neasteptate sau neobsinuite, doar prin vanitatea sau lenea sau lipsa lor de discernamant. Unii citesc cartea ca pe o satira a structurilor de clasa – mai ales a artistocratiei decadente care cauta placeri facile in barfa, aventuri sentimentale si statul cu nasul pe sus. Nu stiu daca Waugh a avut intentia de a scrie despre o intreaga clasa sociala cand a conceput cartea. El spune urmatoarele despre ce l-a indemnat sa o scrie:
„I had just written a short story about a man trapped in the jungle, ending his days reading Dickens aloud. The idea came quite naturally from the experience of visiting a lonely settler of that kind and reflecting how easily he could hold me prisoner […] eventually the thing grew into a study of other sorts of savages at home and the civilized man’s helpless plight among them.”
(Gallagher, Donat (ed), The Essays, Articles, and Reviews of Evelyn Waugh. London, Methuen, 1983, p. 303)
Tony Last este o persoana decenta, onorabila, dar naiva si va fi pedepsit de soarta (de nevesta, mai precis) pentru aceste calitati. Mai degraba decat o critica a societatii, Un pumn de ţărână e o critica a acelor persoane instapanite de sentimentul ca totul li se datoreaza, ca placerile si dorintele lor sunt cele care trebuie sa dicteze mersul lucrurilor. Ei sunt „salbaticii” oricarei societati si pot fi intalniti in orice clasa sociala.
Cartea este amuzanta, bine scrisa, interesanta, utila celor care vor sa cunoasca mai multe despre viata din inalta societate britanica. Nu este in schimb o carte usoara sau una umoristica: ea te duce, incetisor, catre un teritoriu sumbru, al unui om mereu prizonier printre salbatici, nu mai rai decat cei care ii erau oamenii cei mai dragi si mai apropiati. Waugh a scris aceasta carte dupa un divort dur si experienta aceasta l-a influentat in alegerea tonului cartii. Este cu atat mai admirabil faptul ca a reusit sa transceada propria sa experienta si sa o foloseasca pentru a intelege mai bine resorturile societatii si ale oamenilor din jurul sau.
Alte pareri:
Cotidianul
PRwave
www.blog.bibliofagia.ro
Blog de carti 