Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 14 noiembrie 2008

Chesterton

Autor: G. K. Chesterton
Titlu: Napoleon din Notting Hill
Editura: Univers, colectia Clasicii Literaturii Universale, Bucuresti, 1991; 240 pagini; 8 RON
Titlul orginal: The Napoleon of Notting Hill (1904) – gratuit pe internet aici
Nota data de mine: * * * * (din 5)

G. K Chesterton ii avea la suflet atat pe conservatori cat si pe liberali:

„The whole modern world has divided itself into Conservatives and Progressives. The business of Progressives is to go on making mistakes. The business of the Conservatives is to prevent the mistakes from being corrected”. (Illustrated London News, 19.04.1924)

In prima sa carte importanta, Chesteron ilustreaza aceasta parere: este o carte de anticipatie, actiunea ei petrecandu-se in 1984, cand Lumea renuntase la ideile liberale si adoptase punctul de vedere conservator (lucrurile trebuie sa evolueze treptat, daca nu chiar deloc, institutiile vechi sunt cele mai bune, marea masa nu este interesata sau capabila sa decida in probleme politice). O prima consecinta e lipsa progresului tehnic: Lumea din 1984 e identica celei din 1904. Ea e condusa de un Rege, domiciliat la Londra, ales arbitrar. Lumea este globalizata (ei, da), singura care s-a opus unirii tuturor tarilor fiind Nicaragua. Fiecare zona administrativa are un primar care isi primeste ordinele de la Rege. Acest sistem a functionat excelent pana la numirea lui Auberon Quin in fruntea treburilor lumii. Quin e un bufon care isi alunga plictiseala instituind blazoane, ritualuri si uniforme pentru cartierele londoneze si indemnandu-le sa revina la moravurile razboinice de altadata.

E luat in seama doar de primarul cartierului Notting Hill, Adam Wayne, care ajunge sa declare razboi celorlalte cartiere si sa porneasca un aprig razboi pentru apararea celor pe care ii pastorea. Pe strazile Londrei au loc adevarate scene de razboi de gherila, cu strategii ingenioase, victime si scene de eroism.

Napoleon din Notting Hill e o carte umoristica dar si filosofica. Ea investigheaza probleme complicate, de exemplu modul in care trebuie stabilita valoarea faptelor unui individ, utilitatea povestilor despre viitor sau guvernarea perfecta. Este o carte pe alocuri absurda, dar care are un mesaj moral (Chesterton era credincios si scria din credinta). Este o parodie a apucaturilor politice de alta data, care nu s-au schimbat nici acum. Ideile lui Chesterton, mai ales cele legate de un stat mondial si de consecintele uniformizarii vietii, i-au influentat pe Evgeni Zamiatin, George Orwell sau Aldous Huxley, autori de distopii faimoase, dar si pe Michel Collins, erou al luptei irlandeze pentru independenta.

Morala cartii este una bine de retinut: „When dark and dreary days come, you and I are necessary, the pure fanatic, the pure satirist” (p. 193 in editia mea). Rasul este necesar, la fel si seriozitatea; uniformizarea gandirii si a obiceiurilor nu sunt. Nu e cartea cea mai bine scrisa a lui Chesterton, dar merita citita pentru influenta pe care a avut-o asupra ideilor secolului XX, pentru umorul permanent si pentru reamintirea faptului ca ireverenta este un lucru nu doar placut, ci si indispensabil vietii.

Read Full Post »

Aceasta e intrebarea de la care a pornit unul dintre cele mai interesante dosare din New Scientist .

Jurnalisti si scriitori isi dau cu parerea despre evolutia recenta a genului si despre cum ii influenteaza pe scriitorii de science-fiction faptul ca e din ce in ce mai greu sa tii pasul cu descoperirile stiintifice dintr-un domeniu sau altul sau preluarea genului de catre scriitori mainstream (Kazuo Ishiguro, de exemplu, cu Never let me go). Puteti citi opiniile lui Margaret Atwood, Stephen Baxter, William Gibson, Ursula K Le Guin, Kim Stanley Robinson si Nick Sagan. Din cate spun ei, da, SF-ul are viitor. Whew 🙂

New Scientist a facut si un top al cartilor si filmelor SF din toate timpurile. La categoria filme castigatorul e Blade Runner, pe locul doi e 2001: A Space Odyssey si pe trei Serenity. La carti pe primul loc e Dune de Frank Herbert (a wise choice), pe doi seria Fundatiei a lui Asimov, apoi Ghidul autostopistului galactic de Douglas Adams, Jocul lui Ender de Orson Scott Card si seria Hyperion de Dan Simmons.

Read Full Post »