Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 15 noiembrie 2008

Nesuferitele zile de luni

Autor: Arnon Grunberg
Titlu: Nesuferitele zile de luni
Editura: Humanitas, colectia Raftul Denisei, Bucuresti, 2008; 272 pagini; 29 RON
Titlul orginal: Blauwe Maandagen (1994)
Nota data de mine: * * (din 5)

Arnon Grunberg a castigat premiul Anton Wachter pentru cel mai bun debut in proza din spatiu neerlandofon. A castigat acest premiu si in 2000, sub pseudonim (Istoria calvitiei mele).

Traducerile din olandeza sunt rare la noi, asa ca m-am bucurat cand am vazut Nesuferitele zile de luni, mai ales ca are critici elogioase (de exemplu „O poveste provocatoare, incendiara, satirica” – Publishers Weekly). Am tot asteptat de pomana cale de 270 de pagini sa inceapa provocarile, satirele sau incendiile.

Cartea spune povestea (semi-biografica, se pare) a unui tanar debusolat, care abandoneaza liceul dupa cativa ani petrecuti vanzandu-si cartile pentru bani de bautura, chiulind si umbland cu fete. In continuare, umbla prin baruri, bea alcool si merge la prostituate, niciodata la aceeasi. Are slujbe marunte si lipsite de interes, se gandeste sa devina gigolo. Familia sa e ciudata, tatal, alcoolic, paralizeaza, iar mama sa urla la toata lumea ca a nenorocit-o.

Cam asta se intampla in carte. Personajul principal e indiferent, amorf, nu-l atinge nimic, iar celealte personaje sunt plate. Nu se intampla nimic, pe nimeni nu intereseaza nimic. Te intrebi de ce-a mai scris Grunberg cartea. Stiu ca multora le plac cartile despre adolescenta, copii pierduti care cauta sensul vietii si despre sex, droguri si rock&roll, dar s-au scris carti mult mai bune pe aceste teme.

Singurul care il reabiliteaza un pic pe Grunberg e umorul, pe-alocuri pe gustul meu, mai ales pasajele despre profesorii total inapti de la liceul de unde e dat afara tanarul erou. Spre exemplu:

„Era liniste. Cand spunea careva ceva, zbura cate o creta. Mi-am cautat manualul, dar apoi mi-am amintit ca tocmai ne vanduseram manualele de greaca in ziua precedenta, asa ca am incercam sa dorm si eu. Sa dormi aveai voie, sa vorbesti, nu. Doar daca sforaiai trebuia sa iesi afara. Profesorul ne zicea:
– Cine sforaie sa doarma pe coridor.
Cand era in dispozitie buna, de multe ori ne spunea:
– Mai asteptati putin, peste cativa ani o sa fiti si voi niste jigodii ca mine.” (p. 62)

Ca sa mai spun ceva pozitiv despre carte, e scrisa frumos, agreabil, nu cade in patetism, se citeste repede. Succesul lui Grunberg se datoreaza si faptului ca a adus un stil nou in literele olandeze, iar aceasta lauda, macar, este una meritata.

Alte pareri:
Liternet: prezentarea autorului, a cartii, fragment.
Blogul librariei Humanitas din Ploiesti

Read Full Post »