Mi-am aruncat azi ochii peste un articol din Romania Libera. Este vorba despre o carte – Trenul de Trieste – scrisa de o romanca stabilita in SUA.
Articolul e interesant (prezentarea cartii, interviu mic cu scriitoarea). Dar mi-a atras atentia fraza urmatoare:
„Constructia solida a naratiunii lasa usa deschisa larg realitatilor romanesti din perioada respectiva – saracia, cozile la alimente, interdictiile de tot felul si umbra intunecata a Securitatii, care pandea ca un gnom la tot pasul –, dar si istoriei nu foarte indepartate care a insotit de-a lungul generatiilor familia Monei.”
Nu pot decat sa ma minunez de faptul ca Securitatea pandea ca un gnom la tot pasul (asa cum cred ca s-ar minuna si alti cititori de fantasy si/sau jucatori de WoW).
Gnomul este unul dintre „spiritele despre care se credea ca locuiesc in interiorul pamantului, pazind bogatiile lui ascunse (din fr. gnome) (DEX, ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998).
Acelasi sens al cuvantului il descoperim si la francezi: „gnome (lat. gnomus, du gr. gnome, esprit): dans la tradition esoterique, petit genie difforme qui habite a l’interieur de la terre, dont il garde les richesses” (Le Petit Larousse 2008, Ed. Larousse, Paris, 2007).
In mitologie si in literatura, gnomii sunt creaturi mici, timide, care traiesc sub pamant, in pesteri. Mai sunt descrisi si gnomi ai padurilor, care au grija de aceastea, traiesc in armonie cu natura si pot vorbi cu animalele. Toti gnomii sunt discreti si sunt rareori vazuti de oameni (mai ales pentru ca traiesc sub pamant). Se spune ca sunt binevoitori, in rarele ocazii cand se intalnesc cu oamenii, si ca ii ajuta uneori pe cei rataciti sau prinsi sub avalanse.
Rude ale gnomilor sunt goblinii si piticii. Primii, neplacuti ca infatisare si de obicei cu un simt al umorului cam ciudat, sunt adesea asociati cu inventivitatea tehnica si cu farsele. Cei din urma sunt, si ei, fapturi telurice, asociati cel mai adesea cu mineritul si metalurgia. Nici unii, nici altii nu sunt cunoscuti pentru faptul ca pandesc.
Singura faptura mitologica cu o predispozite spre panda din umbra este, din cate stiu, trolul. In unele povesti, el are obiceiul sa stea sub poduri, asteptand calatori, pe care ii ataca sau de la care cere o taxa de trecere.
Parerea mea este ca fraza aceea din Romania Libera avea la fel de mult sens daca se inlocuia „gnom” cu „patrunjel”, de exemplu. Stiu ca despic firul in patru, dar imi displace folosirea improprie a cuvintelor, mai ales la ziaristi. Sunt deja responsabili pentru incetatenirea cuvantului „dezinteresat” cu sensul de „pe care nu il intereseaza ceva” si a altor inovatii la fel de suparatoare.
Blog de carti 