Mi-am aruncat azi ochii peste un articol din Romania Libera. Este vorba despre o carte – Trenul de Trieste – scrisa de o romanca stabilita in SUA.
Articolul e interesant (prezentarea cartii, interviu mic cu scriitoarea). Dar mi-a atras atentia fraza urmatoare:
„Constructia solida a naratiunii lasa usa deschisa larg realitatilor romanesti din perioada respectiva – saracia, cozile la alimente, interdictiile de tot felul si umbra intunecata a Securitatii, care pandea ca un gnom la tot pasul –, dar si istoriei nu foarte indepartate care a insotit de-a lungul generatiilor familia Monei.”
Nu pot decat sa ma minunez de faptul ca Securitatea pandea ca un gnom la tot pasul (asa cum cred ca s-ar minuna si alti cititori de fantasy si/sau jucatori de WoW).
Gnomul este unul dintre „spiritele despre care se credea ca locuiesc in interiorul pamantului, pazind bogatiile lui ascunse (din fr. gnome) (DEX, ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998).
Acelasi sens al cuvantului il descoperim si la francezi: „gnome (lat. gnomus, du gr. gnome, esprit): dans la tradition esoterique, petit genie difforme qui habite a l’interieur de la terre, dont il garde les richesses” (Le Petit Larousse 2008, Ed. Larousse, Paris, 2007).
In mitologie si in literatura, gnomii sunt creaturi mici, timide, care traiesc sub pamant, in pesteri. Mai sunt descrisi si gnomi ai padurilor, care au grija de aceastea, traiesc in armonie cu natura si pot vorbi cu animalele. Toti gnomii sunt discreti si sunt rareori vazuti de oameni (mai ales pentru ca traiesc sub pamant). Se spune ca sunt binevoitori, in rarele ocazii cand se intalnesc cu oamenii, si ca ii ajuta uneori pe cei rataciti sau prinsi sub avalanse.
Rude ale gnomilor sunt goblinii si piticii. Primii, neplacuti ca infatisare si de obicei cu un simt al umorului cam ciudat, sunt adesea asociati cu inventivitatea tehnica si cu farsele. Cei din urma sunt, si ei, fapturi telurice, asociati cel mai adesea cu mineritul si metalurgia. Nici unii, nici altii nu sunt cunoscuti pentru faptul ca pandesc.
Singura faptura mitologica cu o predispozite spre panda din umbra este, din cate stiu, trolul. In unele povesti, el are obiceiul sa stea sub poduri, asteptand calatori, pe care ii ataca sau de la care cere o taxa de trecere.
Parerea mea este ca fraza aceea din Romania Libera avea la fel de mult sens daca se inlocuia „gnom” cu „patrunjel”, de exemplu. Stiu ca despic firul in patru, dar imi displace folosirea improprie a cuvintelor, mai ales la ziaristi. Sunt deja responsabili pentru incetatenirea cuvantului „dezinteresat” cu sensul de „pe care nu il intereseaza ceva” si a altor inovatii la fel de suparatoare.
Blog de carti 
From THE DEVIL’S DICTIONARY ((C)1911 Released April 15 1993) [devils]:
GNOME, n. In North-European mythology, a dwarfish imp inhabiting the
interior parts of the earth and having special custody of mineral
treasures. Bjorsen, who died in 1765, says gnomes were common enough
in the southern parts of Sweden in his boyhood, and he frequently saw
them scampering on the hills in the evening twilight. Ludwig
Binkerhoof saw three as recently as 1792, in the Black Forest, and
Sneddeker avers that in 1803 they drove a party of miners out of a
Silesian mine. Basing our computations upon data supplied by these
statements, we find that the gnomes were probably extinct as early as
1764.
Deci cum putea Securitatea, dupa 1945 presupun, sa utilizeze aceste fapturi ?! 🙂
ca gnomul, smn, nu cu gnomul 🙂
Nu sint sigur daca acum despici firul in patru sau opt cu gnomul asta . Tind catre 4 (asta ca sa nu zic de-a dreptul ca ai dreptate, ca tot gnomul).
16?
De ce spui ca ziaristii sunt responsabili pentru incetatenirea cuvantului “dezinteresat” cu sensul de “pe care nu il intereseaza ceva” ? Stiu ca poarta din plin responsabilitatea stalcirii limbii romane ( pe mine ma scoate din sarite utilizarea verbului „a titra” in sensul de „ziarele de azi titreaza – adica pun titlu”; am scris despre asta pe vremuri, in „Academia Catavencu” ), dar cu „dezinteresat” imi scapa …
Pai in limba romana adjectivul „dezinteresat” are un singur sens:
dezinteresat = Care nu are în vedere interesul, folosul personal, care nu caută un câştig pentru sine.
Exemplu de folosire corecta a cuvantului:
„Iata un om dezinteresat – isi ajuta semenii chiar daca nu castiga nimic din asta”
In ziare si la televizor cuvantul a capatat un cu totul alt sens. Exemplu:
„Politicanul acesta e dezinteresat de problema scaderii puterii de cumparare, desi a promis in campanie ca va lua masuri pentru a opri aceasta scadere”.
E o folosire gresita a termenului in cauza (cauzata probabil de asemanarea cuvantului cu „dezinteres”), pe care am gasit-o inclusiv in ziare care se adreseaza unui public sa-i ziceam mai cultivat (ex. Cotidianul). Si nu inteleg de ce insista sa foloseasca gresit cuvantul, pana la urma poti spune „politicanul nu e interesat/nu manifesta interes pentru…”.