Citesc cu placere rubrica lui Frédéric Beigbeder din Lire (am norocul ca se publica pe net, in Timisoara revista ajunge tarziu). Tocmai a aparut insemnarea pe luna decembrie, pe care o recomand tuturor celor care obisnuiesc sa isi dea cu parerea despre carti.
Povestea e urmatoarea: Beigbeder a fost invitat sa participe la o dezbatere publica alaturi de Michel Le Bris, directorul festivalului literar „Étonnants voyageurs” si co-autor al unui manifest literar care a facut valuri in lumea literelor francofone (Pour une littérature-monde, rezumatul aici ). Toata lumea se astepta ca cei doi scriitori sa se sfasie unul pe altul, pentru ca Michel Le Bris e un critic acerb al tinerilor scriitori francezi in general si a celor care practica autofictiunea in particular.
Surpriza dezbaterii a fost buna intelegere intre cei doi, facilitata de citarea oportuna a lui Oscar Wilde. Acesta scria, in Portretul lui Dorian Gray: „There is no such thing as a moral or an immoral book. Books are well written or badly written. That’s all.” Ceea ce trebuia sa fie o lupta sangeroasa a fost, pana la urma, o recapitulare a ceea ce inseamna literatura buna, si a faptului ca tehnica sau apartenenta la o scoala nu te ajuta sa scrii bine. Importante sunt talentul si intelegerea umanitatii, care fac diferenta intre scriitorii buni si cei prosti.
Acum ti-am descoperit blogul. O sa mai trec pe aici. Si da, exista doar carti bune sau proaste (prelucrare romaneasca dupa ce spunea maestrul Wilde). Cine decide ca sunt bune sau proaste? Cel/cea care le recepteaza.
bine-ai venit 🙂