Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 3 decembrie 2008

Am dat peste o discutie interesanta aici. Un domn combate ceea ce a scris un altul aici. Subiectul galcevii este soarta editurilor si, prin extensie, cea a cartilor tiparite, acum, cand noile tehnologii le permit cititorilor sa isi duca cu ei toata biblioteca pe un PDA sau pe un ebook reader.

Concluzia articolului din New York Times este aceea ca accesul la carti va fi mult mai usor si mai ieftin datorita raspandirii cartilor electronice. O solutie pentru edituri ar fi sa publice doar carti frumoase ca aspect si continut, sa abandoneze ideea de blockbuster si tehnicile de marketing agresiv. Astfel ar putea sa isi pastreze publicul bibliofil.

Critica acestei concluzii este aceea ca oamenii care citesc carti sunt mult mai numerosi decat cei care iubesc cartile. Tendinta este aceea de a trece de la devotamentul fata de un obiect (cartea) la cel pentru lectura. Iar editurile nu vor putea supravietui mai mult de o generatie daca incep sa publice doar carti pentru bibliofili.

Dezbaterile de genul asta s-au inmultit in ultima vreme prin Occident. Nu stiu daca ele sunt rezultatul scaderii vanzarilor la cartile tiparite (ca rezultat al cresterii vanzarilor la carti electronice). E cert ca deprinderile de lectura se schimba si ca multi oameni prefera deja cartile electronice.

Dincolo de consideratiile de confort (un ebook reader are ecran mic, pe laptop/PDA luminia display-ului e deranjanta), de interoperabilitate (formatele sunt proprietare, pentru fiecare format iti trebuie alt reader) si de cost (300 de euro mi se pare cam mult, pentru un aparat pe care pot doar citi carti, cumparate si ele pe bani), nu imi repugna idea raspandirii cartilor in format electronic. Am reusit sa fac rost de foarte multe carti pe care doream sa le citesc, dar la care nu aveam acces prin metodele traditionale (librarie, biblioteci, anticariate, imprumut), si, in plus, cautarea referintelor e mult mai simpla.

Unul dintre comentatorii de pe BoingBoing a pus, in schimb, o problema mult mai interesanta: cartile electronice pot sa fie integrate mult mai usor in sistemul actual de control al drepturilor de autor. Tendinta, la filme si muzica, e spre vinderea dreptului de vizionare/ascultare a unui produs, nu a produsului in sine. Extinzand aceste practici la cartile electronice, un asemenea sistem ar putea interzice, de exemplu, imprumutarea cartilor, sau recitirea. Mai mult decat pierderea placerii de a pipai/mirosi/rasfoi o carte, idea de a nu o avea, ca obiect in proprietate personala, mi se pare cea mai nesuferita.

Presupun ca singurul lucru pe care il pot face e sa cumpar in continuare carti, intr-un efort de a sustine financiar editurile. Si in speranta ca dorinta de acces imediat la o carte nu va deveni intr-atat de puternica incat majoritatea oamenilor sa abandoneze in intregime formele traditionale de lectura.

Read Full Post »

Oameni feroce

Autor: Dirk Wittenborn
Titlu: Oameni feroce
Editura: Pandora M, Bucuresti, 2008; 520 pagini; 40 RON
Titlul original: Fierce People (2002)
Nota data de mine: * * * (din 5)

Oameni feroce e povestea unui adolescent de 15 ani din anii ’70, Finn Earl, fiul unui antropolog ocupat cu studierea celor mai rai oameni de pe Pamant, tribul Yanomamo, si a unei maseuze hippie, dependenta de cocaina. Finn si mama sa se refugiaza intr-un orasel de bogatasi, fugind de bunicii baiatului, care ar dori sa o interneze pe mama sa la dezintoxicare. Elizabeth, mama baiatului, primeste o slujba si o locuinta de la un domn Osbourne, un batran bogat care se ataseaza de ea.

Comunitatea din Vlyvalle e una exclusivista, iar Finn si mama sa se straduiesc sa se integreze in elita locului. Baiatul isi gaseste o prietena, pe Maya, nepoata domnului Osburne, si se impreteneste si cu Bryce, fratele pedant al Mayei. Finn descopera treptat ca oamenii din Vlyvalle sunt mai salbatici decat cei din tribul Yanomamo (cineva il ataca intr-o noapte, iar bestia cu chip de om se dovedeste a fi unul dintre prietenii sai bogati, cineva da foc unei case si mama Mayei e salvata din prost noroc de Finn).

Prima jumatate a cartii mi-a placut mult, dar a doua m-a cam dezamagit. Wittenborn are pretentia ca face critica sociala – ideea lui e ca cei super-bogati sunt putrezi, ca privilegiile de clasa sunt radacina tuturor relelor si ca, in lipsa nevoii de a se zbate pentru a trai, oamenii o iau razna. Dar oamenii bogati din Oameni feroce sunt mult prea viciosi pentru a constitui o regula (ei sunt rai pentru ca isi dau foc unul altuia sau pentru ca ii vaneaza pe saraci ca pe animale, nu pentru modurile mai subtile in care pot abuza de puterea lor). Mai degraba decat o privire critica asupra claselor sociale din America anilor ’70, Oameni feroce pare sa fie scoasa din imaginatia unui adolescent frustrat de faptul ca nu apartine clasei privilegiate. Este o carte a exceptiilor (Finn e extrem de naiv si nu prea intelege ce se intampla in jurul lui, inamicii lui sunt caricaturali) si in nici un caz nu „arunca in aer ipocrizia visului american”, dupa cum e laudata in Daily Mirror.

I-am dat cartii trei puncte, cu multa indulgenta, pentru ca prima parte a cartii e interesanta (povestea unei familii disfunctionale dar totusi unite) si pentru ca Dirk Wittenborn are destul de mult umor. Nota asupra editiei: la sfarsitul cartii exista o sectiune informativa. Aici gasim o prezentare a autorului, una a cartii, un interviu cu Dirk Wittenborn si cateva recomandari de lectura. In schimb lipseste cu desavarsire din carte mentionarea titlului original (a fost simplu de gasit pe internet, de data asta, dar in alte cazuri e ceva mai complicat).

Recenzii la editia in engleza:

The Guardian
Powell’s Books

Si filmul.

Read Full Post »