Bebelusul

Autor: Marie Darrieussecq
Titlu: Bebelusul
Editura: Univers, colectiile Cotidianul. Literatura, Bucuresti, 2008; 112 pagini; 5,9 RON
Titlul original: Le bébé, 2005
Nota data de mine: * * (din 5)

Am observat ca sunt in minoritate – nu mi-a placut prea mult Bebelusul, in schimb multor altora da. Am pus link-uri catre ei la sfarsitul insemnarii. Cartea e o autofictiune despre trairile unei mame la nasterea primului sau copil, un baietel. Cuprinde insemnari, mai scurte sau mai lungi, care formeaza un soi de jurnal de tanara mamica. Gasim aici de toate: scutece, oracaieli, plansete, hainute, spaime, colici, meditatii despre tentatia incestului.

Ce nu mi-a placut la carte:

1. Bebelusul mi s-a parut mai degraba un obiect decat un pui de om. Desi are un nume, mama lui nu il scrie niciodata, ii spune tot timpul „bebelusul”. Nici tatal nu are nume, de altfel.

2. Cartea e scrisa de parca teoriile psihanalitice ar fi fapte dovedite. Exemplu: exista teoria conform careia rolul tatalui in cresterea copiilor e acela de a o separa pe mama de copil si de a preintamina astfel incestul. Cea care scrie Bebelusul are nevoie de un barbat care sa o impiedice sa comita incest cu fiul sau. Mi se pare ciudat. Cartea abunda de astfel de exemplificari „pe viu” ale teoriilor privind psihicul copilului si al mamei. Mi se pare, din nou, o abordare ciudata: relatiile dintre parinti si copii sunt diverse, mamele singure nu se culca cu bebelusii lor, chiar daca nu au un barbat care sa le tina in frau, etc.

3. Am citit articole din reviste de femei mult mai sensibile si mai tandre decat ce scrie Marie Darrieussecq. Toate mamele tinere trec prin spaime si oboseala, si e bine ca exista carti care sa iti spuna si de lucrurile astea (nu, un copil nu e o papusa sau un pisoi). Dar mi se pare ca Darrieussecq foloseste faptul ca e mama pentru a-si explora fantasmele si trairile, cartea e mult mai mult despre ea decat despre copilul ei. Mai degraba decat Bebelusul putea sa ii spuna Mama.

4. Nu, nu imi place autofictiunea. Mai degraba decat sa o citesc pe Christine Angot m-as uita la emisiuni de reality-TV.

Ce mi-a placut la carte:

1. Episoadele de viata cotidiana alaturi de bebelus sunt amuzante, Marie Darrieussecq are umor cand vine vorba despre societatea franceza.

2. Copilul e foarte simpatic (cred ca toti sunt).

3. Pe tot parcursul cartii ma gandeam cu incantare la reactiile fiului lui Marie Darrieussecq cand acesta va citi cartea. La adolescenta, daca se poate. S-ar putea sa ii placa (ce alt copil mai are o marturie scrisa despre gandurile mamei sale din primele lui noua luni de viata?). Senzatia mea e insa ca se va lasa cu scandal.

Am sa recitesc cartea daca voi face vreodata pasul important de a face un copil. Poate ca atunci parerea mea o sa fie diferita si poate ca o sa o inteleg mai bine pe autoare. S-ar putea ca parerea mea despre carte sa fie rezultatul unei inabilitati personale de a empatiza cu mamica-scriitoare.

Alte pareri:

Cinabru
Zmeura
Cotidianul
Observator Cultural