Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 23 decembrie 2008

Mauricio sau alegerile locale

Mauricio sau alegerile locale

Autor: Eduardo Mendoza
Titlu: Mauricio sau alegerile locale
Editura: Humanitas, colectia Raftul Denisei, Bucuresti, 2008; 320 pagini; 33 RON
Titlul original: Mauricio o las elecciones primarias (2006)
Nota data de mine: * * * (din 5)

Eduardo Mendoza e unul dintre cei mai importanti autori spanioli contemporani, iar cartea asta a primit in 2007 premiul Fundacion José Manuel Lara Hernández. Mauricio, personajul principal al cartii, este dentist. Un prieten il convinge sa candideze la alegerile locale din partea unui partid de stanga care trecuse de catva timp in legalitate.

Mauricio e de stanga, dar nu militant. Candidatura sa (pe una din ultimele pozitii pe lista socialista) e menita sa aduca un suflu nou in discursul politic al partidului. In ciuda eforturilor lui Mauricio partidul sau ajunge in opozitie si tanarul dentist renunta la cariera politica. Intre timp se imprieteneste cu o tanara avocata in devenire – Clotilde – si cu o activista cu state vechi in partidele comuniste si socialiste din ilegalitate – Porritos. Cea din urma se imbolnaveste de SIDA, dar Mauricio scapa de contaminare. Pana la urma Porritos moare si Mauricio se logodeste cu Clotilde. Morala: idealul comunist, intruchipat de Porritos, s-a dus.

Cartea e interesanta pentru ca prezinta o etapa din istoria Spaniei post-franchiste in care tara nu evoluase inca intr-o democratie functionala si prospera. Coruptia era infloritoare, politicienii furau, majoritatea oamenilor erau pesimisti, nu traiau foarte bine, iar saracii se organizau singuri in grupuri de intrajutorare. Cartea e mai degraba un document decat literatura (sau asa mi s-a parut).

Ce mi-a placut cel mai putin la carte au fost personajele – parca sunt oameni desenati din cateva linii si un cerc pe post de cap. Au putine emotii, putine lucruri ii ating. Mauricio si Clotilde au de gand sa se casatoreasca, dar, intre timp, nu sufera cand se cearta, nu le pasa de ce simte celalalt (poate pentru ca nu simte nimic?). Porritos e singura pe care o atinge ce fac ceilalti, restul personajelor sunt anesteziate. Poate ca e si asta vreo paralela cu destinul stangii, nu stiu.

Cartea nu mi-a placut deci in mod deosebit, nici nu mi-a displacut teribil. M-au distrat parerile spaniolilor despre candidatura Barcelonei la gazduirea Jocurilor Olimpice din 1992. Cred ca aceleasi pareri s-ar aduna si in Romania daca s-ar pune vreodata o problema asemanatoare: noi nu avem sanse; iarasi o sa se cheltuie bani aiurea; politicenii vor profita de prilej ca sa fure mai mult; la noi e urat, praf si noroi; aceasta ar fi cea mai mare onoare pe care ar putea cineva sa o faca vreodata tarisoarei noastre.

Read Full Post »