Mielul: Evanghelia dupa Biff, tovarasul de joaca al lui Iisus

Autor: Christopher Moore
Titlu: Mielul: Evanghelia dupa Biff, tovarasul de joaca al lui Iisus
Editura: Polirom, colectia Biblioteca Polirom.Proza XXI, Iasi, 2008; 584 pagini; 39.50 RON
Titlul original: Lamb. The Gospel According to Biff, Christ’s Childhood Pal (2002)
Nota data de mine: * * * (din 5)

Presupun ca multi au cumparat cartea asta in preajma Craciunului, asa cum am facut si eu. Mi s-a parut interesanta, am sperat sa imi placa la fel de mult ca Evanghelia dupa Iisus Hristos de Jose Saramago si alte cateva rescrieri fictionale ale Evangheliilor (am gasit la Dragos C. o expresie frumoasa pentru genul asta de carti: beletristica mesianica).

Prima parte a cartii si ultima mi-au implinit asteptarile, cat de cat. In prima, ingerul Raziel in readuce la viata pe Biff, prietenul din copilarie al lui Iisus, ii da darul limbilor si il pune sa scrie, in engleza americana moderna, o noua Evanghelie. Inchis intr-o camera de hotel cu Raziel, Biff pune pe hartie povestea primilor 30 de ani de viata ai lui Iisus (Iosua, pentru familie si prieteni). Iosua si Biff sunt niste copii iudei aproape obisnuiti: ajuta prin casa, devin ucenici de pietrar, la 12-13 ani urmeaza sa se casatoreasca. Iosua stie insa ca el e menit sa fie Mesia si face deja mici minuni: invie soparle, se impreteneste cu o cobra si reuseste chair sa invie un legionar roman (pentru vreo 10 minute). Cei doi baieti se indragostesc de aceeasi fata, Maria Magdalena (cunoscuta sub numele de Maggie). Dar un inger il informeaza pe Iosua ca nu are voie sa cunoasca femeia.

Ajunsi in pragul adolescentei, Biff si Iosua nu sunt deloc lamuriti ce ar trebui sa faca un Mesia. Pleaca deci in cautarea celor trei magi (veniti sa intampine nasterea Mantuitorului), sperand ca acestia ii vor lamuri. Grasul cartii cuprinde peregrinarile si aventurile celor doi baieti, care vor sta 16 ani departe de casa. Calatoresc spre Rasarit (vor ajunge pana in India) si ii gasesc pe rand pe cei trei magi. De la fiecare invata cate ceva – feng-shui, kung-fu, meditatii budiste, yoga, alchimie, fabricarea de otravuri si antidoturi si inca multe altele. Se intalnesc cu un yeti si cu un demon, au loc urmariri spectaculoase. Biff si Iosua se intorc apoi la Nazaret si urmeaza o consemnare compactata a faptelor despre care s-a scris si in Evanghelii.

Cartea nu e neaparat proasta, dar cred ca e potrivita mai ales pentru tinerii sub 14-15 ani. Umorul pe-acolo se situeaza, in mare parte (daca v-a placut Beavis and Butthead aceasta carte e pentru dumneavoastra). La fel si actiunea cartii, care seamana cu un film din acela nou, pentru tineri, care amesteca tot ce e interesant la orientali intr-o salata ce nu tine seama de logica sau de istorie. Autorul admite, in postfata, ca e o imposibilitate istorica ca Iisus sa fi fost calugar budist. Asta nu il impiedica insa sa ne incante, pret de aproape 100 de pagini, cu povestea initierii lui Iisus in budism si in tehnicile de lupta shao-lin. Prima mea obiectie la carte, deci, e ca multe din ideile exprimate sunt ridicole.

A doua obiectie tine de americanismul care permeaza cartea. Biff e evreu, Iosua la fel, cei doi traiesc printre evrei, chinezi, indieni, arabi si asa mai departe. Personajele folosesc insa o multime de clisee din (sub)cultura americana, asa cum o vedem in filmele de Hollywood. Exemplu: un baiat si o fata se saruta, cei din jurul lor sunt stanjeniti, pana la urma cineva mormaie „Get a room, you two…”. Toata lumea prescurteaza si americanizeaza numele tuturor (Iisus devine Iosi, Maria Magdalena – Maggie). Multe din bancuri au la baza elemente ale culturii contemporane (de exemplu mama evreica). Din nou, cred ca Moore a scris pentru pre-adolescenti, de preferinta americani sau imbibati de filme americane. Mai mult decat ridicolul intamplarilor prin care trec cei doi baieti, exportarea apucaturilor contemporane inspre Iudeea anilor 1-33 mi se pare ca urateste cartea.

In sfarsit, Moore incearca sa arate inrudirea crestinismului cu alte trei religii (hinduism, budism, confucianism). Autorul sugereaza ca Iisus a studiat acele trei religii in tinerete si ca multe dintre invataturile lui se trag de acolo. De exemplu, idea trinitatii (Tatal, Fiul si Sfantul Duh) i-a venit dupa ce a studiat yoga si a aflat despre conceptia hinduista despre Scanteia Divina, prezenta in orice vietate. Curentul New Age e raspandit acum in Occident, da, dar idea lui Moore ca Iisus a fost un soi de profet New Age e nu doar ridicola, dupa parerea mea, ci prosteasca. E posibil (desi, personal, mi se pare improbabil; dar n-am studiat problema) ca Iisus sa fi stiut despre aceste religii si despre invataturile lor, dar crestinismul e o religie de sine statatoare, bazata pe Vechiul Testament, pe invatatura (inedita) a lui Iisus si pe adaptarile sale ulterioare, nu un conglomerat de conceptii furate de ici-colo.

I-am dat totusi trei stelute cartii, pentru ca anumite pasaje prezinta foarte bine viata evreilor din acele vremuri. Mi-au placut si citatele inventate (Biff compune pasaje haioase care sa completeze Vechiul Testament si Kama Sutra). E distractiva si pasiunea lui Iisus pentru sunca de porc, desi chiar si el intelege ca nu poate fonda o noua religie doar pe aceasta baza. Life of Brian m-a distrat totusi mult mai mult, iar Evanghelia dupa Iisus Hristos a reusit mult mai bine sa il umanizeze pe Iisus.

Alte pareri:
Humanitas Ploiesti
Sakura no Daimon