Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 13 ianuarie 2009

Mic tratat de management culinar

management culinar

Autor: Daniel Mafteiu
Titlu: Mic tratat de management culinar
Editura: Polirom, colectia EGO. Proza, Iasi, 2008; 248 pagini; 24.95 RON
Nota data de mine: * * * (din 5)

Am cumparat cartea dupa ce m-a distrat ce-a scris Luciat despre ea aici. Nu ma asteptam sa fie nu stiu ce carte mareata (si nu e), dar ca literatura de week-end e buna. Cred ca e un pic inspirata din Pedantul in bucatarie, desi Barnes a ajuns la culmi ale bucataritului la care eroina cartii asteia nu poate spera.

Cartea mi-a amintit mult de sfaturile pentru gospodine din ziarele locale sau din revistele gen „Ioana” (apoi am aflat, cititind un interviu cu autorul, ca de-acolo s-a inspirat si el). Eroina cartii e o femeie de cariera, cu MBA la Paris, angajata la o multinationala, cu prieten la fel, nici unul nu gateste si impulsul de a se apropia de bucatarie vine intr-o seara cand amandoi erau foarte flamanzi. Initierea fetei in ale gatitului porneste chiar de la 0 (unde e bucataria? cum recunoastem aragazul? ce este piata? cum se face un senvici? dar un ceai?) si ajunge undeva pe la nivelul unei gospodine neatente (care scapa doar prea multa sare in supa sau uita sa spele de pamant fructele pentru prajitura). Parcursul e greu (se desparte de vreo 10 prieteni, e batuta de unul dintre ei, altul ajunge la spital din cauza ciorbitei ei, ceilalti fug si nu se mai intorc). Pana la urma, desi mandra de ea, accepta totusi ca noul ei sot sa ii angajeze o bucatareasa.

In carte sunt doua niveluri – primul, cel cu sfaturile pentru gospodine incepatoare si al doilea – povestea idilelor eroinei. Primul mi-a placut pentru ca e amuzant (situatiile si sfaturile sunt ridicole, desi exacte). Al doilea ceva mai putin: cam asa cred ca ar suna o povestioara inspirata de sfaturile despre sex din „Cosmopolitan”. Totul e foarte mecanic si facut pentru impresionarea auditoriului (colegele de la birou si, bineinteles, vecinii). Poate ca si partea asta a povestii e scrisa tot la misto, dar oricum e un pic cam insipida.

O mica dezamagire e faptul ca nu se ajunge la sfaturi pentru initiatele in ale gatitului. Ma asteptam ca dupa atatea eforturi si victime sa ajunga si fata sa faca niste sarmale, macar. Am intalnit tipe care nu stiau sa fiarba un ou cand s-au casatorit, dar cele mai multe au ajuns sa gateasca rezonabil. Si indiferent de experienta in ale gatitului uneori mancarea iese aiurea si se poate rade de asta. Imi trec acum prin minte doua chestii pe care le-am ratat cu brio: vaca alcoolica (sfat: nu puneti o sticla intreaga de vin la o friptura pentru 4 oameni, chiar daca vi se pare ca nu e destul un pahar) si chiftelutele reciclate (sfat: daca ramane umputura de la ardeii umpluti nu faceti din ea chiftele; orezul se va umfla, chiftelutele se vor sparge si va iesi ceva indescriptibil; puteti face in schimb supa de perisoare, yum yum yum).

Mic tratat de management culinar mi s-a parut si un pic lungita, pe la sfarsit autorul bate apa in piua cu gratie. Mi se pare totusi ca e un exemplu bun de literatura de consum care reuseste ceea ce-si propune (amuzamentul). E un soi de chick-lit neaos, nici mai bun nici mult mai prost decat multe din cele importate.

Un fragment:

„Retineti ca, daca vreti sa puneti ceva pe foc, este bine sa planificati totul in amanunt, astfel incat sa evitati incidentele. Inainte de a fierbe ceva, asigurati-va ca aveti aragaz, chibrituri, un vas pe care sa-l puneti pe foc si macar apa, daca nu si alimentele respective. Dintre numeroasele recipiente aflate in bucatarie, doar o categorie aparte se preteaza la contactul cu flacara deschisa. Nu puneti pe foc sub nici o forma:

– ceaiul ori cafeaua turnate deja in pahare/cesti;
– mancarea chinezeasca din farfurie/cutie;
– pizza rece, indiferent de ambalaj;
– senvisuri, produse de patiserie/cofetarie, indiferent de continut.

Ca regula generala e bine sa stiti ca intre produsul care trebuie incalzit/fiert si sursa de caldura (flacara aragazului) trebuie sa existe un recipient metalic (oala, cratita, tigaie, ibric etc.). O alta regula importanta este urmatoarea: puteti incalzi pe aragaz ori lichide, ori corpuri solide cufundate in lichide. Asta inseamna ca toate* alimentele solide (oua, carne, paste etc.) trebuie plasate intai in apa/ulei/lapte/alt lichid si abia dupa aceea pe foc.

* Exceptii: laptele din cutie se poate incalzi fie sub forma lichida (turnat direct in ibric), fie ca un corp solid (plasati cuta in oala cu apa)*; senvisurile nu se incalzesc plasate in apa.” (pp. 89-90)

* Nota mea: deschideti cutia inainte de manevra, altfel ea poate pocni, cu efecte hilare pentru cei din jur. Le fel veti proceda cu cutiile de conserva (se deschid inainte de a fi incalzite intr-o oala cu apa). Am intalnit oameni destul de habauci incat sa fie in stare sa incalce una sau mai multe din regulile de mai sus 🙂

Read Full Post »