Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 20 ianuarie 2009

Oscar Wao

Autor: Junot Díaz
Titlu: Scurta si minunata viata a lui Oscar Wao
Editura: Polirom, Biblioteca Polirom.Proza XXI, Iasi, 2008; 336 pagini; 27 RON
Titlul original: The Brief Wondrous Life of Oscar Wao (2007)
Nota data de mine: * * * * (din 5)

Scurta si minunata viata a lui Oscar Wao e a doua carte a lui Junot Díaz si a castigat in 2007 National Book Critics Circle Award si in 2008 premiul Pulitzer. A avut multe critici laudative in presa din SUA, a fost pe locul 1 in topurile de „best books of 2007” la cateva reviste. In carte se pot gasi cateva paralele cu povestirea de Hemingway in cinstea careia si-a primit titlul (Scurta viata fericita a lui Francis Macomber).

Oscar Wao e fiul unei dominicane fugita in SUA, negricioasa si purtatoare a unui blestem ereditar (fukú) pe care il transmite copiilor ei. Oscar e tocilar, pasionat de cartile si filmele SF si fantasy si de Dungeons and Dragons si alte jocuri asemanatoare, grasuliu, timid, fara abilitati de comunicare si relationare. E chinuit toata viata de dorinta de a ajunge scriitor de SF-uri si de cea de a avea o prietena. Pana la urma moare; una dintre dorinte i s-a implinit, cealalta nu (am presupus ca de aceea e viata lui minunata, una din doua nu e atat de rau; altceva bun nu prea i se mai intampla, bietul de el).

Mai degraba decat poveste a lui Oscar Wao cartea e una despre vietile dominicanilor, cei fugiti in strainatate si cei ramasi in tara. Cartea aminteste de cele ale lui Mario Vargas Llosa si ale altor sud-americani vestiti si intamplarile sunt familiare celor care i-au citit: dictatura, inchisori, saracie, cruzime, intamplari tragice banalizate si gandire magica. A doua lume, cea a americanilor din prima generatie, nascuti in familii de emigranti, este si ea asa cum ma asteptam: frustrari, discriminare, gandire de ghetou, ezitare in valorile celor de-acasa si cele dominante.

Ce face diferenta e, cred, stilul scriitorului. Romanul e pe alocuri bilingv, are fraze intregi, expresii sau doar cuvinte in spaniola sau in patois. E un stil proaspat de-a scrie, viu, plin de umor, detasat. Mi s-a parut extraordinara traducerea in romana a cartii – nu cred ca a fost usor sa traduci o astfel de carte si sa ii pastrezi vioiciunea. Impresia pe care mi-a dat-o lectura a fost una a unui observator lucid, neimplicat in poveste (desi naratorul e unul dintre personajele cartii).

Au fost putine lucruri care m-au deranjat la carte. Desi nu stiu spaniola n-au fost multe pasaje pentru care am avut nevoie de dictionar (cred ca m-a ajutat totusi faptul ca stiu franceza bine si italiana cat de cat). Cartea e foarte macho, sunt multe obscenitati de stadion, dar majoritatea sunt in spaniola, deci chiar daca le intelegi nu au acelasi impact. Cel mai putin mi-a placut modul in care sunt tratate referintele geek: autorul nu pare sa fi citit prea mult science-fiction, arunca la gramada nume de carti, autori si filme si nu descrie convingator pasiunea lui Oscar pentru SF (cartile alea chiar merita citite, nu sunt prostii. Chit ca le citesc si oameni ciudati).

Cel mai trist lucru din carte: Oscar ajunge la maturitate si isi da seama intr-o zi ca pasiunile lui ciudate nu sunt impartasite de ciudatii mai tineri. Jocurile de roluri s-au schimbat, au aparut alte filme si carti, dintr-un loser a ajuns un loser demodat.

Alte pareri:

Pas cu pas
Cotidianul
www.clubliteratura.ro

Read Full Post »