Exploratorul

Autor: Jack McDevitt
Titlu: Exploratorul
Editura: Nemira, colectia Nautilus SF, Bucuresti, 2008; 544 pagini; 30 RON
Titlul original: Seeker (2005)
Nota data de mine: * * * (din 5)

Exploratorul a castigat in 2006 premiul SESF si in 2007 Premiul Nebula. E a treia carte din seria Alex Benedict – e precedata de A Talent for War (1989) si Polaris (2004) si urmata de The Devil’s Eye (2008). Nu stiu de ce cei de la Nemira au inceput seria cu ea sau daca le vor publica pe celelalte.

Intamplarile din carte au loc cam la 10.000 de ani in viitor. Alex Benedict si singura angajata a firmei lui sunt arheologi, cauta si vand obiecte antice de prin portiunea de galaxie colonizata de oameni. Istoria colonizarilor e lunga (incepuse pe la sfarsitul anilor 2700) si istoria vremurilor de demult e plina de gauri. Cei doi arheologi sunt rugati sa evalueze o cana de ceramica despre care afla ca dateaza de pe vremea primelor incercari de colonizare. Nava de pe care provenea cana e Exploratorul, una din cele doua nave care transportasera cateva mii de colonisti spre o planeta necunoscuta careia i s-a spus Margolia. Colonistii decisesera sa se exileze datorita guvernamantului teocratic si destul de tiranic de pe Pamant si nu spusesera nimanui unde plecau. Nu se mai auzise nimic de ei pana la descoperirea canii de pe Exploratorul.

Urmeaza cautarea de dovezi despre unde e nava, unde e colonia pierduta si ce s-a intamplat cu amandoua. Oamenii isi imaginasera tot felul de scenarii legate de Margolia (o civilizatie avansata sau disparuta, ostila sau prietenoasa, care infiltrase sau nu coloniile oamenilor), poate si datorita faptului ca galaxia era cam goala: singura specie extraterestra intalnita era una telepatica, urata la infatisare si vag ostila.

Nu cred ca e cazul sa spun cum se termina cartea, desi asta e una din putinele chestii interesante. Dar am primit astazi un banc care se potriveste ca manusa moralei cartii (si celei a cartii cu care se poate face cel mai usor o paralela, Last and First Men):

„O explozie nucleara distruge toata populatia globului. Ramine doar o pereche de gorile.
– Ce mincam azi? intreaba masculul.
Femela intra-n pestera care le servea drept adapost fericita cu un mar in mina.
– Ah, nu! striga el, nici nu ma gindesc sa luam povestea de la inceput.”

Lumea in care traiesc personajele lui Jack McDevitt e foarte asemanatoare cu a noastra, exceptand calatoria hiperluminica si alte cateva noi tehnologii. Spatiul cosmic e, in continuare, foarte mare si destul de infricosator. Nu e genul de carte science-fiction care te da peste cap, atmosfera si problemele sunt familiare (chiar si actiunea e una politista si destul de clasica).

Ce nu mi-a placut la Exploratorul au fost personajele – poate ca e altceva daca citesti cartile in ordine, dar aici sunt cam de carton, nu au personalitate. Jack McDevitt scrie, de altfel, destul de calm si plat chiar si cand se intampla lucruri spectaculoase. Intamplarile sunt pe alocuri previzibile (desi interesante). Per total as spune ca Exploratorul e cam la nivelul unui episod bunicel din Star Trek. Interesant, you boldy go, afli despre new life and new civilization care pana la urma, ca prin minune, nu te mananca, apoi bei linistit un ceai si pleci mai departe fara sa mai cercetezi.

Alte pareri:

Ziarul Financiar
Nemira Books

Si o recenzie la Polaris, precedenta din serie:

Cititor SF – acolo se poate si vota pentru Premiile Cititor SF pe anul 2008.