Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for februarie 2009

Mica revista a presei

* Dragos remarca mai demult ca si la traduceri suntem in urma – ei bine, in unele privinte nu suntem doar noi. Binevoitoarele lui Jonathan Littel vor aparea abia saptamana viitoare in engleza. Le-am luat-o deci inainte un pic.

Cred ca unii isi ascuteau din 2006 penitele pentru a executa cartea. Critici favorabile au aparut in Times si Guardian, iar nefavorabile in New York Times si Financial Times . Ultima recenzie e cu atat mai interesanta cu cat autorul ei, Donald Morrison, publica in 2007 in Time un articol despre „moartea culturii franceze” care a facut valuri mai ales prin presa franceza.

* Intre timp un alt american, Timothy Ryback, pregateste o carte despre imensa biblioteca privata a lui Adolf Hitler (16 000 de volume, din care multe citite cu creionul in mana).

* In Cotidianul e un articol interesant despre drepturile de autor in Romania.

* Therefore Repent, un BD pentru adulti excelent, se poate descarca gratuit de aici.

* Pentru iubitorii de polemici am gasit una interesanta aici. Tema: presupunand ca exista ceea ce americanii numesc Great American Novel, putem oare sa gasim si a Great World Novel (un roman care sa contina experienta a cat mai multor oameni, de oriunde ar fi ei si din oricare subcultura sau timp).

Read Full Post »

Microtexte

Michael Haulica a facut o revista online cu microtexte (povestioare scurte de 135-145 de caractere). Primele trei sunt foarte faine. Si asteapta si colaboratori, deci sariti.

Am aflat (via To-morrow) si de un site englezesc care se ocupa cu asa ceva – se dau si premii in bani. Eu deocamdata am compus un text mititel pentru Michael, sunt tare curioasa daca e OK. Si unul de incalzire (nu faceti misto, va rog):

Pisica se furişa pe lîngă gard cînd bulgărele i-a atins urechea. A ţîşnit, cu o privire care spunea că nu se va întoarce prea curînd pe-aici.

Este dupa o intamplare reala. Eu am aruncat bulgarele 🙂

Read Full Post »

Alte linkuri

* La Times Online e un articol despre cartile cele mai furate vs. cartile cele mai imprumutate in Anglia. La ei se fura mai ales ghiduri turistice, carti politiste si Harry Potter. La noi scria EVZ-ul la inceputul lunii ca se fura carti de lifestyle, DEX-uri si literatura.

* AbeBooks a scos o lista cu „30 Novels Worth Buying For the Cover Alone”. Citeam pe nu stiu unde ca un studiu stiintific a dovedit ca, in librarie, un cumparator decide in 10-20 de secunde daca o carte de care nu a auzit merita atentia lui sau nu si ca in multe din secundele astea se uita la desenul de pe coperta. Eu asa am decis sa iau Firmin.

* Salman Rushide nu e incantat de Slumdog Millionaire – cica povestea din film e imposibila si personajele par sa se teleporteze intre regiuni ale Indiei aflate la mare distanta una de alta. Problema ar porni de la cartea dupa care s-a facut filmul. Nu i-au placut nici The Curious Case of Benjamin Button si The Reader (filmele, despre carti nu a zis nimic).

* Si o poza cu Terry Pratchett la costum, iesind de la Buckingham Palace.

* Inca mai citesc la Cantec de gheata si foc (mai am un volum si jumatate din Inclestarea regilor ). Sunt uimitori cei din familia Stark, la cate tampenii au facut deja nu stiu daca o sa ramana vreunul in viata pana la capatul seriei 🙂

Read Full Post »

Leapsa cu zambete

M-am intors din voiaj si ma astepta o leapsa de la To-morrow. Tema: 6 lucruri care ma fac sa zambesc. Reguli:

1) link back to the person who tagged you.
2) post these rules on your blog.
3) share 6 things that put a smile on your face.
4) pass the tag along to 6 other fabulous blogs.
5) let the tagged people know by leaving a comment on their blogs

Sa purcedem, asadar:

1. Caini, pisici, purcei (de Guineea si de orice alt fel, inclusiv mistretul), castori, iepuri, nurci, bursuci – orice animal cu blana, in poze sau fata in fata (daca nu-s prea fiorosi).

2. Munti (si creste, lacuri, varfuri, pietre, jnepeni, floricele) – si in poze, dar preferabil fata in fata.

3. Zapada, ploile de vara, furtunile cu tunete si fulgere.

4. Prietenii.

5. Anticariatele, librariile placute, cititul in parc si in tren.

6. Ziua aceea cea mai potrivita pentru a schimba plapuma de iarna cu patura de primavara. Si cealalta, cand hotarasti ca a venit iarna din nou.

Nu ma prea indemn sa respect ultimele doua cerinte. Ii trimit leapsa lui Nilu. Daca o mai vrea cineva e liber sa o ia.

Read Full Post »

Pride and Predator

* Asa se va numi, cica, un film SF horror inspirat de Mandrie si prejudecata al lui Jane Austen. Pe muzica de Elton John. Produs de Elton John si de prietenul lui. Casa lor de filme lucreaza acum la un alt film care promite, Gnomeo and Juliet – povestea de dragoste dintre doi gnomi de gradina despartiti de un atat de misel gard viu.

Imi imaginez niste Predatori (oribli si fara esarfa roz la gat, pentru ca o sa fie film horror, nu?) care aterizeaza la Netherfield Park si incep masacrul, in timp ce in fundal se aude Goodbye Yellow Brick Road. Si cred ca ar putea exista sansa ca Plan 9 from Outer Space sa fie in sfarsit detronat. Din cate vad si altii sunt incantati de idee 🙂

* Doua link-uri catre chestii faine: primul duce la un articol baban din Rolling Stone despre Philip K. Dick; al doilea – spre o antologie gratuita de povestiri SF corecte din punct de vedere stiintific, adunate spre uzul profesorilor de astronomie.

* In rest, citesc Urzeala tronurilor. Este palpitant. Turnire, intrigi, lupte, am inteles ca in cartea urmatoare vor aparea si dragoni. Cool.

* Pare putin probabil sa imi simta cineva lipsa, dar anunt totusi: am sa fiu plecata din oras cateva zile si n-am sa am chef de intrat pe net. Ma intorc luni.

Read Full Post »

De-ale francezilor

* A inceput Sarkotronul 2009: cu ocazia zilei de nastere a lui Nicolas Sarkozy, Bibliobs isi indeamna cititorii sa ii trimita cadou cate o carte presedintelui certat cu literatura. Pentru cei care au deschis mai tarziu televizorul: Sarkozy a indraznit sa afirme, in 2006, ca l-a revoltat faptul ca La Princesse de Clèves se afla pe lista de subiecte de la un concurs pentru ocuparea de posturi in administratie. Si ca nimeni nu s-ar gandi sa o intrebe pe tanti de la ghiseu cum i s-a parut cartea asta. Citatul complet:

« L’autre jour, je m’amusais, on s’amuse comme on peut, à regarder le programme du concours d’attaché d’administration. Un sadique ou un imbécile, choisissez, avait mis dans le programme d’interroger les concurrents sur La Princesse de Clèves. Je ne sais pas si cela vous est souvent arrivé de demander à la guichetière ce qu’elle pensait de la Princesse de Clèves… Imaginez un peu le spectacle ! » (Nicolas Sarkozy, Lyon, 23 februarie 2006).

Pe aceeasi tema, niste oameni de bine au organizat in 16 februarie in fata Panteonului o lectura-maraton a cartii care i-a dat batai de cap dlui presedinte («J’ai beaucoup souffert par elle» – Sarkozy, iulie 2007). Lecturile publice vor continua, la Paris si prin alte locuri.

* Un interviu Didier Jacob – Paul Auster despre Man in the Dark (2008). Traducerea in franceza a aparut destul de recent si se vinde foarte bine. Tema cartii: un razboi de secesiune izbucneste in SUA dupa alegerile prezidentiale din 2000.

* Mai aproape de casa, Centrul Cultural Francez din Timisoara si libraria Cartea de nisip organizeaza in 26 februarie conferinta „Le Clézio témoin du monde” (UVT, ora 14) si o prezentare a cartii cu acelasi titlu (Cartea de nisip, ora 17). Invitat este Calude Cavallero, profesor la Université de Savoie à Chambéry.

Read Full Post »

Amurgul zeilor stepei

Autor: Ismail Kadare
Titlu: Amurgul zeilor stepei
Editura: Humanitas, colectia Raftul Denisei, Bucuresti, 2009; 204 pagini; 26 RON
Titlul original: Muzgu i perendive te stepes (1976)
Nota data de mine: * * * si jumatate (din 5)

De Ismail Kadare am citit cam tot ce s-a publicat la noi si preferata mea a fost Palatul viselor. Amurgul zeilor stepei mi s-a parut cea mai slaba carte a lui Kadare, din cate am citit pana acum. Probabil insa ca in 1976 (respectiv in 1981, anul aparitiei ei in Franta) a avut un alt impact asupra cititorilor, mai ales ca autorul nu mai avea voie, deja, sa publice carti in tara sa natala.

Amurgul zeilor stepei e povestea autobiografica a unui scriitor albanez care studia literatura la Institutul Maxim Gorki din Moscova, alaturi de colegi din toate tarile comuniste. Intamplarile din carte au loc in 1958, anul in care Boris Pasternak castiga Premiul Nobel pentru Literatura si, de asemenea, anul in care au devenit vizibile tensiunile dintre Rusia lui Hrusciov si Albania stalinistului Enver Hodja.

Povestea de iubire deja furtunoasa dintre Kadare si Lidia Snieghina primeste lovituri din toate partile. Tanarul scriitor va trebui sa paraseasca pana la urma Rusia, alaturi de colegii lui albanezi. Inainte de asta, insa, el e martorul unei campanii furioase impotriva lui Pasternak, obligat sa refuze Nobelul sau sa aleaga exilul. Scenele in care scriitorii colhozurilor si a cincinalelor il combat pe Pasternak sunt cele mai interesante din carte, alaturi de explicatiile privind identitatea si ocupatiile colaterale ale diversilor turnatori, KGB-isti si politruci din breasla scriitoriceasca.

E interesant si felul in care miturile si povestile Albaniei influenteaza modul in care scriitorul vede lumea. El nu se plimba, pur si simplu, pe malul marii sau prin padure, fiecare val sau ramura ii aduc aminte de o poveste de acasa. Kadare scrie despre o lume care nu a fost inca dezvrajita, in care oamenii de pe strada in ceata devin avataruri ale unor eroi de legenda, iar o carare din padure te poate duce inspre barlogul unui capcaun (sau macar inspre cel al lui Stalin).

Amurgul zeilor stepei e, inevitabil, mai putin imaginativa decat alte carti ale lui Kadare, si cred ca de aceea nu mi-a placut atat de mult. E o farama de autobiografie, spectaculoasa poate atunci cand a fost scrisa, dar ale carei mize politice nu cred ca mai exista. M-as fi bucurat sa aflu mai multe despre istoria personajelor reale (despre Lidia, de exemplu, de care Kadare a ramas indragosit si dupa despartirea lor), iar postfata putea sa fie ceva mai informativa.

Mai multe despre carte si un fragment puteti gasi la Liternet.

Read Full Post »

Eu si ai mei

Autor: Jerome K. Jerome
Titlu: Eu si ai mei
Editura: Corint, Galeria de proza, Bucuresti, 2006; 300 pagini; 5 RON (redus de la 19.9 RON)
Titlul original: They and I (1909) – gratis aici
Nota data de mine: * * * * (din 5)

Eu si ai mei, nu chiar cea mai cunoscuta carte a lui Jerome K. Jerome, e povestea achizitionarii unei case la tara si a consecintelor unei astfel de fapte.

Eroul cartii, scriitor ale caror tare de caracter sunt tolerate de familia lui datorita convingerii lor ca oamenii de litere nu pot fi chiar intregi la cap, e hotarat sa isi indeplineasca un vis din tinerete: sa se mute la tara, intr-o casa „toata numai frontoane, si iedera, si balconase inchise”. Dupa doi ani de cautari se resemneaza sa cumpere o casa care, dupa cateva mici reparatii, va fi acceptabila.

Povestea cautarii casei si a mutarii e pretextul unei serii de cugetari, povestioare si anecdote pe teme diverse: de ce taranii din carti nu sunt la fel „pe teren”, de ce vacuta, porumbeii si cucuvelele fac zgomot doar cand vrei sa te odihnesti, psihologia jucatorilor de biliard, a agentilor imobiliari, a magarusilor, a parintilor si a copiilor. Mai aflam cum trebuie dusa o cearta conjugala si cum idealurile unui republican pot fi zguduite de furtul unei biciclete. Si altele, multe si felurite.

Jerome K. Jerome face parte, pentru mine, din tagma scriitorilor neseriosi care se uita la problemele serioase din exact acel unghi din care ele par cel mai caraghioase. E un scriitor al vietii cotidiene, obisnuite, cu mici hartoape si delusoare (asta il diferentiaza de Hasek sau Ilf si Petrov, umoristi mai buni pana la urma, zic eu). Scrie asezat si linistit, fara patos, nu pare sa judece pe nimeni si zambeste cand se gandeste la prostiile facute de el insusi. Il recomand cu caldura pentru zilele in care a nins si e ger si locul cel mai bun de pe lume e sub o patura.

Read Full Post »

Linkuri

* S-a terminat votarea la Premiile CititorSF, s-au anuntat castigatorii. Cred ca in lumina votului ar trebui sa citesc totusi Ilion, sa vad si eu pomul laudat. Eventual si Urzeala tronurilor si Inclestarea regilor, desi sunt vreo 2600 de pagini (si mai urmeaza vreo trei volume) si, din cate am inteles, in carte nu exista pitici. Ntz.

* Am gasit aici o strofa frumoasa, devoratorii de carti cred ca vor intelege sentimentul:

„If thou of fortune be bereft,
And in thy store there be but left,
Two loaves, sell one, and with the dole,
Buy hyacinths to feed thy soul.”

Cand lucrurile arata asa o portie din drogul preferat nu are cum sa mai strice.

* Un articol cu o premisa simpatica: cartile electronice nu se bucura de succes pentru ca nu exista destui nemernici care sa pirateze carti.

Read Full Post »

Snobii

Snobii

Autor: Julian Fellowes
Titlu: Snobii
Editura: Nemira, colectia Babel, Bucuresti, 2009; 512 pagini; 36.9 RON
Titlul original: Snobs (2004)
Nota data de mine: * * * si jumatate (din 5)

Aceasta e prima carte pe care scenaristul Julian Fellowes o semneaza cu numele sau real (a mai publicat cateva romane de dragoste, sub pseudonim). Snobii se vrea a fi o satira a sistemului de clase britanic, dar comparatia cu Wodehouse de pe coperta cartii mi s-a parut o exagerare.

Cele mai multe dintre personajele cartii fac parte din aristocratia britanica a zilelor noastre. Acesta a fost primul soc pe care l-am resimtit: nu as fi crezut ca in secolul XXI mai exista oameni care sa se poarte si sa traisca ca in romanele lui Jane Austen. Edith Lavery, eroina feminina din Snobii, apartine burgheziei „inalte”. Cand niste prieteni o prezinta contelui Charles Broughton, mostenitorul unui titlu si al unei averi interesante, Edith se hotaraste sa il cucereasca. Cei doi se casatoresc destul de repede, in ciuda obiectiilor rudelor si ale prietenilor lui Charles. Edith se plictiseste insa dupa cateva luni de sotul ei – stia inca de cand l-a luat ca e prostovan, marginit si prea indragostit de viata la tara. Fuge in lume cu un artist, apoi descopera ca boema e saraca si meschina.

Julian Fellowes provine din mediul despre care scrie – tatal lui era diplomat si el a reusit sa urce in societate dupa ce s-a casatorit cu o aristocrata – si a scris multe discursuri pentru diversi politicieni conservatori. Punctul lui de vedere se potriveste mediului din care provine – pana la urma ii ridiculizeaza pe cei care aspira sa faca parte din clasa superioara, nu pe membrii acesteia. Desi explicatiile sale privind obiceiurile aristocratilor englezi sunt adesea amuzante, el pare sa le pretuiasca. Schimbul de Nume – instrument de umilire al arivistilor care implica amintirea duceselor, printeleselor si a contilor cu care cineva e prieten din copilarie – e una dintre uzantele care par sa ii placa cel mai mult. In plus, daca nu toate personajele apartinand aristocratiei sunt nobile, toate cele apartinand claselor de jos sunt ridicole (fie prin micime de caracter, fie prin necunoasterea regulilor elementare ale unei vieti civilizate, fie prin gudurare pe langa nobili).

Din punctul meu de vedere, cartea pacatuieste prin inconsecventa – cel care povesteste intamplarile si ofera indicii despre comportamentul aristocratilor stie uneori lucruri pe care nu prea are de unde sa le stie (de exemplu cum si-au petrecut noaptea nuntii Edith si Charles). Umorul din carte e foarte diluat, iar snobismul de care se poate rade cel mai usor e cel al autorului. Nu cred insa ca acesta era scopul lui.

Trecand peste senzatia de anacronism (cartea putea sa fie aceeasi si daca intamplarile se petreceau la 1800, nu in 2004, pentru ca se pare ca a fi aristocrat implica retragerea la tara si preocuparea exclusiva pentru vanatoare, ceaiuri si opere de caritate), cartea m-a tinut totusi lipita de ea. Cred ca ii poate multumi pe fanii romanelor istorice sau pe cei ai lui Jane Austen, desi comentariile ei sunt mult mai inteligente si mai taioase decat cele ale lui Fellowes. Daca in schimb Jane Austen sau Edith Wharton vi s-au parut plictisitoare (literatura pentru gagici, deh) cred ca e mai bine sa ocoliti Snobii.

Bonus:

O prezentare a cartii la Club literatura.

O pagina cu link-uri catre multe recenzii, la Metacritic.

Read Full Post »

Older Posts »