Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 4 februarie 2009

Doctor Glas

Autor: Hjalmar Söderberg
Titlu: Doctor Glas
Editura: Humanitas, Cartea de pe noptiera, Bucuresti, 2006; 170 pagini; 5 RON (redus de la 14)
Titlul original: Doktor Glas (1905) – gratis pe internet aici (doar in suedeza)
Nota data de mine: * * * * (din 5)

Spre rusinea mea, as fi trecut pe langa cartea asta daca nu o gaseam la pret redus. Nu stiam nimic despre autor, nu auzisem de carte si nu prea am citit literatura suedeza. Presupun ca multi altii nu au remarcat Doctor Glas, altfel era epuizata demult. A fost o surpriza foarte placuta, e una dintre cele mai frumoase carti pe care le-am citit in ultimul timp: indrazneata, reflexiva, arunca o privire noua asupra unor lucruri si senzatii obisnuite.

Cartea a fost scrisa in 1905 si a starnit oarece scandal, datorita opiniilor in contra moralei vremii asupra unor teme care sunt in dezbatere si acum. Scrisa sub forma jurnalului intim al doctorul suedez Tyko Gabriel Glas, cartea exploreaza dilemele morale inerente meseriei de medic (etica eutanasiei si cea a avorturilor, de exemplu), dar si dilemele si intrebarile mai marunte ale vietii cotidiene.

Intriga cartii e prezentata foarte bine pe site-ul editurii si nu as mai adauga nimic, cartea e indeajuns de scurta. Scriu in schimb cateva fragmente:

„Cand ii aud pe oameni ridicand in slavi frumoasa natura a arhipelagului, cred ca au cu totul alte lucruri in cap si, daca cercetez mai indeaproape, banuielile mele se adeveresc intotdeauna. Unii se refera la aerul proaspat si la locurile placute de scaldat, unii la barcile lor cu panze, altii la bibani si, dupa ei, toate intra la rubrica: natura frumoasa. Vorbeam mai deunazi cu o tanara indragostita de arhipelag, dar din conversatie a reiesit ca, de fapt, ea se gandea la apusurile de soare si poate la vreun tanar student. Uita ca soarele apune peste tot si ca studentul e deplasabil”. (p. 55).

„Ma intreb adesea ce gen de natura mi-as alege daca n-as fi citit niciodata o carte sau n-as fi privit niciodata o opera de arta. Poate ca atunci nici nu mi-ar trece prin cap sa aleg – poate ca atunci arhipelagul, cu movilitele lui, mi-ar fi de-ajuns. Toate gandurile si visele mele despre natura sunt cladite, probabil, pe impresiile capatate din literatura si arta. Arta e cea care mi-a dat dorul de a ma plimba pe pajistile inflorite din preajma Florentei, de a ma legana pe marile lui Homer si de a ingenunchea in dumbravile sacre ale lui Böcklin. Ah, ce-ar fi in stare sa vada sarmanii mei ochi daca ar fi lasati fara calauza, fara acesta o suta sau mie de invatatori si prieteni care au compus si imaginat si vazut pentru noi ceilalti.” (pp. 60-61).

Si, pentru ca Doctor Glas e totusi o carte despre o crima:

„Daca pui un pic de cianura de potasiu intr-un pahar cu vin sau ceva asemanator, moartea e instantanee, paharul iti pica din mana pe podea si e limpede pentru absolut oricine ca e vorba de sinucidere. Asta nu-i mereu tocmai bine. Daca iei, in schimb, una din pilulele mele si bei dupa aceea un pahar cu apa, mai dureaza vreun minut, doua, pana se dizolva pilula si isi face efectul, ai timp sa-ti pui linistit paharul inapoi pe tava, sa te asezi comod pe un scaun la focul sobei si sa-ti deschizi Aftonbladet. Si deodata te prabusesti. Medicul constata o apoplexie. Daca se face autopsia, se descopera, desigur, otrava. Dar daca nu exista suspecti sau imprejurari interesante din punct de vedere medical, nu se trece la autopsie. Si nu se poate spune ca exista asemenea imprejurari, daca cineva are un atac in timp ce citeste Aftonbladet si isi fumeaza trabucul dupa cina”. (pp. 70-71).

Bonus:

Un articol despre Söderberg in Romania Literara.

Un articol despre Doctor Glas scris de Margaret Atwood (cea care a semnat si prefata celei mai recente editii englezesti a cartii) si o colectie de recenzii mai lungi si mai scurte.

Read Full Post »