Autor: George R. R. Martin
Titlu: Urzeala tronurilor
Editura: Nemira, Nautilus Fantasy, Bucuresti, 2007; 1216 pagini; de imprumut
Titlul original: A Game of Thrones (1996)
Nota data de mine: * * * * (din 5)
Autor: George R. R. Martin
Titlu: Inclestarea regilor
Editura: Nemira, Nautilus Fantasy, Bucuresti, 2008; 1440 pagini; de imprumut
Titlul original: A Clash of Kings (1998)
Nota data de mine: * * * * (din 5)
Am terminat in sfarsit primele doua carti din seria asta si trebuie sa-i dau dreptate lui frate-miu: shiny! De la el le-am si imprumutat. Am impresia ca s-a vorbit despre ea destul de mult din 2007 incoace, asa ca n-am sa scriu prea mult despre ea – cateva recenzii foarte faine gasiti aici, aici si aici.
Ce as avea de spus:
* Zvonurile despre detronarea lui Tolkien mi se par mult exagerate, deocamdata. Cantec de gheata si foc e un fantasy foarte bun, dar influenta taticului Tolkien e prea mare pentru a-l putea detrona cu o carte pana la urma mai putin inventiva. Tolkien privea mult mai de jos lumea pe care a creat-o, Martin sacrifica multe detalii in favoarea actiunii.
* Un pic in contra vantului, nu mi s-a parut coplesitoare multimea personajelor principale si secundare – poate pentru ca am citit cartile cap la cap, n-am avut timp sa uit nimic. E fain si ca sunt amintite din cand in cand pataniile unora dintre personajele marunte – m-am atasat de exemplu de Barristan Selmy si am senzatia ca o sa mai auzim de el. Sper sa nu ma insel.
* Inca de la inceputul primei carti am fost curioasa ce-o sa se intample cu liota de copii Stark. Sunt curioasa care o sa ajunga buni si care rai (desi personajele nu-s albe sau negre, dar parca totusi tind intr-o directie sau alta). Preferatii mei sunt Bran si Arya, sper sa o scoata la capat.
* Altii de care mi-a placut: Tyrion (de departe cel mai inteligent din serie, cel putin pana acum), Daenerys si dragonii ei, Jon Snow, lupiii.
* Prima carte mi-a placut ceva mai mult decat a doua, nu ma pasioneaza povestile despre batalii (cine unde da cu catapulta, tactici, bum-bum). Sper ca nu o sa se lupte exagerat de mult in cartile urmatoare. M-au interesat mult mai mult povestile despre Ceilalti si despre uriasi si ceea ce eu vreau sa cred ca erau elfi.
* Ma intreb daca o sa vedem sau nu iarna aceea pe care o tot anunta cei din Nord (am citit un spoiler mic care spunea ca Daenerys nu va ajunge nici in a patra carte in Westeros – cam ardelean Martin asta).
De obicei nu citesc serii care nu sunt inca terminate – daca as fi stiut povestile cu datele de publicare amanate ale volumului cinci din serie poate ca nu ma apucam inca de Cantec de gheata si foc. Dar cel putin dupa primele doua carti nu m-a prins intr-o asemenea masura incat sa nu pot dormi noaptea de grija cartii urmatoare. Dar am sa sar sa cumpar volumul al treilea cand apare la Nemira (destul de curand, din cate am auzit).
In concluzie: cartile mi-au placut, medieval fantasy e mai putin plictisitoare decat banuiam initial. Editia in romana mi s-a parut onorabila – sunt mici scapari ici-colo, schimbari de nume si exprimari un pic ciudate, dar cartea e prea lunga ca sa le tii minte si sa te legi de ceva.
Blog de carti 
Si mie mi-au facut cu ochiul mai mult necunoscutele din cazul „Ceilalti”, restul e bine inchegat nu am ce comenta dar deja pe mine m-au facut la psihic abundenta de personaje si suisurile si coborasurile din actiune :), mai ales cu copii Stark. (vroiam sa citesc in engleza inainte, dar tiand cont ca nici macar nu e dusa seria pina la capat mai bine stau cuminte)
Ei, oricum o sa mai treaca probabil 10 ani pana cand o sa termine nenea Martin seria. „A Feast for Crows” sigur m-ar face si mai curioasa – mai ales ca o sa se intample in Sud, si pe mine Nordul ma intereseaza mai degraba. Asa ca stau si eu cuminte 🙂
e nasol sa astepti ce urmeaza… mai ales cind te-ai oprit la cea de-a treia carte. pe-a patra am inceput-o, dar n-am mai terminat-o, nici n-am de gind, pina cind nu apare si a dance with dragons… iar atunci probabil c-am s-o iau de la capat cu toate, ca sa-mi acopar golul neuronal cauzat de trecerea celor 5 ani de la lectura precedenta. all in all insa, categoric martin e deasupra lui tolkien, care mi s-a parut infiorator de fastidios si maniheist.
Poate ca isi face pomana dl Martin si publica totusi A Dance wih Dragons anul asta (amazonul sustine ca in septembrie ar incepe sa le livreze).
Despre Tolkien – maniheist – da, fastidios – da. Dar deocamdata el e ala care a da tonul in tot felul de productii fantasy (inclusiv jocuri – povestea din WoW a imprumutat o gramada din Silmarillion, de exemplu, ca sa nu mai zic de multimea de orci si elfi si pitici din joc). De-aia spuneam ca e greu de detronat si ca deocamdata nu intrevad sa-l detroneze Martin.
Eu am citit în engleză mai departe, până nu am mai avut ce. Din cartea a treia lucrurile devin mai interesante, pentru că personajele capătă complexitate. Inclusiv cei răi, ca să zic aşa, care ne demonstrează că sunt capabili de iubire, despre care aflăm că au avut vise şi dezamăgiri etc. până când ajungi să nu mai ştii ce să simţi în legătură cu ei. Lucrurile sunt amestecate, nu e ca la Tolkien unde albul e alb, negrul e negru iar de gri nu s-a auzit. Dar cred că era necesar ca Tolkien să fixeze bine canoanele glasice ale genului ca să îl putem aprecia pe Martin pentru abaterea de la norme.
Altminteri, Martin omoară pe cine nu te aştepţi şi doar fiindcă unul sau altul este printre băieţii buni asta nu îi garantează supravieţuirea. Eu pariez totuşi pe Jon Snow şi pe Daenerys să supravieţuiească până la final. Şi poate şi pe Bran Stark. mă mai gândesc…
Sper ca Gregor Clegane n-o sa abia totusi multe parti bune.
In rest, dupa ce Martin l-a ucis pe Ned Stark il cred in stare de orice.
Eu am avut senzatia ca primele doua carti sunt mai mult prolog si ca urmeaza chestii mai interesate, e bine ca zici ca asa-i 🙂
nah, tyrion e ala de overcomeaza 🙂
Sper ca si Arya (daca stiti ceva nu-mi spuneti, I don’t want to know) 🙂
Heh, fix in seara asta am vazut in metrou un tip care citea ceva de Martin si ma intrebam – ignoranta de mine – oare cu ce se mananca si asta. Zici ca e fantasy? Pff, asta bag la cap si la vara pun mana pe ele (da, vara ma apuca cheful de povesti si basme s.a.m.d. Atmosfera cred ca e de vina)
dupa parerea mea, pe care nu mi-a cerut-o nimeni, george r.r. martin vine ca o surpriza in fantasy-ul actual. s-ar fi spus ca-s destui „grei” in arena; dar complexitatea, densitatea scriiturii lui martin il, daca nu singularizeaza, cel putin propulseaza in zona superioara a genului.
citirea ciclului „a song of ice and fire” mi-a fost impusa de-o cronica negativa (prost scrisa, in orice caz) de pe amazon: omul era acuzat de scriitura masculina, ba chiar sexism si discriminare. ha!
aiureli.
…si nu chiar. e-o lume complexa acolo, bogata ca roma antica – care, de altfel, e banuita ca sursa de inspiratie pentru ciclu. o lume violenta, in care barbatii sint, sigur, gigi-duri, viata omeneasca e la pret scazut, valorile se destrama si reincheaga, universul colaboreaza – cind si cum ii place: exista o doza solida de magic, dar pina la urma tot dramele umane fac tesatura cartii.
e o poveste, nimic mai mult – dar o poveste maiastru spusa, toarsa din ghemul unei imaginatii formidabile. o sa vedeti, volumul trei vine cu niste suprize…
comparatia cu Tolkien nu cred ca trebuie facuta. indiferent cit de monocromatica ar parea, „lord of the rings” e departe de-a fi plictisitoare… isi are farmecul ei aparte, dulceata aceea speciala, un pic amaruie, pe care n-o inlatura nici succesul de casa al filmului nici vulgarizarea prin computer games sau jucarii de plastic.
„a song of ice and fire” e altceva.
as incheia cu o recomandare, din acelasi domeniu al fantasy-ului: j.v. jones, cu ciclul „sword of shadows”.
Pai daca citesti recenziile de pe amazon aproape la fiecare carte o sa se gasesca cineva sa zica ca e sexista si discriminatoare. Apoi tre sa stai si sa te intrebi de unde le scoate.
Multumesc de recomandare, am sa caut. „Shannara” ai citit?
nu, si probabil rau am facut. (:
de brooks am citit „running with the demon”, despre care-mi amintesc ca am… uitat-o cu promptitudine. semn ca nu era mare lucru acolo – nu pentru mine.
recenzia despre care vorbeam avea si o parte elogioasa – despre, cum altfel, o scriitura extrem de feminina, ba de-a dreptul feminista: cea a lui Lynn Flewelling. am luat o carte. mi s-a parut… spalacita.
asa ca am trecut la martin.
[ nu c-as avea ceva cu feministele. ciclul „earthsea” al Ursulei K. LeGuin e o capodopera. si Atwood e febletea mea… ]
[ scuze, n-am pretentia sa emit judecati de valoare. toate ‘sentintele’ de mai sus trebuie precedate de „mie mi se pare” sau „eu cred ca”. ]
Ma gandeam sa caut Shannara, vazusem la un moment dat toata seria la Carturesti.
De Lynn Flewelling n-am auzit. Dar a aparut azi cu Cotidianul o carte f feminista, o sa o citesc pe asta si imi va ajunge pt cel putin un an.
Ursula K. LeGuin e feminista? 🙂 Cred ca am o toleranta crescuta la ideologii, daca nu-i ceva strigator la cer printr-o carte nu ma prind. Atwood da, e, dar si chestiile gen „Femeia comestibila” sunt f citibile.
IMHO-urile se subinteleg 🙂
la Ursula influenta feminista e mai puternica in sf-uri. oricum, intr-o lume dezechilibrat-masculina, cred ca o anumita doza de exces in directia feminismului e binevenita. iar daca e doar un ingredient secundar, as zice ca adauga la savoare. (:
acel „De obicei nu citesc serii care nu sunt inca terminate” ma duce cu gindul la un caz proeminent in fantasy-ul de acum: „wheel of time”, al lui robert jordan. un ciclu masiv, cu ups and downs in ce priveste scriitura, dar pe ansamblu o poveste reusita pentru copii mari. autorul a murit in 2007: ii ramasese o singura carte de scris, ultima, cheia de bolta, finalul apoteotic sau apocaliptic.
in romaneste au aparut una sau doua carti din ciclu. n-am rasfoit prea departe blogul tau, nu stiu daca ti-au intrat sub ochi… daca da, please ignora ce scriu aici.
[ cred ca e una din cele mai addictive fantasy saga pe care am pus mina. sint obligat sa o reiau… cam o data pe an. 12 bucati. groscioare. doar un raft de carti noi m-ar putea retine – si nu pentru mult timp. lumea aceea e prea imbietoare, si prea perfect finisata. cui ii pasa ca bunii-s buni si raii intodeauna rai? ]
Daca nu e militant si coltos si daca o carte nu-i scrisa doar pt asta nu ma deranjeaza feminismul – dar nici nu-l prea remarc.
N-am citit nici „Wheel of time”. Cea mai recitita serie fantasy e Discworld, la mine. O data pe an le reiau pe toate. In afara de Pratchett si Tolkien am mai citit Heliconia si cate ceva de Neil Gaiman si LeGuin si cam aici se opresc lecturile mele in materie de fantasy 😀
aldiss, batrinul…
da.
pai daca adaugi si seria comentata in entry ai cam creme de la creme. ~grin~
[
sigur, poate narnia ar merita si ea strecurata in lista. dark tower-ul lui Stephen King isi are meritele lui.
si sa nu uitam harry potter. d:
]
De Stephen King am citit cateva, dar nu Dark Tower. Am sa caut.
Narnia si Harry Potter is dragute, le-am citit pe amandoua. A, am citit si „His Dark Materials”, tot cam de copii mi s-a parut 🙂
Am citit eu Shannara şi mi se pare că are o hibă în sensul că are prea puţin dialog. Nu m-a dat pe spate, cum nici „Roata timpului” nu m-a interesat şi am renunţat după volumul trei. Efectiv nu reuşeşte să îmi pese de niciun personaj de acolo, e clar că nu e genul meu.
Înţeleg adicţia turbată faţă de o serie, eu aşa am păţit cu Steven Erikson (la care răii nu sunt răi – cu câteva excepţii demne de un sănătos dispreţ – şi bunii nu sunt buni, ci sunt de părţi diferite într-un război absurd şi complicat, pe până şi zeii care l-au pornit l-au scăpat din mână). N-am mai pomenit atâtea personaje de care să îmi pese atât demult (şi sadicul naibii tot omoară din ele!).
A, şi Terry Pratchett creează dependenţă dar o dependenţă de alt tip.
Pratchett e singurul la care dupa o carte de el n-am chef sa citesc nimic altceva. Am noroc ca a scris multe 😉
revenind la feminisme, nu-mi amintesc vreun fantasy sau vreo istorie alternativa in care femininul sa primeze. (sf, insa, da, exista.)
[ iata, asta-i un motiv pentru care sint tolerant fata de dan brown: intr-una din carti, nu mai stiu daca-n „da vinci code” sau alta, se-ntreaba cum ar arata acum lumea daca n-ar fi fost luata cu japca, acum vreo 3000 de ani, de religiile paternaliste. ]
or, subiectul mi se pare fascinant. pentru ca eu asa cred: lumea ar fi fost cu totul altfel. si nu mai rea.
Sigur exista. Dar parerea mea e ca raportul rau/bine din lume ar fi cam acelasi ca acum. Eu zic ca literatura (si militantismul) feministe is OK atata timp cat spun ca femeile au aceleasi drepturi si capacitati (intelectuale, afective, nu musai fizice) ca barbatii. Nu-s de acord ca ar fi mai bune decat barbatii 🙂
Am cautat acu un pic pe google si am gasit paginile astea, par interesante:
http://feministsf.org/ – ditamai ghidul pt literatura SF & fantasy feminista
http://www.femspec.org/ – o revista de fictiune speculativa, multe povestiri si recenzii
Si am aflat ca seria Avalon a lui Marion Zimmer Bradley ar fi feminista si ca reviziteaza/rescrie istoria.
Stie cineva cand apare A Storm of Swords in romana? La A Clash of Kings Martin a lasat lucrurile cu Jaime in aer rau de totX(
Cred ca in primavara asta (dar doar din auzite, nu cred ca s-a anuntat data publicarii).
da, si eu am auzit ca in primavara, dar nu scria nici macar luna:|
Eu auzisem de martie, dar nu o sa fie. Sper ca o sa apara in aprilie sau mai – altfel ii prinde vara cu ea inca nepublicata.
Dupa cum se spune.. fiecare cu gusturile lui
Atat timp cat iti plac detalii citeste „Lord of the rings”
daca pe de alta parte iti plac personaje bine definite si sa intri in mintea lor atunci citeste „Song of Ice and Fire”,
daca vrei lectura usoara si actiune „Magician”
Daca vrei idei noi „Prince of nothingness”/”Elantris”/”Cartile Prevestitoare”
Feminism.. in Sabriel
Ehilibru „Wheel of time”
si asa mai departe
Oricum dupa parerea mea Tolkien prea se cramponeaza in descrieri, doar pura vointa m-a facut sa termin Silmarilion.. si nu am avut nici o placere in a citi cartea aia.
Dar… 🙂
adevarat, are un limbaj cam greoi
dar una peste alta are frumusetea lui. Acu 3 ani cand am citit LOTR mi-a placut extrem de mult
ceva vesti noi? hopeeeeeeee…
Da, se pare ca volumul 3 o sa se lanseze abia la targul de carte din iunie (17-21). Un pic tarzior, dar asta e.
aaaaaaaah……….:((((:(((:((. Ce urat:(:|
si ceva despre Robert Jordan – Umbra se ridica..?:>
Inca doua luni… Trec repede. A aparut Hyperion in schimb, si asta pare fain. De Robert Jordan nu stiu nimic.
aham…
cica A Storm of Swords va avea numele de Iuresul sabiilor…cam urat…as fi preferat partea cu „furtuna” dar ma rog, ce mai conteaza pe langa continut ;))
si va fi impartit in 3 volume, nu in 2:D:D
adica 3 sau patru volume
@Silvana – Cred ca o sa fie mai ok in mai multe volume, poate ca o sa fie mai subtiri. De titlu asa auzisem si eu, cu „Iuresul”. Suna un pic ciudat 🙂
as spera cat mai groase si cat mai multe…
au spus ca va avea fiecare volum cate 600 de pag, deci ar fi cam in genul primeia.
Asta imi da o imagine mai frumoasa asupra viitorului:)
@Silvana – o, banchet 🙂 Oricum e mai bine asa, decat sa fie doua volume de cate 1200 de pagini. Devin cam greu de citit cand sunt chiar asa de mari.