Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 23 martie 2009

Unchiul meu Ulise

Autor: Jiří Marek
Titlu: Unchiul meu Ulise
Editura: Art, Bucuresti, 2007; 328 pagini; 19.5 RON
Titlul original: Můj strýc Odysseus (1974)
Nota data de mine: * * * * (din 5)

Despre Jiří Marek am izbutit sa aflu doar ca a trait intre 1914 si 1995, ca a fost membru al partidului comunist ceh, ca a scris 10 carti si scenariile pentru 20 de filme. „Unchiul meu Ulise” am gasit-o doar zilele astea, nu stiu cum de nu am remarcat-o pana acum – de obicei cumpar orice roman cehesc imediat cum dau de el.

„Unchiul meu Ulise” e povestea lui Josef Frajvald. Nascut pe vremea cand Viena era buricul pamantului si mort in ajunul inceputului celui de-al Doilea Razboi Mondial, unchiul naratorului a avut meserii diverse, care l-au adus in contact cu variate parti ale societatii austro-ungare. Fiu de geambas ceh, student la Medicina Veterinara la Viena, inventator de prafuri binefacatoare in intentie dar totalmente ineficiente, antreprenor de pompe funebre si, spre sfarsit, pensionar, Frajvald a trait intre Viena si Praga si a luat ce-i mai bun din ambele capitale.

Cartea e o satira a societatii central europene, dar umorul e subordonat actiunii cartii si e mai diluat decat la Hasek. Mi-a placut cartea pentru amestecul de natii, infratite de neincrederea in autoritati, de arta descurcarii si de dragostea pentru mancarea buna si pentru bere. Asta vroiam sa citesc si cu asta am fost servita. In plus, cartea exploreaza posibilul destin al lui Ulise, daca el s-ar fi nascut langa Praga la inceputul secolul XX – de departe ar fi putut sa fie acelasi, de-aproape detaliile schimba totul.

Un fragment, despre lansarea pe piata a produsului „INSECTIN, praf impotriva insectelor suparatoare, discretia folosirii garantata, cina a incercat o data nu mai renunta. Preparat de Dr. F., dupa o verificata reteta indiana”:

– […] Dar baga de seama, eu nu declar ca praful meu starpeste intr-adevar plosnitele.
– Bine, bine, dar daca dupa folosirea lui nu crapa nici o plosnita, oamenii vor depune impotriva ta plangere pentru inselaciune, intrucat, printr-o practica vicleana, spunand ca praful ajuta, ai dobandit bani pentru un lucru lipsit de valoare sau de o valoare considerabil mai mica decat pretul de vanzare, spuse juristul, mandru de peroratia sa.
– Cine ti-a spus ca praful meu va fi scump?
– Si atunci cum vrei sa castigi, aiuritule?!! racni juristul.
– Cum? Foarte simplu. Prin aceea ca praful va fi foarte ieftin si cat se poate de ineficient. Iar oamenii care il vor cumpara vor intelege, pe buna dreptate, ca pe bani putini si muzica e putina. Unul va ridica din umeri nepasator, altul, dimpotriva, se va infuria, jurand sa nu mai cumpere in viata lui asemenea ciuruc. De povestea asta insa, se poate tine seama, intemeind intreaga afacere tocmai pe aceste considerente. Pentru un praf de zece creitari n-o sa faca nimeni plangere impotriva noastra… (pp. 68-69)

Traducerea in limba romana e foarte buna – culoarea locala e pastrata si nu exista furculisioane. Singurul lucru suparator in carte e folosirea arbitrara a virgulei – capac i-a pus plasarea ei intre „ramas” si „bun” cand isi luau doua personaje la revedere.

Read Full Post »