Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 15 mai 2009

Linkuri si minirecenzie

* Interpelat de un cititor, Neil Gaiman ii explica: George R. R. Martin is not your bitch. Cititorul ii cerea parerea despre intarzierea publicarii urmatoarei carti din seria Cantec de gheata si foc . Sfaturile lui Gaiman pentru toti cititorii astfel frustrati: vedeti-va de viata voastra, cititi cartile deja aparute din serie, cititi si altceva.

* Dupa ce primul-ministru al Turciei a declarat ca aceasta tara nu mai este una care isi judeca scriitorii, doua procese vin sa il contrazica. In primul e acuzat scriitorul turc Nedim Gürsel, care risca 6 pana la 12 de inchisoare pentru „denigrarea valorilor religioase ale populatiei” in romanul sau Fiicele lui Allah. Scriitorul i-a trimis primului-ministru al Turciei o scrisoare deschisa, preluata de cateva ziare occidentale (aici versiunea in franceza). In cel de-al doilea caz sunt judecati editorii si traducatorii versiunilor in limba turca ale cartilor Les Exploits d’un jeune don Juan de Guillaume Apollinaire, Le Pendule magique de Ben Mila si Correspondance d’une bourgeoise avertie (autor colectiv). Toate cele trei carti au fost considerate de procurorii turci pornografice si lipsite de valoare literara (daca aveau valoare literara nu era nici o problema, dar depinde pe cine intrebi, nu?). Cei responsabili cu publicarea acestor carti risca intre 6 luni si 10 ani de inchisoare.

* Doua interviuri: primul, in Adevarul literar si artistic, cu António Lobo Antunes. Al doilea, pe site-ul SRSFF, cu scriitorul SF David Brin .

* Si, la sfarsit, o mica recenzie.

In loc sa citesc Rock me Adolf Adolf Adolf (asa cum am scris la „Acum citesc”), am citit o carte pe care trebuia sa o returnez la biblioteca. E vorba de The Declaration de Gemma Malley. O distopie pentru cititori tineri, in care povestea are loc in 2140. Dupa descoperirea unui medicament-miracol care vindeca orice boala si ii face pe oameni nemuritori, cresterea populatiei si lipsa de resurse (hrana si energie) i-a determinat pe guvernanti (intamplator platiti de companiile farmaceutice) sa impuna o politica a copilului unic, apoi sa interzica nasterea oricarui copil. Cei care doreau totusi sa faca copii aveau doua posibilitati: fie sa renunte la tratamentul de longevitate, fie sa nasca copii ilegali. In cel de-al doilea caz, copiii erau dusi la centre pentru educarea celor in plus (un soi de lagare pentru copii, in care erau spalati bine pe creier si educati sa fie servitori prea-umili ai celor bogati).

Doi tineri dintr-un centru de educare se imprietenesc, incep sa afle adevaruri tot mai sumbre despre adevarata lume de afara (care, in mod surprinzator, avea totusi nevoie de ei: medicamentele-miracol se puteau fabrica doar din celule-susa prelevate de la copii), evadeaza si incearca sa scape de fortele de ordine trimise sa-i recupereze.

Cartea e o mica distopie cinstita; ideile sunt destul de interesante pentru a tine un adult lipit de carte si ma gandesc ca i-ar incanta si pe cei din publicul-tinta. De comentat as avea ca e scrisa un pic naiv (fascinatia fata de ideea unei societati dominata de raritatea resurselor duce uneori la o proza demonstrativa) si ca omagiul adus catorva carti clasice despre societati care dispretuiesc copiii impinge uneori cartea inspre caricatura. Per total i-as da inspre trei buline din cinci.

Read Full Post »