* Interpelat de un cititor, Neil Gaiman ii explica: George R. R. Martin is not your bitch. Cititorul ii cerea parerea despre intarzierea publicarii urmatoarei carti din seria Cantec de gheata si foc . Sfaturile lui Gaiman pentru toti cititorii astfel frustrati: vedeti-va de viata voastra, cititi cartile deja aparute din serie, cititi si altceva.
* Dupa ce primul-ministru al Turciei a declarat ca aceasta tara nu mai este una care isi judeca scriitorii, doua procese vin sa il contrazica. In primul e acuzat scriitorul turc Nedim Gürsel, care risca 6 pana la 12 de inchisoare pentru „denigrarea valorilor religioase ale populatiei” in romanul sau Fiicele lui Allah. Scriitorul i-a trimis primului-ministru al Turciei o scrisoare deschisa, preluata de cateva ziare occidentale (aici versiunea in franceza). In cel de-al doilea caz sunt judecati editorii si traducatorii versiunilor in limba turca ale cartilor Les Exploits d’un jeune don Juan de Guillaume Apollinaire, Le Pendule magique de Ben Mila si Correspondance d’une bourgeoise avertie (autor colectiv). Toate cele trei carti au fost considerate de procurorii turci pornografice si lipsite de valoare literara (daca aveau valoare literara nu era nici o problema, dar depinde pe cine intrebi, nu?). Cei responsabili cu publicarea acestor carti risca intre 6 luni si 10 ani de inchisoare.
* Doua interviuri: primul, in Adevarul literar si artistic, cu António Lobo Antunes. Al doilea, pe site-ul SRSFF, cu scriitorul SF David Brin .
* Si, la sfarsit, o mica recenzie.
In loc sa citesc Rock me Adolf Adolf Adolf (asa cum am scris la „Acum citesc”), am citit o carte pe care trebuia sa o returnez la biblioteca. E vorba de The Declaration de Gemma Malley. O distopie pentru cititori tineri, in care povestea are loc in 2140. Dupa descoperirea unui medicament-miracol care vindeca orice boala si ii face pe oameni nemuritori, cresterea populatiei si lipsa de resurse (hrana si energie) i-a determinat pe guvernanti (intamplator platiti de companiile farmaceutice) sa impuna o politica a copilului unic, apoi sa interzica nasterea oricarui copil. Cei care doreau totusi sa faca copii aveau doua posibilitati: fie sa renunte la tratamentul de longevitate, fie sa nasca copii ilegali. In cel de-al doilea caz, copiii erau dusi la centre pentru educarea celor in plus (un soi de lagare pentru copii, in care erau spalati bine pe creier si educati sa fie servitori prea-umili ai celor bogati).
Doi tineri dintr-un centru de educare se imprietenesc, incep sa afle adevaruri tot mai sumbre despre adevarata lume de afara (care, in mod surprinzator, avea totusi nevoie de ei: medicamentele-miracol se puteau fabrica doar din celule-susa prelevate de la copii), evadeaza si incearca sa scape de fortele de ordine trimise sa-i recupereze.
Cartea e o mica distopie cinstita; ideile sunt destul de interesante pentru a tine un adult lipit de carte si ma gandesc ca i-ar incanta si pe cei din publicul-tinta. De comentat as avea ca e scrisa un pic naiv (fascinatia fata de ideea unei societati dominata de raritatea resurselor duce uneori la o proza demonstrativa) si ca omagiul adus catorva carti clasice despre societati care dispretuiesc copiii impinge uneori cartea inspre caricatura. Per total i-as da inspre trei buline din cinci.
Blog de carti 
Ma intreb daca a fost tradus Henry Miller, par example, in Turcia. Si daca minunatii procurori i-ar recunoaste valoarea literara. Chiar nu aveam idee ca lucrurile stau atat de prost acolo si ca aparent libertatea de exprimare nu are nicio treaba cu ei. Si ma intreb cum le permite in aces caz UE – care ar fi in stare sa linseze un stat intreg pentru mult mai putin – sa fie stat asociat, ba mai mult, se gandesc sa si negocieze cu Turcia aderarea.
@Arana – La o cautare rapida am gasit ca „Sexus” a fost tradusa in turca (http://www.tulumba.com/storeItem.asp?ic=zBK982796XZ384). Nu stiu daca s-a lasat cu scandal sau nu.
=)) Cat mi’a placut chestia cu GRRMartin is not your bitch. Cred ca niciodata n’am stat asa cu sufletul la gura asteptand o carte 😀
Eu cred ca GRRM a innebunit! 😀 se plimba ca teleleul prin Europa(culmea!ii si place) si ne tot promite ca scrie vol 5.
Initial m-am rugat sa nu dea ortu popii prea devreme ca macar sa termine seria asta dar se pare ca incurcate sunt caile domnului!
@voicunike – Gaiman zicea ca trebuie lasat sa se plimbe 🙂 Poate ii vine inspiratia acolo. Seria nu stiu cand o sa o termine (i-a luat vreo 9 ani sa scrie primele patru carti…). El sa fie fericit 🙂
„Initial m-am rugat sa nu dea ortu popii prea devreme” – un gest necesar, as zice, daca ne gindim ce s-a intimplat cu „wheel of time”…
si cu „dune”
Ma rog sa nu dau EU ortul popii pina termina cartile GRRM!
@Adinab:La Dune nu se prea potriveste!Onor Herby a cam scris ce avea de scris!Nu a ramas cu datorii ca Jordan{nu va inchipuiti vre-o clipa ca l-as invinui pe J. cu ceva!}.
Si GRRM is our bitch,ca de-aia ne dam de ceasul mortii sa ii apara cartile!!! 😀
nope! ~grin~
dune a fost rotunda. nu uita ca sequel-urile offspring-ului sint de fapt prequels. can do without them.
@bebe&gingav – Eu nu sunt de acord =)) N-a fost rotunda. „Canonicatul Dunei” se termina fara sa aflii ce-i cu Dispersia, care-i amenintarea de-acolo, ce-i cu Daniel si Marty si un numar de alte chestii. Tocmai de-aia avea Herbert inca o carte in pregatire si dupa notele pt ea se zice ca ar fi scris fiu-su si celalalt dude „Hunters of Dune” si „Sandworms of Dune”, continuarile la „Canonicatul”.
Cele sase prequels (seria „Caselor” si cea a „Legendelor”) sunt pregatire pt „Hunters” si „Sandworms” (introduc tot felul de personaje si plot-uri care vor influenta finalul seriei).
Da, şi eu cred că Dune nu era finalizată dar sunt de acord cu gingav că toate „-quel”-urile alea puteau lipsi bine-mersi.
Cât despre Martin, scrieţi voi o carte mai întâi şi după aia înjuraţi omul când nu are inspiraţie. Ce, credeţi că nu vrea să o scrie aşa, de al naibii?
@dreamingjewel – Parerea mea e ca Herbert nu avea de gand sa scrie multitudinea aceea de „prequels”, cred ca au intins cam mult povestea fiu-su si Anderson (de fapt cel mai tare m-au enervat cand au anuntat ca vor scoate „Hunters” si „Sandworms” ca volume separate – dupa ce le-am citit am constatat ca putea sa fie bine-mersi un singur volum; se repeta intr-o veselie in cartile astea doua).
Despre GRRM – eu zic ca-i bine ca se distreaza omul, are pofta de viata 🙂 E un semn bun.
Mai fratilor ginditi-va ca in primul rind cei care sufera suntem noi! Imi pare sincer rau ca F.H. s-a stins inainte ca sa ne daruiasca volumul 7 din Dune era previzibil si cred ca finalul era grandios!iar pentru GRRM nu am nici-o scuza are aproape doi ani de cind a promis volumul cinci din The song of ice and fire cred ca ar fi timpul ca sa nu raminem cu ochii in soare! Nu doresc ca sa se intimple ca la celalate serii ,sa plece cu lucrurile neterminate!
@dj-poate sa fie cit de multe prequels ,nu-mi pasa sunt carti care imi plac,ideea este sa se inalte aproape de stacheta!
mie mi s-a parut ca un fel de dark energy* permeaza primul dune. pe linga prospetimea ideii, originalitatea stilului si, in fine, valoarea literara a scriiturii, exista o apasare, un zgomot sub nivelul perceptiei, care adauga lecturii o dimensiune greu de descris in cuvinte.
[ asta spun eu acum, la cam 20 de ani de la prima lectura. 🙂 ]
imi mai amintesc ca in urmatoarele carti calitatea asta e tot mai diluata. in final, babele alea noi nici macar nu mi-au stirnit curiozitatea. (ok, mi-au stirnit-o. dar numai la nivelul „hei, what’s gonna happen now?”) de fapt, imi amintesc din tot restul doar vreo doua scene: pestisorii lipiti pe cineva ca o armura, pestisorii deslipiti de pe acelasi cineva, si aparitia babelor noi. (ideal pentru „rezuma un roman in 25 de cuvinte” eh? ba chiar cinci romane.)
cartile fiului mi s-au parut sf-uri fara greutate. da, ok, planeta aia ix sau y e cucerita, fireste ca baietii se bat cu masinile, harkonnen n-are incotro, impregneaza si e impregnat. cool. entertaining.
bon. ce vreau sa spun e ca pentru mine doar prima carte conteaza cu adevarat. „Dune”. 🙂
am I a snob?… 😕
–
* dark, in sensul de „greu de vazut/descris/perceput/masurat”.
@gingav – Eu sunt dintre cei (mai putini, din cate am vazut) carora seria le-a placut in ordine crescatoare. Ma refer la cartile scrise de Herbert-tatal. „Dune” e foarte faina, dar restul sunt mai profunde, aflii cum si-a imaginat Herbert istoria, filosofia si obiceiurile unui imperiu maricel. Pt mine „Dune” e doar un preludiu la toate astea.
Dar ai dreptate, prima „Dune” e altfel, anumite calitati ale ei se pierd in urmatoarele carti. Nici eu nu stiu cum sa le zic; poate ca toata ideea cu Celelalte Memorii si cu capacitatile Bene Gesseritelor starneste ceva pe undeva prin subconstient (asta-i cea mai buna idee cu care pot veni 🙂 ).
@gingav
Dacă eşti snob suntem doi, că şi pentru mine există „Dune” prima carte şi restul.
– quelurile sunt drăguţe dar nu mai mult. Le-am citit şi eu pe primele trei. Există o diversitate de lumi şi de personaje dar lipsesc ideile lui Herbert, e o diversitate de suprafaţă iar profunzimea lipseşte.
Şi unele personaje nu sunt consecvente cu ceea ce le făcuse Herbert senior să fie sau aşa mi s-a părut mie când le-am citit. Per ansamblu nu am obiecţii majore dar nu am nici dorinţa aia fierbinte de a tot citi mai departe.
Pe mine nu m-a impresionat atit de tare{poate pentru ca a fost prea laudata}!Dupa a mea parere daca raminea Dune era o capodopera,daca raminea trilogie era o opera de arta,in sase volume e o carte buna!De aceea si spuneam ca si-a cam terminat treaba.Iar la reluari toata lumea zice:Brian!Brian!Dati-mi voie sa nu prea cred{poate doar cu „brandul” si cu notitele}{Kevin stie!}
Eu tin minte ca mi-au placut ideile si din continuari, cele ale tatalui. Mai ales cind general, nu mai tin minte cum, sufera o mutatie mintala sau ce a suferit el si se transforma intr-un super luptator. Avea atata intensitate faza aia, de la disperarea ca va fi invins la sublimul victoriei. Asta mi-a ramas in cap. Restul, nave, intrigi, maici sexoase 😀 e istorie…
@kyodnb – Miles Teg 🙂 Fragmentul meu preferat din Dune e chiar la inceputul cartii cu „Imparatul-Zeu” – o bucata dintr-o conferinta tinuta la foarte mult timp dupa intamplarile din „Canonicat”; niste arheologi anuntau ca au gasit la Dar-es-Balat jurnalul lui Leto II.