Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 18 mai 2009

Rock me Adolf Adolf Adolf

Autor: Silviu Genescu
Titlu: Rock me Adolf Adolf Adolf
Editura: Bastion, colectia Helion, Timisoara, 2009; 325 pagini; 20 RON
Nota data de mine: * * * (din 5)

Silviu Genescu s-a nascut in 1958 la Timisoara; a debutat in 1977 cu povestirea Transplant, a publicat in revistele Paradox, Anticipatia, Jurnalul SF si Helion si e prezent in mai multe antologii. In 1994 i-a aparut volumul T de la sfârşit (Ed. Marineasa, Timisoara). E membru cu state vechi ale cenaclurilor SF timisorene (H.G. Wells si Helion). A tradus multe carti SF&F.

Rock me Adolf Adolf Adolf reuneste sase povestiri si un mini roman (‘Da Noiz). Pentru un preview puteti merge aici, unde exista niste versiuni mai vechi ale povestirilor Rock me Adolf Adolf Adolf, Eroul local si Expresia finala . Celelalte trei povestiri din volum sunt Printul cel trist, Zapada de pe aripile ingerului si Ghost Story.

In mini roman si in cateva din povestirile din carte ideile SF sunt speculatii credibile care pornesc de la situatia de-acum. Niste nemti creeaza o clona a lui Adolf Hitler, dar ii permit sa devina cantaret de rock si planul lor se duce naibii (Rock me Adolf Adolf Adolf); doua sisteme de inteligenta artificiala devin mai inteligente decat era cazul (Eroul local si Ghost Story); serviciile secrete lucreaza la o tehnologie care le-ar putea permite sa manipuleze gandurile populatiei Pamantului (‘Da Noiz). Acestea sunt textele care mi-au placut mai mult: sunt foarte actuale, speculatiile sunt credibile si interesante. Mi-ar placea sa citesc o varianta extinsa a mini romanului.

Celelalte trei povestiri (Printul cel trist, Zapada de pe aripile ingerului si Expresia finala) sunt mai putin ancorate in meandrele concretului. Prima e o povestea unor calatori in timp – ideea e suprinzatoare si mi-a placut. Zapada de pe aripile ingerului cred ca e povestirea cea mai putin reusita din volum – e cam tehnica si nu mi s-a parut ca face mult sens: un inger fabrica virusuri doctrinare si ii inoculeaza pe oameni cu diverse credinte; doi indivizi incearca sa obtina de la el un cod al nemuririi; se intampla lucruri bizare. Expresia finala e o povestire scurta si destul de hazlie: niste extraterestri le dau de ales pamantenilor intre sclavie sau distrugere, dar renunta brusc la planurile de cucerire dintr-un motiv neasteptat.

Rock me Adolf Adolf Adolf mi s-a parut o colectie unitara ca stil, lucru bun dupa parerea mea. Autorul foloseste pe alocuri un limbaj tehnic cam greu de urmarit (mai ales in ‘Da Noiz, unde exista cateva pasaje criptice despre frecvente ale sunetelor si despre armonii). Unele texte ar merita sa fie extinse – ideile sunt interesante, ar merita personaje si intrigi mai complexe in jurul lor.

Read Full Post »