Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 26 mai 2009

Raportul lui Brodeck

Autor: Philippe Claudel
Titlu: Raportul lui Brodeck
Editura: Polirom, Biblioteca Polirom.Proza XXI, Iasi, 2008; 396 pagini; 34.95 RON
Traducator: Claudiu Komartin
Titlul original: Le rapport de Brodeck
Nota data de mine: * * * (din 5)

Philippe Claudel a debutat ca scriitor acum 10 ani, cu romanul Meuse l’oubli. In 2003 a castigat premiul Renaudot pentru romanul Suflete cenusii (aparut la Polirom in 2007). In 2007 castiga si un Gouncourt des Lycéens, pentru Raportul lui Brodeck. In 2008 a debutat si ca regizor cu filmul Il y a longtemps que je t’aime (scenariul filmului e semnat tot de el). Filmul l-am vazut duminica, a incheiat editia timisoareana a Festivalului de Film European (mi s-a parut ok, dar ar fi fost mult mai fain daca lipseau revelatiile de la final).

Raportul lui Brodeck e o marturisire a cuiva care dupa spusele lui, nu are nici o vina. Locuitor al unui sat de munte germanofon din Lorena, evreu supravietuitor al Holocaustului si unul dintre oamenii cu stiinta de carte ai comunitatii, Brodeck trebuie sa scrie un raport despre asasinarea de catre ceilalti sateni a unui strain. Numit De Anderer – pentru ca nu le-a spus niciodata satenilor numele lui si pentru ca parea sa ii observe si sa ii judece din exterior – strainul acesta pacatuieste prin faptul ca expune raul prezent in oamenii pe care ii intalneste. Oamenii il omoara pentru ca amintirile lucrurilor rele pe care le facusera sa poata fi ingropate – si dupa ce ajung la concluzia ca doar diavolul putea sa ii oblige sa priveasca direct in sufletul lor. Raportul lui Brodeck are aceeasi soarta, e ars pentru ca nu reusise sa le confirma satenilor faptul ca facusera lucrul cel mai bun.

Cartea exploreaza justificarile pe care oamenii le aduc raului pe care il fac (de exemplu faptul ca trebuie sa aleaga care dintre ei va trebui sa moara, pentru ca ceilalti sa traiasca – de aici apar strainii, cei in plus si dispensabili). E un punct de vedere asupra Holocaustului – completat de figurile celor care traiesc pentru a face rau. Concluzia e ca oamenii fac tot ce-i mai rau pentru ca „nu asculta niciodata ce le povestesc padurile, animalele, copacii, cerul, stancile sau ceilalti oameni. E nevoie de timp si ca spui, si ca sa asculti” (p. 389).

Claudel scrie frumos – poate prea frumos pentru subiectele cartii sale. Mi s-a parut ca a incearcat prea mult sa faca arta dintr-un Ereigniës („lucrul care s-a intamplat”) care n-are nimic de-a face cu arta.

Cate ceva despre Raportul lui Brodeck puteti citi si la whitenoise.

Read Full Post »