Anticariat interactiv si cateva linkuri

* La libraria Cartea de nisip din Timisoara se va inaugura astazi un anticariat interactiv:

Regulamentul de functionare e aici.

* Doua articole interesante: unul de la Guardian – Let’s stop sneering at fantasy readers si unul de pe Bibliobs – Internet rend-il idiot?.

* Si o carte aparuta astazi:

Mai multe despre ea aici.

Read Full Post »

The Space Merchants

Autori: Frederik Pohl, Cyril M. Kornbluth
Titlu: The Space Merchants
Editura: Gollancz, London, 2003; 188 pagini; 33 RON
Nota data de mine: * * * si jumatate (din 5)

The Space Merchants a fost publicata prima oara in 1953; e prima carte la care au colaborat Pohl si Kornbluth. A fost urmata in 1984 de The Merchants’ War. Cartea e considerata unul dintre cele mai bune romane SF ale anilor ’50; e considerata, de asemenea, prima carte de SF sociologic din literatura anglo-saxona.

Universul cartii, pe scurt: actiunea are loc in secolul 22; intregul Pamant e o uriasa uzina-oras (cu exceptia zonelor arctice si a oceanelor); cateva agentii mari de publicitate controleaza guvernele, politia, justitia – orice, de fapt; clasa dominanta e alcatuita din angajatii agentiilor de publicitate, clasa dominata e cea a consumatorilor; rolul consumatorilor e sa lucreze, sa se reproduca (masiv!) si sa consume cat mai multe produse; exista o grupare extremista – conservationistii – care sunt ingrijorati ca suprapopularea si epuizarea resurselor naturale vor duce la sfarsitul omenirii.

Povestea, tot pe scurt: Mitch Courtenay e manager intr-o companie de publicitate; se ocupa de contul Venus – sarcina lui e sa supervizeze o campanie publicitara care sa-i convinga pe pamanteni sa devina colonisti pe Venus si sa accepte sa exploateze resursele naturale de-acolo in folosul agentiei de publicitate Schoken Associates. Dar miza acestui proiect e foarte mare – au loc sabotaje, atentate, Courtenay e rapit de cateva ori, loialitatile se schimba, etc.

The Space Merchants e o satira bazata pe experienta in industria publicitatii a lui Pohl. Din multe puncte de vedere cartea e depasita (multe dintre predictiile autorilor par copilaresti dupa 50 de ani – faptul ca Venus ar putea fi prielnica vietii, stratificarea sociala cu advertiserii in varf, simplitatea tehnicilor de manipulare, ideea importarii de CO2 de pe Venus pe un Pamant ultra-industrializat, etc). In schimb exista cateva lucruri interesante si pentru un cititor de azi: un exemplu e introducerea de „alcaloizi inofensivi” dar care dau dependenta in tot felul de produse (macare, suc, tigari, cafea) – rezultatul e ca un consumator va deveni dependent de o gama larga de produse si, de asemenea, ca ii va fi imposibil sa renunte la ritualurile de tipul tigara-cafea-croissant-tigara. Un alt exemplu e ciclul de productie al hranei si infama gaina uriasa Chicken Little – din care se taiu zilnic bucati, pentru ca animalul crestea tot timpul (brrr).

The Space Merchants porneste de la o intrebare – „ce s-ar putea intampla daca agentiile de marketing si publicitate ar domina Pamantul?”. Si ramane pana la sfarsit o carte de idei; actiunea cartii e menita sa ne plimbe prin universul inchipuit de Pohl si Kornbluth. Personajele cartii sunt uni-dimensionale, nu mai mult decat niste caricaturi; actiunea in sine e slabuta si se bazeaza pe principiul nimeni-nu-e-cine-crezi-tu-ca-e. Pentru toti cei interesati de publicitate, tehnici de manipulare si alte subiecte conexe e insa o carte care merita sa fie citita. Iar pentru toti cei care lucreaza intr-o firma care face din vanzari valoarea suprema si din valorile firmei litera de evanghelie multe dintre predictiile autorilor li s-ar putea parea familiare. Cea mai gogonata predictie (da rnu neaparat cea mai faina) e cea a inlocuirii tuturor exponatelor din Met-ul new-yorkez cu statui ale managerilor luminati si cu postere imense din marile campanii publicitare din trecut.

Bonus:
O recenzie de pe site-ul Tor, semnata de Jo Walton.

Read Full Post »

Poezie de sambata

A Supermarket in California

What thoughts I have of you tonight, Walt Whitman, for
I walked down the sidestreets under the trees with a headache
self-conscious looking at the full moon.
In my hungry fatigue, and shopping for images, I went
into the neon fruit supermarket, dreaming of your enumerations!
What peaches and what penumbras! Whole families
shopping at night! Aisles full of husbands! Wives in the
avocados, babies in the tomatoes!–and you, Garcia Lorca, what
were you doing down by the watermelons?

I saw you, Walt Whitman, childless, lonely old grubber,
poking among the meats in the refrigerator and eyeing the grocery
boys.
I heard you asking questions of each: Who killed the
pork chops? What price bananas? Are you my Angel?
I wandered in and out of the brilliant stacks of cans
following you, and followed in my imagination by the store
detective.
We strode down the open corridors together in our
solitary fancy tasting artichokes, possessing every frozen
delicacy, and never passing the cashier.

Where are we going, Walt Whitman? The doors close in
an hour. Which way does your beard point tonight?
(I touch your book and dream of our odyssey in the
supermarket and feel absurd.)
Will we walk all night through solitary streets? The
trees add shade to shade, lights out in the houses, we’ll both be
lonely.

Will we stroll dreaming of the lost America of love
past blue automobiles in driveways, home to our silent cottage?
Ah, dear father, graybeard, lonely old courage-teacher,
what America did you have when Charon quit poling his ferry and
you got out on a smoking bank and stood watching the boat
disappear on the black waters of Lethe?

(Allen Ginsberg, Collected Poems 1947-1980, Harper & Row, 1988; sursa)

Read Full Post »

Miss Wyoming

Autor: Douglas Coupland
Titlu: Miss Wyoming
Editura: Humanitas Fiction, colectia Raftul Denisei, Bucuresti, 2009; 304 pagini; 33 RON
Traducere si note: Cristina Barbu
Titlul original: Miss Wyoming (1999)
Nota data de mine: * * * (din 5)

Miss Wyoming e al saselea roman al lui Douglas Coupland si a treia sa carte publicata in romana (dupa Generatia X si Toate familille sunt psihotice – Humanitas, 2008; nu le-am citit inca). Douglas Coupland a fost numit (fara voia lui) una dintre icoanele „generatiei X” – generatia celor care au ajuns la maturitate in anii ’80, care cantau sau ascultau grunge si rock alternativ, erau dezgustati de consumerism si de cultura de mall. Ca fapt divers, ideile lui privind viata alternativa a „generatiei X” au fost preluate cu entuziasm de fortele malefice ale marketingului si publicitatii – fapt care l-a determinat pe Coupland sa declare in 1995 ca „generatia X a murit”.

Miss Wyoming spune povestea unei foste Miss, Susan Colgate, ajunsa actrita de televiziune, apoi actrita prin reclame si apoi sotie de rocker somera si pe cea a lui John Johnson, un producator de filme de Holywood aflat la sfarstiul carierei. Povestea e simpla: cei doi se intalnesc din intamplare, descopera in celalalt un posibil suflet-pereche si salvator, Susan dispare in ceata si John pleaca sa o caute. Cea mai mare parte a cartii e o istorie a vietilor celor doua personaje, de la copilarie si pana in momentul in care se regasesc.

Pe coperta cartii scrie ca Miss Wyoming ar fi „o satira sociala” – si citind mai multe despre autor si cartile lui cred ca aceasta era intentia lui – sa satirizeze tot felul de aspecte ale vietii americane din anii ’90 – filmele de actiune, concursurile de Miss, pelerinajele la mormintele celebritatilor, vestitele 15 minute de celebritate, etc. Din pacate ceea ce scrie Coupland despre toate aceste lucruri mi s-a parut de o banalitate feroce: da, micutele Miss sunt exploatate de mamicile lor, iar mamicile doresc doar ca fiicele lor sa fie mai putin ratate decat ele; da, la Holywood sunt barfe, lumea e superficiala, oamenii se drogheaza si beau prea mult. Mi s-a parut ca autorul reincalzeste tot felul de subiecte de tabloid, fara sa ofere vreun punct de vedere care sa nu fi fost deja oferit de tz ori. Mesajul final al cartii – „all you need is love” – fusese exprimat mai frumos (si mai pe scurt!) de Beatles.

Mi-au placut in schimb doua alte chestiuni. Prima: amandoua personajele principale au la activ cate o disparitie de lunga durata; amandoi, Susan si John, plecasera in mod voluntar, intr-o incercare de-a gasi „pe drum” un nou sens al vietii, o noua cale care sa-i scape de vietile lipsite de succes pe care le duceau. Capitolele privind epopeea lui John mi s-au parut cele mai distractive din toata cartea: dorindu-si sa fie Kerouac, el doneaza tot ce avea si pleaca lelea, fara bani, fara bagaje, fara harta. Si descopera ca exista foarte multi vagabonzi pe lumea asta, ca e o viata banala si neplacuta si ca nu-i mare lucru de invatat din ea. Morala ar fi ca nu oricine poate fi Kerouac si, in plus, ca anumite privatiuni pot fi incompatibile cu practica filosofiei.

Si a doua: capitolele cartii sunt aranjate absolut haotic si la inceput cronologia intamplarilor din diferitele capitole e total neclara. Desi la alte carti tipul asta de-a scrie mi s-a parut fortat si neplacut, Coupland a reusit sa alterneze povestile astfel incat la inceput sa nu conteze prea mult ca sare de la una la alta, iar impresia sa fie aceea ca scriitorul vorbeste cu cititorii si isi mai aminteste pe parcurs despre cate o anecdota care-l poate ajuta pe cititor sa inteleaga mai bine ce se petrece.

Miss Wyoming nu mi s-a parut grozava; ma asteptam la altceva, cunoscand reputatia lui Coupland de critic al societatii. Ca povestioara merge, si e placuta impresia de puzzle – iti pune nitelus imaginatia la contributie. Nu stiu daca alte carti de Coupland mi-ar placea mai mult – astept pareri inainte sa dau banii pe ele 🙂

Read Full Post »

Toate panzele sus!

* Am citit ieri o stire faina: in curand va pleca din Portul Tomis un velier de 10 metri care va reface traseul (fictiv) al corabiei „Speranta” din Toate panzele sus!. Nava e botezata „Phoenix” si va naviga timp de doi ani (pe traseul Stambul, Pireu, Gibraltar, Port Said, Montevideo, Buenos Aires, Strâmtoarea Magellan, Punta Arenas, Ţara de Foc – si retur pe traseul urmat de vasele lui Magellan spre Europa – prin Pacific, trecand pe langa insulele Filipine si ocolind Africa – harta calatoriei de intoarcere aici).

Echipajul velierului „Phoenix”: sotii Marius si Cătălina Albu si fiul lor, Adrian, toti trei din Bacau. Din cate am citit pe ici-pe colo, planul initial implica si o echipa de filmare, dar in lipsa sponsorizarilor expeditia va avea fonduri prea putine pentru asta. Sper ca vor tine totusi un jurnal de calatorie – ar face toti banii.

Cei trei navigatori vor implini un vis al autorului romanului Toate panzele sus!, Radu Tudoran. Acesta a scris cartea lui (si) pentru ca nu a putut pleca el insusi pe mare. Mi se pare o chestie fantastica expeditia aceasta: omagiu adus unei carti minunate si, in acelasi timp, o calatorie pe care cred ca mai toti cititorii lui Tudoran au visat sa o faca.

Mai multe despre expeditie si despre pegatirea ei: aici, aici, aici, aici, aici, aici.

Din pacate nu stiu sa va spun exact cand va pleca „Phoenix”. Datele difera in functie de sursa consultata (pe site-ul Europa FM scrie ca e vorba de 27 iunie, in Adevarul ca e vorba de 4 iulie).

* Si o stire de pe mail: Joi, 2 iulie, de la ora 19.00, la „Povestitorii de la Sosea” este invitat scriitorul Mircea Cartarescu care va citi un text nepublicat inca in
volum. Moderator va fi Simona Sora, redactor la „Dilema Veche” si editor coordonator la „Dilemateca”. Locul: Muzeul National al Taranului Roman, Soseaua Kiseleff nr. 3, Bucuresti.

Read Full Post »

Cifre&stiri

* Au inceput sa apara cifre si stiri despre vanzarile de la Bookfest. In Cotidianul este o sinteza a datelor primite de la cateva edituri si pe site-urile editurilor apar clasamente si alte informatii (Polirom, Tritonic). Din cifrele divulgate de edituri, cea mai vanduta carte pare sa fie Iuresul sabiilor (Nemira, 1080 exemplare). Conform unui articol din Adevarul de azi cea mai vanduta carte a fost Shantaram de Gregory David Roberts (ed. ALL, 1500 exemplare). Iuresul sabiilor e pe locul 2.

* Doua stiri restante: SRSFF a lansat o versiune noua si mai frumoasa a site-ului propriu. S-au inmultit rubricile, se poate comenta direct la articole, iar site-ul arata foarte bine. Si a doua stire: joi, 25 iunie, la ora 18:00, va avea loc o noua sesiune a cenaclului ProspectArt.

* Pentru SFisti si pentru ceilalti: Humanitas va publica in curand o carte pe care o asteptam de mai multa vreme: The Road the Cormac McCarthy. Roman postapocaliptic premiat cu premiile James Tait Black Memorial Prize (2006) si Pulitzer (2007), The Road e in curs de ecranizare. Eu abia astept sa o citesc – cei de la Lire au afirmat ca e una dintre cartile care vor marca decisiv deceniul acesta, iar eu tind sa am incredere in ei.

Read Full Post »

Lumea lui Rocannon

Autor: Ursula K. Le Guin
Titlu: Lumea lui Rocannon
Editura: Nemira, colectia Nautilus Fantasy, Bucuresti, 2006; 160 pagini; 12.9 RON
Traducere: Mihai Dan Pavelescu
Titlul original: Rocannon’s World (1966)
Nota data de mine: * * * (din 5)

Lumea lui Rocannon e romanul de debut al Ursulei K. Le Guin. E si primul roman din seria Hainish (in ordinea publicarii), respectiv al treilea roman din serie (daca ne folosim de cronologia fictionala a romanelor si povestirilor din serie).

Cartea cuprinde doua povesti – cea a a unei tinere numite Semley, o locuitoare a planetei Fomalhaut II, si cea a lui Rocannon, un etnolog Hainish. Fomalhaut II era locuita de cateva specii de umanoizi inteligenti, majoritatea lor traind in societati de tip feudal.

Interesanta in carte e mixtura de fantasy si SF: Semley trece printr-o aventura care poate fi aseamnata cu unele povesti populare din anumite zone ale Europei (coborarea in lumea piticilor sau a elfilor, in care timpul trece altfel si revenirea in lumea oamenilor doar pentru a constata ca „afara” oamenii pe care ii cunosteai au imbatranit/sunt morti demult). Semley de fapt calatorise cu o nava spatiala care ajungea la viteze apropiate de cea a luminii. Exista deci o explicatie mitologica si una stiintifica a intamplarilor – o chestie care va reveni in carte si in povestea lui Rocannon.

A doua parte a povestii il poarta pe Rocannon din confortul navei sale Hainish pana in regiunile ne-explorate de pe Fomalhaut II. Nava lui de cercetare e distrusa de o alta nava (ulterior va afla ca e vorba de o trupa de rebeli de pe o alta planeta, care doreau sa atace Liga Tuturor Lumilor si care isi facusera o baza pe Fomalhaut). Adoptat de una dintre rasele inteligente de pe planeta, Rocannon porneste in cautarea rebelilor. Mare parte din carte e pe tipicul quest-urilor: eroii trec din pericol in pericol, lucrurile sunt tot mai stranii pe masura ce patrund in zone mai indepartate, se intalnesc cu oameni-inger carnivori, cu tot soiul de monstri, cu un pustnic telepat, etc.

Lumea lui Rocannon mi-a placut destul de mult, dar n-as spune ca e chiar de nota 10. E interesant modul in care se suprapune povestea SF peste cea fantasy si mai ales cel in care Rocannon devine erou de legenda (statut pe care in mare parte il accepta el insusi). Mi-a placut mai putin faptul ca toate lucrurile fabuloase peste care dau eroii quest-ului sunt descrise cu putine amanunte; impresia mea e ca Le Guin a dorit sa scrie un soi de cantec popular si astfel sa pastreze un anumit sense of wonder ce-si are sursa in aluzii, franturi de imagini si de povesti. Lucru care, dupa parerea mea, nu se potriveste foarte bine cu eroul cartii (om de stiinta, pana la urma) si nici cu cadrul SF. As spune ca Lumea lui Rocannon e o carte frumoasa, dar imperfecta. Povestea lui Semley mi-a placut mult, recomand cartea macar pentru ea.

Aici gasiti o recenzie faina scrisa de jeje.

Read Full Post »

Raport de Bookfest

Am fost si m-am intors. Ce mi-am cumparat (nu foarte multe, locul in bagaj era limitat si reducerile cam aceleasi ca la Timisoara):

– de la Libraria Nautilus:

Frederik Pohl & C. M. Kornbluth, The Space Merchants, Gollancz, 2003 (yessss!)
Frederik Pohl, Man Plus, Gollancz, 2004
Frederik Pohl, Jem, Gollancz, 2001

– de la targ:

Robert J. Sawyer, Programatorul divin, Leda, 2009
A&B Strugatki, Scarabeul in musuroi, Paralela 45, 2009
Bogdan Suceava, Vincent nemuritorul, Curtea Veche, 2008
Michael Haulica, Horia Nicola Ursu (ed.), Millenium fantasy & science fiction, vol. 1, Millenuim Press, 2009
Sebastian A. Corn, Adrenergic!, Millenium Press, 2009
Simon Spurrier, Cronicile Apocalipsei 1 – Supravietuitorul, Millenium Press, 2009
Jeff VanderMeer, Predator – teroare in jungla, Millenium Press, 2009
Michael Haulica (ed.), AtelierKult – povestiri fantastice, Millenium Press, 2005
Ann & Jeff VanderMeer (ed.), New Weird, Millenium Press, 2008

Olga Lossy, Reviem pentru un cui, Curtea Veche, 2005
Peter Esterhazy, Privirea contesei Hahn-Hahn, Paralela 45, 2009
Douglas Coupland, Miss Wyoming, Humanitas, 2009
Joey Goebel, Anomalii, Humanitas, 2008
Zeruya Shalev, Viata amoroasa, Humanitas, 2009

Am si capatat cate ceva de la Bebe, care este un simpatic:

Mircea Oprita, Anticipatia romaneasca, Ed. Viitorul Romanesc, 2003
Fictiuni, nr. 7 (2003)
String – stiinta prospectiva si stiinta fictiunii, numerele 6, 10-16

Am asistat la o lansare de carte la Humanitas si la lansarile de la Millenium Press si Nemira. M-am intalnit cu cativa bloggeri (kyodnb, dragos c, dreaming jewel, capricornk13 + bebe si voicunike, cei mai simpatici librari), cu colegii din SRSFF si cu multa lume (grozava!) din SF-ul autohton. M-am simtit foarte bine, am palavragit cu foarte multi oameni, a fost frumos 🙂 Pozele pe care le-am facut au iesit miscate, bineinteles – dar kyodnb filma si poza foc continuu, sper ca ale lui sunt OK si ca le pune pe web.

Read Full Post »

Magic

Autor: Isaac Asimov
Titlu: Magic – The Final Fantasy Collection
Editura: HarperVoyager, London, 1997; 306 pagini; 39 RON
Nota data de mine: * * * (din 5)

Cartea aceasta reuneste 11 povestiri si 20 de articole, scrise de Isaac Asimov intre 1978 si 1994 si publicate anterior in diverse reviste SF. Coordonatorii volumului si-au propus sa reuneasca textele fantasy semnificative si articolele despre literatura fantasy publicate de Asimov. Cartea e destul de interesanta – Asimov s-a straduit sa scrie fantasy stiintific, chestie peste care nu dai prea des.

Opt dintre povestirile din Magic sunt din seria Azazel, una e din seria Black Widowers si doua nu fac parte din nici o serie. Povestirile cu Azazel fusesera initial gandite ca povestiri fantasy despre un individ care reuseste sa invoce un dracusor mititel care ii putea indeplini orice dorinta (si despre consecintele indeplinirii tuturor dorintelor). Dar redactorii de la revista SF pentru care Asimov proposese textele i-au sugerat sa incerce sa faca din ele SF-uri (sa elimine dimensiunea supra-naturala).

Asa a ajuns Asimov sa scrie fantasy-uri in care dragonii respecta regulile termodinamicii si in care, de fapt, nu se intampla nimic care sa sfideze vreo lege de-a fizicii. In articolele care urmeaza povestirilor, Asimov scrie despre literatura fantasy si despre temele sale din acelasi punct de vedere realist – un exemplu e un articol in care discuta despre cum a aparut unicornul in literatura; un altul e o analiza marxista a Stapanului Inelelor (carte despre care Asimov spune ca i-a placut atat de mult incat a citit-o de cinci ori).

Niciuna dintre povestirile din Magic nu-i extraordinara, iar povestirile cu Azazel sunt scrise pe aceeasi formula, ceea ce risca sa plictiseasca pana la urma. Dar in fiecare exista cate-o mica revelatie, sau o gaselnita lingvistica amuzanta, sau un rationament neasteptat. Mult mai interesante sunt articolele, mai ales ultimele sapte (reunite in capitolul Beyond Fantasy si tratand teme in afara subiectului cartii: teoria evolutionista, definirea si masurarea inteligentei, consecintele lipsei culturii stiintifice, etc.) . As zice ca Magic merita sa fie citita, desi nu-i o carte extraordinara: punctele de vedere ale lui Asimov sunt argumentate bine si omul are umor.

Read Full Post »

Happy Bloomsday!

Astazi este 16 iunie si, ca in fiecare an, multimi numeroase din Irlanda si din alte tari sarbatoresc Bloomsday. Sarbatoritul este James Joyce, iar motivul pentru care Bloomsday e in 16 iunie si nu in vreo alta zi este ca intamplarile din Ulise au loc in 16 iunie 1904. Tot in 16 iunie a avut loc prima intalnire dintre James Joyce si Nora Barnacle, viitoarea lui nevasta.

Bloomsday e sarbatorita prin lecturi publice din Ulise (uneori ale textului integral!), teatru stradal, concerte cu muzica irlandeza, intalniri si petreceri prin pub-uri. Mai multe despre Bloomsday puteti citi aici.

Si un link, cadou pentru toti cei entuziasmati de Joyce: o inregistrare a acestuia citind din Finnegans Wake. Accentul lui cica este tipic irlandezilor din zonele rurale si difera mult de cel al locuitorilor Dublinului (si de cel al personajelor sale din Ulise).

Read Full Post »