The Space Merchants

Autori: Frederik Pohl, Cyril M. Kornbluth
Titlu: The Space Merchants
Editura: Gollancz, London, 2003; 188 pagini; 33 RON
Nota data de mine: * * * si jumatate (din 5)

The Space Merchants a fost publicata prima oara in 1953; e prima carte la care au colaborat Pohl si Kornbluth. A fost urmata in 1984 de The Merchants’ War. Cartea e considerata unul dintre cele mai bune romane SF ale anilor ’50; e considerata, de asemenea, prima carte de SF sociologic din literatura anglo-saxona.

Universul cartii, pe scurt: actiunea are loc in secolul 22; intregul Pamant e o uriasa uzina-oras (cu exceptia zonelor arctice si a oceanelor); cateva agentii mari de publicitate controleaza guvernele, politia, justitia – orice, de fapt; clasa dominanta e alcatuita din angajatii agentiilor de publicitate, clasa dominata e cea a consumatorilor; rolul consumatorilor e sa lucreze, sa se reproduca (masiv!) si sa consume cat mai multe produse; exista o grupare extremista – conservationistii – care sunt ingrijorati ca suprapopularea si epuizarea resurselor naturale vor duce la sfarsitul omenirii.

Povestea, tot pe scurt: Mitch Courtenay e manager intr-o companie de publicitate; se ocupa de contul Venus – sarcina lui e sa supervizeze o campanie publicitara care sa-i convinga pe pamanteni sa devina colonisti pe Venus si sa accepte sa exploateze resursele naturale de-acolo in folosul agentiei de publicitate Schoken Associates. Dar miza acestui proiect e foarte mare – au loc sabotaje, atentate, Courtenay e rapit de cateva ori, loialitatile se schimba, etc.

The Space Merchants e o satira bazata pe experienta in industria publicitatii a lui Pohl. Din multe puncte de vedere cartea e depasita (multe dintre predictiile autorilor par copilaresti dupa 50 de ani – faptul ca Venus ar putea fi prielnica vietii, stratificarea sociala cu advertiserii in varf, simplitatea tehnicilor de manipulare, ideea importarii de CO2 de pe Venus pe un Pamant ultra-industrializat, etc). In schimb exista cateva lucruri interesante si pentru un cititor de azi: un exemplu e introducerea de „alcaloizi inofensivi” dar care dau dependenta in tot felul de produse (macare, suc, tigari, cafea) – rezultatul e ca un consumator va deveni dependent de o gama larga de produse si, de asemenea, ca ii va fi imposibil sa renunte la ritualurile de tipul tigara-cafea-croissant-tigara. Un alt exemplu e ciclul de productie al hranei si infama gaina uriasa Chicken Little – din care se taiu zilnic bucati, pentru ca animalul crestea tot timpul (brrr).

The Space Merchants porneste de la o intrebare – „ce s-ar putea intampla daca agentiile de marketing si publicitate ar domina Pamantul?”. Si ramane pana la sfarsit o carte de idei; actiunea cartii e menita sa ne plimbe prin universul inchipuit de Pohl si Kornbluth. Personajele cartii sunt uni-dimensionale, nu mai mult decat niste caricaturi; actiunea in sine e slabuta si se bazeaza pe principiul nimeni-nu-e-cine-crezi-tu-ca-e. Pentru toti cei interesati de publicitate, tehnici de manipulare si alte subiecte conexe e insa o carte care merita sa fie citita. Iar pentru toti cei care lucreaza intr-o firma care face din vanzari valoarea suprema si din valorile firmei litera de evanghelie multe dintre predictiile autorilor li s-ar putea parea familiare. Cea mai gogonata predictie (da rnu neaparat cea mai faina) e cea a inlocuirii tuturor exponatelor din Met-ul new-yorkez cu statui ale managerilor luminati si cu postere imense din marile campanii publicitare din trecut.

Bonus:
O recenzie de pe site-ul Tor, semnata de Jo Walton.