Anunt Humanitas + vacanta

* Am primit pe mail un anunt de la Humanitas: Gheorghe Florescu, autorul cartii Confesiunile unui cafegiu, va asteapta in aceasta saptamana (zilnic intre 17:00 si 19:00) la libraria Humanitas Kretzulescu (Calea Victoriei, nr. 45, Bucuresti) pentru a va povesti despre cartea sa.

* Si un anunt propriu: plec in vacanta 🙂 De fapt plec sambata, dar pana atunci nu o sa mai am timp de scris pe blog. Ma voi intoarce pe la mijlocul lui august. Nu voi avea acces la net, merg pe munte.

Vacanta placuta celor care vor fi si ei plecati si spor la munca celorlalti 😀

Read Full Post »

We’re landers on the Moon

* Acum 40 ani, pe 20 iulie 1969, primii oameni au ajuns pe Luna.

(sursa imagine)

A fost una dintre zilele in care omenirea a visat impreuna – o zi de speranta si de incredere ale carei ecouri au ajuns chiar si la cei nascuti mult dupa 1969. Astazi au loc tot felul de evenimente – aici e o lista cu cele organizate de NASA. Tot la NASA sunt inregistrari video si audio, poze si animatii.

Cei de la Tor aniverseaza astazi un an de la lansarea site-ului lor si vor posta azi amintiri despre 20 iulie ’69 ale catorva scriitori SF. Sunt deja online relatarile scrise de Larry Niven, C.J. Cherryh, Jo Walton si David Brin.

* Alte cateva stiri: Vaticanul s-a impacat cu Oscar Wilde si cu Harry Potter; dupa Pride and Prejudice and Zombies va aparea si Sense and Sensibility and Sea Monsters ; s-au decernat primele 12 premii nationale din cadrul nou-infiintatului Premiu European pentru Literatura.

* Si inca o stire, ca desert: utilizatorii ebook reader-ului Kindle au avut surpriza de a ramane fara anumite carti in format electronic pe care le cumparasera. Amazon le-a sters de pe reader cartile Ferma animalelor si 1984 de Orwell si le-a virat in cont sumele pe care le platisera pentru ele (fara sa-i anunte in prealabil). E destul de clar: cartile electronice nu devin proprietatea celui care da bani pe ele.

Read Full Post »

Poezie de sambata – crocodilul

The Crocodile
by Lewis Carroll

How doth the little crocodile
Improve his shining tail,
And pour the waters of the Nile
On every golden scale!

How cheerfully he seems to grin,
How neatly spreads his claws,
And welcomes little fishes in,
With gently smiling jaws!

(sursa)

Read Full Post »

Bestiar

Autor: Julio Cortázar
Titlu: Bestiar
Editura: Polirom, Biblioteca Polirom. Proza XX, Iasi, 2009; 208 pagini; 22.95 RON
Traducere: Tudora Şandru Mehedinţi
Titlul original: Bestiario (1951)
Nota data de mine: * * * * (din 5)

Stiu ca am anuntat ca citesc Intoarcere la Brideshead, dar combinatia Cortázar + iepurele de camp al lui Dürer de pe coperta Bestiarului a fost mai puternica decat Waugh. Bestiar e prima colectie de povestiri pe care Cortázar a semnat-o cu numele lui si reuneste opt povestiri: Casa ocupata, Scrisoare catre o domnisoara din Paris, Cea de departe, Omnibuz, Cefalee, Circe, Portile paradisului, Bestiar.

Intreaga colectie nu te duce deloc cu gandul la un debut: Cortázar e deja sigur pe el si povestirile sunt literatura fantastica de prima clasa. Preferatele mele au fost Scrisoare catre o domnisoara din Paris (povestea unui barbat care naste – pe gura – iepurasi pufosi si frumosi si foarte blanzi), Cea de departe (jurnalul unei tinere care traieste si viata unei femei din celalalt capat al lumii), Cefalee (povestea unei familii dependente de remedii homeopatice) si Bestiar (scrisoarea catre casa a unei fetite care isi petrece vacanta de vara intr-o casa in care exista si un tigru). Si celelalte povestiri din volum sunt frumoase, dar nu sunt atat de memorabile ca acestea patru – principala mea obiectie ar fi, pentru toate, ca iti cam dai seama din titlu si din prima pagina exact ce se va intampla in ele.

Ingredientele povestirilor sunt tipice literaturii fantastice: o trecere lina din lumea adevarata intr-o lume in care extraordinarul se poate petrece – schimbari de trup si de personalitate, cosmaruri sau doar vise care se implinesc, case cu ocupanti stranii. E altceva decat realismul magic al lui Marquez: personajele lui Cortázar sunt constiente de faptul ca au intrat intr-o lume paralela; unele dintre ele reusesc sa iasa din ea sau sa se foloseasca de noile circumstante, altele raman prizoniere ale unei realitati pe care nu o mai inteleg pe deplin.

Mi-a placut mult Bestiar, desi Cortázar nu se ridica in aceasta carte chiar pana la inaltimea unor maestrii ca Poe si Borges. Dar se apropie de ei, iar stilul lui propriu e placut, cu sclipiri de umor si cu o bucurie a scrisului si-a jocului cu cuvintele care i se transmite si cititorului.

Ma reintorc la Brideshead acum, daca nu zaresc iarasi prin biblioteca o carte mai promitatoare 🙂

Read Full Post »

De pe mail – teatru la Humanitas

* Am primit de la Humanitas anuntul de mai jos (interesant doar pentru bucuresteni, din pacate):

Editura Humanitas va invita la o seara de teatru in vitrina!

Joi, 16 iulie, ora 20.30, Libraria Humanitas Kretzulescu din Calea Victoriei nr. 45 va fi gazda unui eveniment de exceptie: o seara de teatru in vitrina, avandu-l ca invitat special pe Vlad Russo, senior editor la Editura Humanitas, traducator si pasionat cititor al operei lui Milan Kundera.

Intr-un decor minimal, scena pe care Raluca Urea si Stefan Ruxanda vor da viata personajelor din nuvela lui Milan Kundera, Falsul autostop – este vitrina librariei. Interpretii fac parte din seria actorilor formati de maestrul Dan Puric.

Cu nespusa luciditate si cu enorma ironie, Kundera dezvaluie resorturile cotidiene ale relatiei de cuplu, care sfarsesc prin a provoca un imens hohot de ras. Un ras izbavitor, fiindca sub tribulatiile erotice ale personajelor isi arata intotdeauna chipul una dintre meschinele strategii de disimulare si supravietuire ale omului, aceea care masoara adevarata dimensiune a esecului sau.

Urmatoarea reprezentatie va avea loc pe 15 august si va aduce in prim plan un alt clasic al literaturii, Dino Buzzati.

* Si daca tot sunt aici, uitati cateva link-uri: Hemingway a fost spion KGB, Bernard Werber ii invata pe oameni cum sa scrie bestsellers, a aparut si partea a patra din ghidul SF&F de la SFsignal si, in incheiere, un grafic de-o utilitate certa.

Read Full Post »

Caderea lui Hyperion

Autor: Dan Simmons
Titlu: Caderea lui Hyperion
Editura: Nemira, Nautilus SF, Bucuresti, 2009; 912 pagini (2 volume); 49.90 RON
Traducator: Mihai Dan Pavelescu
Titlul original: The Fall of Hyperion (1990)
Nota data de mine: * * * (din 5)

Caderea lui Hyperion e a doua carte din seria Hyperion Cantos; a castigat premiile Locus, SF Chronicle, British SF si Seiun si a fost pe listele scurte ale premiilor Hugo si Nebula. Dupa cum se vede din numarul de buline date, nu mi-a placut la fel de mult ca prima carte din serie. Am sa scriu, ca si la prima carte, doar cateva impresii. Spoilerele abunda 🙂

* Cei sapte pelerini au un rol mai mic in cartea asta – mai importante sunt evenimentele din restul Hegemoniei. Omenirea e nevoita sa renunte la confortul dat de colaborarea cu inteligentele artificiale – un soi de Jihad Butlerian mai putin radical (inteligentele artificiale mai prostovane nu sunt distruse, iar motivatiile „spirituale” sunt tratate diferit).

* Dupa cum ma temeam, cartea e mult mai action-adventure decat Hyperion. Din fericire mare parte din actiune si aventura are loc departe de pelerini si de Shrike si nu-i doar o poveste despre urmariri prin Criptele Timpului. Fictiunea politica e destul de interesanta – urzelile numeroaselor factiuni incepusera cu mult timp inainte de evenimentele din carte si-i interesant cum au reusit sa se manipuleze toti unii pe altii pentru ca la sfarsit sa nu le iasa pasienta niciunuia.

* Alte chestii care mi-au placut: povestea soldatului se incheie intr-un mod cat se poate de satisfacator; tema cyberpunk – a unei societati in care majoritatea oamenilor sunt cablati si depind de o retea extinsa de genul Internetului – e interesanta, mai ales implicatiile unei deconectari bruste; la fel de interesanta e ideea unei societati in care reapar distantele – in momentul in care planetele care alcatuiau Hegemonia devin brusc izolate una de alta; intreaga poveste a pelerinului Sol – meditatiile lui asupra sacrificiului impus de Dumnezeu lui Avraam sunt profunde si relevante.

* Trecand la lucrurile care mi-au placut mai putin: Simmons se foloseste din nou de „povestea in poveste”, de data asta introducand un personaj care vede, in vis, peripetiile pelerinilor (si apoi si alte lucruri). E OK ca gaselnita – deciziile politice la nivel inalt sunt influentate de cele prin care trec pelerinii, deci povestea se bazeaza pe un personaj care poate exista in doua locuri de-odata. Mi s-a parut un procedeu literar cam dubios totusi – ma pot gandi la o explicatie pentru puterile neobisnuite ale tipului, dar daca ea e adevarata atunci restul cartii nu mai are cap si coada. Si n-am inteles de ce tipul trebuia sa fie o reinviere a lui John Keats.

* Mai exista si alte lucruri care mi s-au parut scoase din palarie; cateva dintre ele: de ce e ales Paul Duré papa? de unde si pana unde Lamia = Fecioara Maria? (desi nu-i fecioara, hur hur hur); daca inteligentele acelea artificiale se folosesc de oameni pentru stocare si procesare de date (si daca e sa aiba vreun sens faptul ca tipul acela cu visele are puterile pe care le are), atunci ce rost mai are intreaga poveste? din moment ce ii pot manipula pe oameni ii puteau face pilaf oricand, nu era nevoie de atatea intrigi si whatnot. si altceva: de ce Rachel? in momentul in care se fac eforturi mari pentru ca o anumita persoana sa ajunga in viitor trebuie sa te intrebi ce-i atat de special la ea; de ce Shrike pare sa le faca cadouri aproape tuturor pelerinilor? parca trebuia sa fie personajul rau.

* Si ajungand la nemultumirea cea mai mare: nu mi-a placut povestea cu cei doi dumnezei (cel al oamenilor si cel al inteligentelor artificiale) care se lupta pentru dominatie. Intai: atunci care din ele e Dumnezeu? Si daca niciunul – atunci de ce toate prostiile mistice (o parte a trinitatii care fuge de la locul luptei, Shrike e trimis sa o momeasca, Lamia devine din motive dubioase mama urmatorului mantuitor, etc.). Ma asteptam ca povestea sa evolueze in directia asta, dar speram ca va fi vorba de ceva mai profund, dincolo de „dumnezeul nostru il bate la fund pe al vostru”. Iar explicatia existentei lui Shrike e perversa – atatea lucruri oribile explicate prin faptul ca-i o momeala pentru partea „empatie” a dumnezeului oamenilor.

* Hyperion se termina brusc si Caderea lui Hyperion trebuie citita daca vrei sa stii sfarsitul povestii. Nu am inteles rostul repetarii intamplarilor din prima carte in a doua – nici una nu functioneaza ca stand-alone, deci e vorba de o singura carte; nu cred ca era necesar ca prima sa fie rezumata in a doua.

Recunosc ca pe la jumatatea Caderii lui Hyperion vroiam sa o abandonez – noroc cu Sol si cu fiica lui, pentru povestea lor am terminat cartea. Nu-mi pare rau ca am citit-o, dar imi pare rau ca temerile mele de dupa citirea lui Hyperion s-au adeverit, in parte. Cred ca aceasta a doua carte se poate citi cu cea mai mare satisfactie daca accepti ce iti spune autorul si nu iti pui prea multe intrebari: sunt destule lucruri care scartaie si destule intrigi secundare abandonate/fara prea mult sens; dar daca nu le bagi in seama atunci intriga principala (cea a distrugerii Hegemoniei omului) e palpitanta si adesea patrunzatoare.

O recenzie (proaspata!) la CititorSF.

Read Full Post »

Poezie de sambata – monumentul cetateanului necunoscut

The Unknown Citizen
by W. H. Auden

(To JS/07 M 378
This Marble Monument
Is Erected by the State)

He was found by the Bureau of Statistics to be
One against whom there was no official complaint,
And all the reports on his conduct agree
That, in the modern sense of an old-fashioned word, he was a
saint,
For in everything he did he served the Greater Community.
Except for the War till the day he retired
He worked in a factory and never got fired,
But satisfied his employers, Fudge Motors Inc.
Yet he wasn’t a scab or odd in his views,
For his Union reports that he paid his dues,
(Our report on his Union shows it was sound)
And our Social Psychology workers found
That he was popular with his mates and liked a drink.
The Press are convinced that he bought a paper every day
And that his reactions to advertisements were normal in every way.
Policies taken out in his name prove that he was fully insured,
And his Health-card shows he was once in hospital but left it cured.
Both Producers Research and High-Grade Living declare
He was fully sensible to the advantages of the Instalment Plan
And had everything necessary to the Modern Man,
A phonograph, a radio, a car and a frigidaire.
Our researchers into Public Opinion are content
That he held the proper opinions for the time of year;
When there was peace, he was for peace: when there was war, he went.
He was married and added five children to the population,
Which our Eugenist says was the right number for a parent of his
generation.
And our teachers report that he never interfered with their
education.
Was he free? Was he happy? The question is absurd:
Had anything been wrong, we should certainly have heard.

(sursa)

Read Full Post »

Anunt + trei linkuri

* Centrul Cultural Francez din Timisoara organizeaza doua proiectii in aer liber ale filmului HOME. Afisul:

Detalii:

H O M E
de
Yann Arthus-Bertrand (Franţa)

Sâmbătă, 11 iulie, 21:00, Grădina de Vară a Filarmonicii Banatul, (Bd. C.D. Loga, nr.2) – intrarea libera
Marţi, 14 iulie, 21:00, Piaţa Unirii – intrarea libera

HOME : un film impresionant despre frumuseţea planetei noastre, despre oameni şi despre consecinţele activităţilor lor asupra echilibrului ecosistemului planetar. Oferindu-ne imagini inedite din peste 50 de ţări văzute din cer, împărtăşindu-ne încântarea odată cu neliniştea sa, Yann Arthus-Bertrand, pune, cu acest film, o piatră la temelia acestui edificiu pe care trebuie să-l reclădim împreună.

Producător: Luc Besson / Denis Carot / Elzevir Films – Europacorp
Scenariu: Yann Arthus-Bertrand, Isabelle Delannoy, Denis Carot
şi Zen Le Van
Comentarii: Isabelle Delannoy, Tewfik Fares şi Yann Arthus-Bertrand
Muzica originală: Armand Amar
Narator: Glenn Close, pentru versiunea în limba engleză subtitrată în limba română (aceasta versiune a fost preferata de cei de la CCF pentru proiectiile de la Timisoara).

Cate ceva despre film am citit la raul.

* La Tor se publica in foileton noul roman al lui Cory Doctorow, Makers. Vor fi 81 de capitole, care vor aparea in fiecare luni, miercuri si vineri pe site-ul Tor (deocamdata sunt online primele doua).

Despre carte:

Makers tells the story of a group of hardware hackers who fall in with microfinancing venture capitalists and reinvent the American economy after a total economic collapse, and who find themselves swimming with sharks, fighting with gangsters, and leading a band of global techno-revolutionaries.
(sursa)

* Charles Stross a publicat recent pe blogul lui o mini-autobiografie de 25 000 de cuvinte despre cum a devenit scriitor.

* A aparut si partea a treia a articolului MIND MELD: Guide to International SF/F. In aceasta saptamana se vorbeste despre cartile SF&F din Filipine, Irlanda, Danemarca, Grecia, Ucraina, Polonia si Portugalia. Vestea buna e ca articolul va avea pana la urma patru parti. Ultima parte va aparea saptamana viitoare.

Read Full Post »

Hyperion

Autor: Dan Simmons
Titlu: Hyperion
Editura: Nemira, Nautilus SF, Bucuresti, 2009; 768 pagini; 49.90 RON
Traducator: Mihai-Dan Pavelescu
Titlul original: Hyperion (1989)
Nota data de mine: * * * * (din 5)

Hyperion e prima carte din cele patru ale seriei Hyperion Cantos. A luat patru premii (Hugo, Locul, Ignotus, Selun) si e considerata de multi unul dintre cele mai bune romane SF din anii ’90. Nu am de gand sa scriu foarte multe despre carte acum, deja a fost prezentata, comentata si analizata in multe alte parti. O prezentare a seriei (inclusiv a numeroaselor influente si aluzii literare din ea) este aici.

Cateva impresii:

* Hyperion e doar prologul unei serii si actiunea evolueaza foarte putin: sapte pelerini pornesc inspre Criptele Timpului de pe planeta Hyperion, acolo unde ii asteapta o faptura numita Shrike (o chestie de metal din care ies zimti, cutite, foarfeci, etc.; si care ii masacreaza pe toti cei pe care i se pune pata – naturally). Intreaga poveste din Hyperion are loc in cateva zile – timpul necesar pentru cei sapte pentru a ajunge la Cripte. Pentru a scurta noptile, ei isi povestesc, pe rand, viata. Cartea se incheie in momentul in care actiunea sta sa inceapa.

* Cele sase povesti (unul dintre pelerini nu va apuca sa o spuna pe a sa) ar fi putut sa fie publicate si ca nuvele de sine statatoare, dar e interesant modul in care tot felul de intrebari despre universul seriei isi gasesc raspunsul in cate o poveste. Abia la sfarsitul cartii (si al celor sase povesti) avem o imagine mai clara despre lumea in care are loc actiunea (istoria sa, Worldweb-ul, calatoriile spatiale, fortele politice si militare importante, inteligentele artificiale, etc.)

* Dincolo de rolul informativ, povestile sunt frumoase in sine, si am apreciat faptul ca Simmons si-a luat tot spatiul necesar pentru a le spune. Fiecare dintre pelerini povesteste din perspectiva sa – preot, soldat, politician, poet, detectiv, om de stiinta – deci avem povesti de razboi, politiste, etc.

* Existenta lui Shrike si rolul sau de distrugator al omenilor sunt interpretate diferit de personajele cartii (exista interpretari mistice, poetice, chiar si „ingineresti” si politice). Avem deci premisele unei povesti filosofice interesante.

* Hyperion mi s-a parut o carte relativ dura, nu-i chiar pentru oameni cu stomacul sensibil. Din cate stiu Simmons a scris si carti horror si asta se vede (in povestea preotului si in cea a soldatului, mai ales). Sau sunt eu prea usor de speriat.

* Chestii mai dubioase: exista cel putin o inconsecventa in carte (preotul Hoyt ii spune doar Consulului sfarsitul tristei sale povesti, dar inspre sfarsitul cartii o cunosc toate personajele); sfarsitul cartii mi s-a parut cam ridicol (sase dintre pelerini isi dau mana si pleaca hop hop spre salasul monstrului, cantand „We’re off to see the wizard/The wonderful wizard of Oz”); cei sapte pelerini sunt sapte arhetipuri ale cetatenilor Hegemoniei – de aceea lumea descrisa de povestile lor e atat de bogata – mi s-a parut un pic fortata coincidenta aceasta; am o strangere de inima legata de cartea urmatoare din serie, pentru ca fragmentele „din prezent” mi s-au parut destul de schematice, sper ca in urmatoarea carte va fi ceva mai mult decat un roman actiune cu sange peste tot. Bine, pe poet il poate lua naiba, e un imbecil 🙂

Concluzie: Hyperion e un prolog interesant, sper ca urmatoarele carti din serie vor fi la fel de bune. Dat fiind faptul ca Hyperion si Caderea lui Hyperion par sa fie doua volume ale aceleiasi carti (si la fel urmatoarele doua, care pot fi grupate impreuna) cred ca o sa am mai multe de spus dupa ce o voi citi si pe cea de-a doua.

Mai multe despre carte:

Blog Nemira
Cititor SF
Balin Feri
Nemirabooks 1
Nemirabooks 2

Read Full Post »

Mentaliştii

Autor: Florin Manolescu
Titlu: Mentaliştii. Alte noua povestiri incredibile
Editura: Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2009; 280 pagini; 21.95 RON
Nota data de mine: * * * * (din 5)

Primele noua povestiri incredibile ale lui Florin Manolescu au fost reunite in 2002 in volumul Misterul camerei inchise (Humanitas). M-am bucurat cand am citit in cea mai recenta Dilemateca o recenzie la Mentaliştii – prima carte mi-a placut.

Recenzia din Dilemateca si opiniile critice de pe coperta Mentaliştilor dau impresia unei carti scrise in joaca si din placere, o lectura aparent usoara, impresie sustinuta de faptele insolite care se strecoara in povestirile lui Florin Manolescu: motani savanti si cititori de ganduri, masinarii care prevad viitorul, tramvaie suspendate, oameni cu puteri neobisnuite, substituiri si identitati schimbatoare – un soi de realism magic dambovitean.

Toate povestirile din Mentaliştii m-au dus cu gandul la un alt univers paralel – cel al Oraselor din Umbra ale lui Schuiten si Peeters. Am regasit decorul Belle Epoque, insolitul si mai ales atentia pentru stil si referintele livresti discrete care adauga la farmecul unei lumi imaginate.

Mentaliştii ne poarta intre Bucuresti, Paris, Berlin, Viena si Roma, cu un ghid inteligent, erudit, elegant si plin de-un umor cand ironic, cand tandru. Eu zic ca-i o carte care merita din plin sa fie citita: ofera satisfactia lecturarii unor povestiri intr-adevar incredibile si pe cea a intalnirii cu un povestitor subtil si cult. Reintalnirea cu povestirile lui Florin Manolescu a fost placuta; prefer insa sa nu spun prea multe despre carte, dincolo de indemnul de-a o citi; merita sa fie descoperita cu o oarecare inocenta.

Mai multe despre carte:

Radio Cultura
Suplimentul de cultura – 1
Suplimentul de cultura – 2

Read Full Post »