Autor: Florin Manolescu
Titlu: Mentaliştii. Alte noua povestiri incredibile
Editura: Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2009; 280 pagini; 21.95 RON
Nota data de mine: * * * * (din 5)
Primele noua povestiri incredibile ale lui Florin Manolescu au fost reunite in 2002 in volumul Misterul camerei inchise (Humanitas). M-am bucurat cand am citit in cea mai recenta Dilemateca o recenzie la Mentaliştii – prima carte mi-a placut.
Recenzia din Dilemateca si opiniile critice de pe coperta Mentaliştilor dau impresia unei carti scrise in joaca si din placere, o lectura aparent usoara, impresie sustinuta de faptele insolite care se strecoara in povestirile lui Florin Manolescu: motani savanti si cititori de ganduri, masinarii care prevad viitorul, tramvaie suspendate, oameni cu puteri neobisnuite, substituiri si identitati schimbatoare – un soi de realism magic dambovitean.
Toate povestirile din Mentaliştii m-au dus cu gandul la un alt univers paralel – cel al Oraselor din Umbra ale lui Schuiten si Peeters. Am regasit decorul Belle Epoque, insolitul si mai ales atentia pentru stil si referintele livresti discrete care adauga la farmecul unei lumi imaginate.
Mentaliştii ne poarta intre Bucuresti, Paris, Berlin, Viena si Roma, cu un ghid inteligent, erudit, elegant si plin de-un umor cand ironic, cand tandru. Eu zic ca-i o carte care merita din plin sa fie citita: ofera satisfactia lecturarii unor povestiri intr-adevar incredibile si pe cea a intalnirii cu un povestitor subtil si cult. Reintalnirea cu povestirile lui Florin Manolescu a fost placuta; prefer insa sa nu spun prea multe despre carte, dincolo de indemnul de-a o citi; merita sa fie descoperita cu o oarecare inocenta.
Mai multe despre carte:
Radio Cultura
Suplimentul de cultura – 1
Suplimentul de cultura – 2
Blog de carti 
Simbata o cumpar si eu!Prima a fost extra!Zic si eu ca Nicu:Manolescu e cel mai tare! 😀
@bebe – Si a doua e cea mai tare 😀
Ohohoooo… Ce supriză! Schuiten şi Peeters pomeniţi la noi. Sunt printre preferaţii mei. I-am şi întâlnit, era la un salon bd care s-a desfăşurat la Braşov, în 1995. Au avut o conferinţa minunată, gândită ca un voiaj prin acele „cités obscures” imaginate de ei. Le-am luat şi un interviu, pe care l-am publicat mai apoi într-o broşurică oarecum improvizată, în care ilustraţiile erau desenele-autograf acordate nouă şi câtorva cunoscuţi. Poate ne-om întâlni odată şi-ţi arăt despre ce-i vorba.
@FLD – O, inca un fan de BD-uri 🙂 Cei doi sunt si printre preferatii mei, te invidiez ca i-ai intalnit; au scos si un ghid tiparit al oraselor lor, cu informatii turistice, puncte de interes, istorie, etc.
Da, poate ne intalnim odata sa povestim.
Da, da, sunt interesat de bd, şi încă de ceva vreme 🙂 Deşi nu contează durata, dar în timp am întâlnit câţiva autori. Despre ei şi felurite lucruri legate de banda desenată vreau să scriu într-un blog pe care îl pregătesc – Montgolfier. Sper să schimbăm opinii acolo.
Poate ştii, dar îmi place să-mi aduc aminte, un autor foarte important a fost chiar la Timişoara, la Euroconul din 1994. Este vorba de Moebius/Gir/Jean Giraud.
Revenind la Schuiten & Peeters, ei au un film cu personaje româneşti, pe care le joacă actori români, un experiment tipic pentru lumea ficţionară construită de ei.
@FLD – Si eu si eu 🙂 Eram prea tanara in anii ’90 ca sa stiu de conventii si intruniri din acestea – dar citeam deja si atunci si Moebius si Bilal si Schuiten & Peeters (si orice alt autor de BD mai gaseam – cu predilectie totusi pt franco-belgieni).
Am bookmarkuit acum blogul tau si am sa il vizitez, se anunta fain.
Cum se numeste filmul acela? Nu stiu de el.
Am găsit detalii despre film aici http://www.lespierides.com/ledernierplan.html
Ştiu că a fost prezentat şi la noi în ţară, cu diferite ocazii.
@FLD – interesant, multumesc.
Cred, as fi fericit daca te-ai pronunta si tu, ca este cartea anului.
@Sorin Camner – De-acord cu tine (desi e doar inceputul lui august, pana la sfarsitul anului mai e nitel).
Desi la inceput mi s-a parut putin plicticoasa, sau mai bine zis lenta, fara ascutisuri, de pe la a treia, poate a patra povestire i-am prins gustul si a ajuns sa ma incinte.
Am de adaugat la ceea ce a scris adinab doua observatii, una buna si una rea (tot ca indemn la lectura, daca mai dezgroapa cineva acest post).
Observatia buna este ca „Haralambie Motaș” este un nume excelent, imbucurator si cum nu se poate mai potrivit pentru respectivul motan si caracterul sau.
Observatia „rea” se refera la un banc pe care-l spune unul din personajele cartii si care suna cu aproximatie asa: intr-o zi un evreu gaseste o broasca care il roaga sa o sarute pentru ca atunci va deveni printesa si drept recompensa ii va darui o noapte de dragoste. Evreul o ia acasa dar n-o saruta, scuzindu-se ca la virsta lui o noapte de dragoste nu mai e la fel de interesanta ca si o broscuta care vorbeste. (pp. 238-239)
Bancul e mai bine zis in carte decit scriu eu mai sus, dar asta nu prea ajuta. Pe de-o parte nu inteleg ce importanta are ca individul e evreu. Pe de alta, in forma pe care o stiu eu, individul e inginer (calculatoarist, as indrazni sa adaug) si motivul pentru care nu saruta broasca este ca „timp pentru o prietena nu are, dar o broasca vorbitoare e cool„.
Si acum nu dati in mine pentru prostioarele insirate mai sus 🙂
@smn – Da, n-am inteles nici eu de ce s-a transformat IT-istul acela in evreu 😀
Ma bucur ca ti-a placut pana la urma cartea, eu zic ca e printre cele mai bune volume cu autor roman aparute in ultima vreme. Subiectiv, desigur.