Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for septembrie 2009

Federations

Federations

Editor: John Joseph Adams
Titlu: Federations
Editura: Prime Books, 2009; 380 pagini; $15
Nota data de mine: *** (din 5) – pentru toata antologia

Antologia tematica Federations reuneste 23 de texte; noua intre ele sunt reeditari, restul sunt inedite. Toate textele au in comun tema societatilor interstelare. Textele mi s-au parut foarte inegale ca valoare, iar antologia mai slaba decat ma asteptam. Am sa scriu cateva cuvinte despre fiecare povestire din volum.

1. Mazer in Prison, Orson Scott Card (nota: ** si un pic): o povestire din universul Ender, despre culisele infiintarii scolii de lupta care urma sa-i antreneze pe copiii-luptator din Jocul…. Parerea mea despre Orson Scot Card e ca s-a plafonat de multa vreme si ca reincalzeste la nesfarsit aceeasi ciorba. In Mazer in Prison intalnim aceleasi obsesii scott-cardiene (birocratia militara cea oribila si infrangerea sa de catre doi oameni exceptionali).

2. Carthago Delenda Est, Genevieve Valentine (nota: ***): mai multe nave cu ambasadori ai planetelor din zona galactica explorata de oameni asteapta de cateva sute de ani sosirea unui mesaj important. Si asteapta. Si asteapta. Proza e placut scrisa, din pacate conflictul nu-i prea credibil, pare scos din maneca, nu-si gaseste locul in cadrul povestii.

3. Life-Suspension, L. E. Modesitt (nota: *): o poveste despre soldati spatiali; ei distrug un satelit inamic, unul din ei se indragosteste de o femeie cu parul alb si buze foarte rosii; sfarsit. Mi s-a parut o idiotenie.

4. Terra-Exulta, S. L. Gilbow (nota: ** si ceva): textul imita bine scrierile academice si exploreaza problema crearii de termeni noi, cu aplicatie la exterminarea altor specii. Relativ interesant.

5. Aftermaths, Lois McMaster Bujold (** si ceva): fabula SF, miza ei e socul de la sfarsitul textului; doi oameni din personalul unei flote spatiale exploreaza un camp de lupta si aduna corpurile mortilor. Scene de aparenta necrofilie.

6. Someone is Stealing the Great Throne Rooms of the Galaxy, Harry Turtledove (nota: ***): primul moment amuzant din antologie. Un hamster inrolat in armata unei federatii interstelare investigheaza furtul salilor de tron de pe mai multe planete aliate. Povestea e distractiva, desi uneori m-a iritat insistenta lui Turtledove de-a spune 3 poante la fiecare 4 cuvinte.

7. Prisons, Kevin J. Anderson si Doug Beason (nota: *): o planeta-inchisoare e sigura sursa cunoscuta a unui drog extrem de puternic. Prizonierii se revolta, opresc furnizarea drogului. Sevrajul ucide in mod oribil, razbunarea va fi crunta. Povestirea mi s-a parut neinventiva, iar violenta extrema din carte a fost atat scarboasa cat si inutila din punctul de vedere al expunerii ideilor, atatea cate sunt.

8. Different Day, K. Tempest Bradford (nota: *): idee faina – de ce oare extraterestrii sunt cel mai adesea membri ai aceleiasi rase – si poveste modesta. Ar fi fost mai faina daca era scrisa ca banc.

9. Twilight of the Gods, John C. Wright (nota: *****): dupa 123 de pagini de texte nu prea grozave am dat in sfarsit de unul care mi-a placut. Povestea e o rescriere SF a Inelului Nibelungilor, pe-o nava care ar putea foarte bine sa fie USS Enterprise. Fascinanta, cu personaje vii aflate intr-o situatie interesanta (o nava spatiala imensa in care oamenii cad la nivelul societatii tribale).

10. Warship, George R. R. Martin si George Guthridge (nota: **): ultimul supravietuitor de pe o nava spatiala descopera in ultimele clipe de viata ce ii ucisese pe camarazii lui. Odiseea spatiala reloaded. Ca episod dintr-o poveste mai lunga ar fi putut sa fie interesant textul, dar de sine statator e destul de banal.

11. Swanwatch, Yoon Ha Lee (nota: *** si ceva): un text destul de bun; in apropiere de o gaura neagra se afla o nava cu oameni exilati pentru tot felul de greseli. Ei pot sa revina in societate doar daca reusesc sa creeze opere de arta care innobileaza sinuciderea rituala. Niciunul din ei nu e artist, iar situatia in care se afla le impune sa puna la indoiala etica acceptata de ceilalti.

12. Spirey and the Queen, Alastair Reynolds (nota: ***): doua imperii spatiale umane se razboiesc de un numar de ani, trimitand la lupta robotei inteligenti. Cativa oameni esueaza pe un asteroid si descopera ca roboteii nu sunt ceea ce par sa fie. Povestea-i palpitanta, singura mea obiectie a fost ca societatea robotica putea sa fie descrisa mai in amanunt.

13. Pardon Our Conquest, Alan Dean Foster (nota: ***): al doilea moment amuzant al antologiei. Ce-ar fi daca oamenii ar cuceri alte planete nu prin forta, ci prin amabilitate?

14. Symbiont, Robert Silverberg (nota: *): inca o poveste cliseistica despre soldati. Doi prieteni merg la lupta si isi promit unul altuia ca se vor omori reciproc in caz ca sunt contaminati cu un oarecare simbiont oribil. Dar cand vine momentul sa-si tina promisiunea lucrurile nu merg prea bine. Violenta si scene scarboase pentru o poveste fara miez.

15. The Ship Who Returned, Anne McCaffrey (nota: *****): un text bine inchegat – o lume coerenta, o nava inteligenta si simpatica, o intriga interesanta si dusa la bun sfarsit. Povestea navei in doliu dupa pasagerul ei e atat de faina incat i-am iertat autoarei un deus ex machina destul de brutal (evolutia rapida a unei vegetatii violente, numai buna sa apere o planeta de cuceritorii care erau pe drum).

16. My She, Mary Rosenblum (nota: *****): un text original care povesteste despre o scoala-manastire care educa ansibluri omenesti. Un punct din nota a fost acordat pentru descrierea trairilor unui catel inteligent, altfel povestea merita doar patru puncte, din cauza finalului scris doar ca sa fie.

17. The Shoulders of Giants, Robert J. Sawyer (nota: ***): un text subtirel dar placut citirii. Primii colonisti pamanteni ajung dupa cateva sute de ani intr-un nou sistem solar; ies din cuvele criogenice si descopera – oroare – ca le-o luasera altii inainte.

18. The Culture Archivist, Jeremiah Tolbert (nota: ****): o povestire despre cucerirea de noi planete prin super-oferte de nerefuzat. E destul de distractiva, pacat ca federatia de consumatori perfecti e descrisa schematic.

19. The Other Side of Jordan, Allen Steele (nota: **): road story spatial combinat cu o poveste de iubire. Textul e destul de subtire, nu spune prea multe.

20. Like They Always Been Free, Georgina Li (nota: fara): textul acesta are trei pagini; eu am citit doua dintre ele; nu am inteles nimic.

21. Eskhara, Trent Hergenrader (nota: *): transpunere SF a razboiului din Irak. Plin de bune intentii si de invataminte evidente.

22. The One with the Interstellar Group Consciousnesses, James Alan Gardner (nota: ****): ultimul moment distractiv al antologiei. O federatie spatiala inteligenta isi cauta nevasta (exclus societati utopice, societati care nu cunosc muzica si literatura, exclus federatii promiscue). Cel mai amuzant text din antologie.

23. Golubash or Wine-War-Blood-Elegy, Catherynne M. Valente (nota: ***): o poveste despre vin si despre copyright; interesanta dar nu mai mult.

Textele care nu mi-au placut prea mult sunt mai numeroase decat celelalte. Federations mi s-a parut o antologie mai slaba decat Dozois-urile pe care le-am citit pana acum, desi ma asteptam la o lectura de zile mari, dat fiind faptul ca-mi place mult subgenul space-opera.

Ca avertisment pentru cei care se gandesc sa citeasca aceasta carte, as mai spune ca multe dintre texte imprumuta tot felul de expresii si obiceiuri din universul Star Trek; cei care au fost enervati de Star Trek vor gasi multe motive sa se enerveze citind Federations. Ati fost avertizati.

Read Full Post »

Leapsa X 2

Blogul meu de carti devine de la o vreme blog de lepse, dar astea doua mi-au placut. Maine am sa scriu si o recenzie, promit.

* Leapsa numarul 1, furata de la white noise:

1. Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?

21. Serios.

2. Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?

Prima; in cazul 1 castigi timp.

3. Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem multe lucruri care nu ne plac?

Ni se pare ca nu avem de ales?

4. Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?

Mi se spune ca vorbesc foarte putin; despre facut… ma strecor eu cumva.

5. Dacă moneda naţională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?

Hm. Adica trebuie sa convertesc salariul meu in „fericire”? Nasol. Mai bine nu le amestec.

6. Care este lucrul pe care ai vrea să îl vezi cel mai mult schimbat la oameni?

Dorinta oamenilor de-a produce si asculta zgomote idioate.

7. Faci ceea ce ai visat că faci, sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici?

Am mai carmit din cand in cand. Am ajuns pe Dunare, nu pe Tisa, dar merge si asa.

8. Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?

Poate ca da, dar ar fi greu sa-mi inchipui viata aceea. Prea multi parametri.

9. Eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?

Chill.

10. Dacă ar fi să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi acela?

Idem 9, de fapt 🙂 Mi se pare un sfat bun.

11. Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?

A doua varianta prezinta avantaje evidente [lipsa de discernamant privind propria idiotenie nefiind de neglijat].

12. Ce-ai alege între amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să mai ai amintiri de acum înainte?

Pare sa fie vorba de Alzheimer. Nu doresc.

13. Îţi mai aduci aminte de momentul acela de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? Mai are vreo importanţă acum?

Nu-mi amintesc. Vezi si punctul 13.

14. Care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilărie? Ce o face atât de specială?

Prima excursie pe munte; la vie est ailleurs.

15. Dacă ai câştiga un milion de dolari, ai renunţa la ceea ce faci acum?

La unele lucruri da, fara ezitari.

16. Când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?

Eu sunt mai degraba impinsa.

17. Când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?

Acum. Ba nu, acum. Si acum. Drace.

18. Care e lucrul pe care ţi l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai făcut? Ce te opreşte?

Sunt mai multe; problema e ca nu stiu cum sa procedez inspre facerea lor 🙂

19. Care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?

Google search.

* Leapsa numarul 2, furata de la bughi mambo rag: cinci autori importanti necititi.

Herman Melville;
Virginia Woolf;
N.V. Gogol;
Henry Fielding;
Laurence Sterne.

De Melville nu reusesc sa ma apropii – am inceput de cateva ori Moby Dick si mi s-a parut o tampenie; mi-a placut povestioara cu Bartleby, dar nu pot zice ca am citit Melville daca am citit-o pe ea. De Virginia Woolf inca n-am ajuns sa citesc nimic, desi ar trebui, de Gogol la fel. Iar Tom Jones si Tristam Shandy sunt de nu stiu cand pe lista de carti „de citit”; le-am cumparat in editiile in engleza din Wordsworth Classics si apoi mi-am dat seama ca scrisul e prea mic, ca engleza e prea complicata si, mai presus de toate, ca lenea e insurmontabila.

Read Full Post »

De vazut si de citit

* De vazut: sase povestiri de Jorge Luis Borges vor fi puse in scena vineri, 25 septembrie, ora 19.00, in vitrina Librariei Humanitas Kretzulescu (Calea Victoriei nr. 45, Bucuresti). Trupa Dan Puric, premii pentru primii 100 de participanti la dezbaterile de dupa reprezentatie.

* De citit: primul volum din antologia StarShipSofa, gratis aici.

StarShipSofa

Dintre autori: Michael Moorcock, Elisabeth Bear, Ken Macleod, Gene Wolfe, Alastair Reynolds, Peter Watts. Deocamdata am apucat sa citesc doar reclama de pe prima pagina, e deosebita.

* Si tot de citit: pe DailyLit, seria 30 Stories in 30 Days. 30 de povestiri horror scrise de David Wellington si oferite cadou intru promovarea romanului Frostbite.

* Am scris putine pe blog saptamana aceasta si nu sunt sanse sa-mi revin pana la inceputul saptamanii viitoare. Postez de azi poezia de sambata. Despre ce-am mai citit – peste cateva zile.

Poem For People That Are Understandably Too Busy To Read Poetry

by Stephen Dunn

Relax. This won’t last long.
Or if it does, or if the lines
make you sleepy or bored,
give in to sleep, turn on
the T.V., deal the cards.
This poem is built to withstand
such things. Its feelings
cannot be hurt. They exist
somewhere in the poet,
and I am far away.
Pick it up anytime. Start it
in the middle if you wish.
It is as approachable as melodrama,
and can offer you violence
if it is violence you like. Look,
there’s a man on a sidewalk;
the way his leg is quivering
he’ll never be the same again.
This is your poem
and I know you’re busy at the office
or the kids are into your last nerve.
Maybe it’s sex you’ve always wanted.
Well, they lie together
like the party’s unbuttoned coats,
slumped on the bed
waiting for drunken arms to move them.
I don’t think you want me to go on;
everyone has his expectations, but this
is a poem for the entire family.
Right now, Budweiser
is dripping from a waterfall,
deodorants are hissing into armpits
of people you resemble,
and the two lovers are dressing now,
saying farewell.
I don’t know what music this poem
can come up with, but clearly
it’s needed. For it’s apparent
they will never see each other again
and we need music for this
because there was never music when he or she
left you standing on the corner.
You see, I want this poem to be nicer
than life. I want you to look at it
when anxiety zigzags your stomach
and the last tranquilizer is gone
and you need someone to tell you
I’ll be here when you want me
like the sound inside a shell.
The poem is saying that to you now.
But don’t give anything for this poem.
It doesn’t expect much. It will never say more
than listening can explain.
Just keep it in your attache case
or in your house. And if you’re not asleep
by now, or bored beyond sense,
the poem wants you to laugh. Laugh at
yourself, laugh at this poem, at all poetry.
Come on:

Good. Now here’s what poetry can do.

Imagine yourself a caterpillar.
There’s an awful shrug and, suddenly,
You’re beautiful for as long as you live.

(sursa)

Read Full Post »

Primul secol dupa Beatrice

Autor: Amin Maalouf
Titlu: Primul secol dupa Béatrice
Editura: Polirom, Biblioteca Polirom, Iasi, 2004; 200 pagini; 19.95 RON
Traducere: Giuliano Sfichi
Titlul original: Le Premier Siècle après Béatrice (1992)
Nota data de mine: * * si ceva (din 5)

Am tot citit despre Maaluof ca ar fi un scriitor bun, dar aceasta prima incursiune nu m-a convins. Cartea e mai degraba un manifest decat un roman – si desi multe din punctele de vedere ale autorului sunt convingatoare, asta nu face din carte nici roman bun nici eseu bun. E mai degraba o carte care pune niste probleme, interesanta din acest punct de vedere, dar care nu le discuta intr-un mod prea convingator.

Cartea e un soi de roman de anticipatie: candva in anul 2000 iese la iveala faptul ca in tarile din emisfera sudica era vandut un medicament care impiedica nasterea fetelor. Camuflat la inceput ca medicament traditional (praf de scarabeu sau de corn de rinocer sau alte prafuri cu presupuse calitati benefice), medicamentul fusese de fapt descoperit de o echipa de medici europeni si avea efecte sigure si durabile. Barbatii care luau acest medicament nu mai puteau sa fie decat tatici de baieti. Rezulta un deficit tot mai mare de fete, oprit pana la urma in emisfera nordica dar galopant in Sud. Urmeaza revolte, revolutii, Sudul e devastat iar Nordul se inchide in sine si saraceste. Cel care povesteste toate acestea e un batran entomolog, sotul ziaristei care descoperise prima oara existenta medicamentului-minune.

Selectarea genului viitorului copil se face deja in o gramada de parti ale lumii – in China si in India, de exemplu, problema are o amploare destul de mare. Iarasi, cuplurilor europene care recurg la fertilizarea in vitro cred ca nu li se pare aberant sa aleaga un embrion-fata sau un embrion-baiat daca au preferinte puternice intr-un sens sau in celalalt. Maalouf presupune ca oamenii ar actiona irational si egoist daca ar putea sa practice eugenia la domiciliu si cu costuri minime: chiar si confruntati cu nefericirea care-l asteapta pe un baiat intr-o lume dezechilibrata, oamenii care isi doresc neaparat un baiat vor decide sa-l aiba. Povestile din China si India par sa cofirme deocamdata temerile lui Maalouf.

Cartea e puternic ideologizata si mare parte din poveste exploreaza relatia dintre Nord si Sud si o posibila evolutie a acesteia in cazul unei catastrofe globale cu desfasurare lenta. Pacatul cel mai mare al lui Maalouf e, cred eu, faptul ca argumentele „partii adverse” (o dreapta destul de generica) sunt combatute narativ: ei aduc un argument, care e desfiintat de modul cum se vor petrece lucrurile. Dincolo de propriile mele pareri si de cele (cum am spus, coerente) ale autorului, mi se pare miselesc sa prezinti un singur punct de vedere si sa-l desfiintezi pe celalalt sub pretextul ca „asa s-a intamplat de fapt, n-au avut dreptate”.

Sub aspectul ideilor, deci, cartea nu mi se pare stralucitoare; povestea in sine e foarte schematica – naratorul afla de excesul de baieti, se implica intr-o miscare care-si propune sa previna dezastrul, esueaza, se retrage in munti cu nevasta si cu fiica sa Béatrice. Cartea nu era deci multe de oferit nici ca roman – doar personaje si intamplari generice. In concluzie, o carte nu tocmai grozava.

Read Full Post »

Poezie de sambata

41

de Ana Blandiana

Număr penele verzi
Din aripa bradului.
Dacă îmi vor ieşi
Mai puţine de 41
El va avea dreptul să zboare.
Îmi ies chiar 41.
Da, e mai complicat,
Dar oricum de mine depinde
Să-i acord dreptul în continuare.
– Zbori, îi spun.
– Eşti o proastă, îmi răspunde bradul.
– Nu, sunt o luptătoare pentru drepturile bradului,
Zbori!
– O, murmură el, se vede
Că n-ai încercat niciodată
Să-ţi încleştezi rădăcinile-n nori.
– Nu. De altfel, am greşit numărătoarea:
Îţi creşte şi următoarea.

Read Full Post »

* Ultimul numar al revistei New Scientist (2726/19 septembrie 2009) contine un dosar SF.

NS

Online pot fi citite: un editorial scris de Kim Stanley Robinson, despre Virginia Woolf, scriitorii SF britanici si despre importanta de-a citi SF, cat mai mult SF; opt povestiri foarte scurte despre cum va fi lumea peste 100 de ani (autorii: Ken Macleod, Ian McDonald, Geoff Ryman, Nicola Griffith, Stephen Baxter, Paul McAuley, Ian Watson, Justina Robson); cinci recenzii (la cartile Oceanic de Greg Egan, Transition de Iain Banks, The Year of the Flood de Margaret Atwood, Chalcot Crescent de Fay Weldon, Wireless de Charles Stross).

Este anuntata si o competitie: pana in 15 octombrie se pot trimite povestiri SF de maxim 350 de cuvinte, tema fiind „lumea peste 100 de ani”. Juriul va fi condus de Stephen Baxter, iar povestirile castigatoare vor fi publicate in editiile viitoare ale revistei, in varianta tiparita si in cea online.

* Si acum leapsa, primita de la Bia. 30 de intrebari despre carti:

1. Ce carte nu ai împrumuta?

E vorba mai degraba de persoane decat de carti… As imprumuta orice carte celor despre care stiu ca o sa aiba grija de ea; iar celor cu antecedente negative nu le imprumut nimic.

2. Ce carte nu ai recomanda?

The Black Dahlia de James Ellroy. Daca e sa aleg doar una 🙂

3. Ce carte nu ai cumpara?

Sunt multe criterii de respingere… Coperta cu litere in relief si aurite, de exemplu. Text idiot pe coperta a 4-a. Autor care m-a plicitisit.

4. Ce carte nu ai citi niciodată?

Am promis si jurat ca nu voi mai citi nimic de Bret Easton Ellis. Tipul e bolnav.

5. Ce carte nu ai scrie niciodată?

De memorii.

6. Care-ar fi prima carte pe care ai da-o, întru citire, copiilor tăi?

Carti frumoase cu animale – Ritza veveritza, de-astea.

7. Care a fost cartea copilăriei tale?

O carte maaare si faina cu povesti si desene, din pacate nu se mai stie titlul cartii sau editura pentru ca am reusit sa rontzai primele pagini pe cand eram mica-mica.

8. Cartea pe care ai făcut-o cadou ultima dată, ai citit-o?

Da.

9. Ce carte ți-a marcat felul de a fi?

Sunt multe.

10. Ce carte pe care ai citit-o ai lua cu tine pe o insula pustie?

Comedia umana.

11. Ce carte pe care n-ai citit-o, ai risca să o iei cu tine pe o insulă pustie?

Un ghid de supravietuire pe-o insula pustie. Unul coerent.

12.Cum se numeste cartea pe care ai citit-o de cele mai multe ori? De câte ori?

Cred ca seria Dune. De vreo 8 ori.

13. Numește o carte plictisitoare. De ce?

Sadoveanu, cam orice. Nu-s in stare sa-l citesc, prea multe descrieri, prea multe modovenisme care-mi suna fortat…

14. Numește-ne o carte pe care ai inceput-o, dar nu ai terminat-o.

Cea mai recenta cred ca e Aventuri birmane de Christophe Ono-dit-Biot.

15. Povesteste-ne cum cumperi o carte.

De obicei citesc pe net si prin reviste despre cartile nou-aparute; selectez ce-mi place – in functie de critici, prezentarea editurii, coperta, pret. Mai sunt carti despre care stiu ca vor aparea si ca ma vor interesa. Mai rar cumpar carti si la sfatul prietenilor.

16. La ce renunți ca să cumperi o carte?

Spatiul vital 🙂

17. La ce nu renunți ca să cumperi o carte?

Macarica, bauturica, pace si intelegere in familie, vacante, chestii care trebuie cumparate prin casa…

18. Cărtile cărei edituri îți plac cel mai mult?

Polirom, Art, Nemira, Curtea Veche.

19. Cât timp a trecut de când nu ți-ai mai cumpărat o carte? Cum se numește acea ultimă carte cumparată?

Luni am cumparat cartea asta.

21. Câti țărani au participat la răscoala din o mie noua sute șapte?
Pffff.

22. Care este scriitorul român preferat?

Toparceanu.

23.Care este scriitorul străin preferat?

Nu cred ca pot alege unul singur.

24. Ecranizarea cărei cărti ai dori să o vezi?

Nicaieri de Neil Gaiman. Ar putea sa iasa ceva interesant.

25. Numește o carte a cărei ecranizare ți-a plăcut mai mult decât romanul în sine.

Cartile din seria Star Wars si Star Trek.

26. Numește o carte bună cu o ecranizare proastă.

Dune.

27. Numește un blogger pe care-l citești cu plăcere.

Pai… ii citesc cu placere pe toti cei din blogroll, de-aia sunt acolo.

28. Numește un blogger pe care ai vrea să-l cunoști.

Pe oricare din ei ar vrea sa ma cunoasca, la randul sau.

29. Ce cântăreț/trupă ți-ar plăcea să concerteze în România?

Queen (vise!).

30. Numește întrebarea care-ți place cel mai mult.

Intrebarea nr. 7.

Leapsa e mai veche, a circulat mai demult. Asa ca nu o trimit mai departe nimanui. Daca o doreste cineva o poate lua.

Read Full Post »

Intalnire cu Heechee

Autor: Frederik Pohl
Titlu: Intalnire cu Heechee
Editura: Nemira, Nautilus SF, Bucuresti, 2009; 496 pagini; 39.90 RON
Traducere: Mihai Dan Pavelescu
Titlul original: Heechee Rendezvous (1984)
Nota data de mine: * * * si-un pic (din 5)

Aceasta e a treia carte din seria Heechee; insemnarile mele despre primele doua sunt aici si aici. Intalnire cu Heechee a primit o singura nominalizare la un premiu SF important (Locus, 1985), premiu pe care l-a pierdut in favoarea unei carti de Larry Niven (The Integral Trees).

Intalnire cu Heechee mi s-a parut o carte de trecere – de la omenirea disperata din Gateway la una mai matura, partenera a Heechee-ilor. Personajele principale raman aceleasi – Robin Broadhead, sentimentele lui de vinovatie, nevasta lui, Essie, si fosta lui iubita, Gelle-Klara Moynlin. Naratorul e Robin, care-si aminteste cum au ajuns oamenii pana la urma sa se intalneasca cu Heechee-ii si cum a ajuns el insusi sa fie vastitat – sa-si abandoneze trupul si sa zburde prin forma locala de internet. In carte mai sunt inserate si comentarii ale asistentului personal al lui Robin, un program de calculator extrem de inteligent si aproape-uman, Albert.

Cartea e placuta, dar mi s-a parut mai slabuta decat primele doua. Misterele nu prea mai sunt mistere (Heechee sunt exact acolo unde stiam ca sunt si fug de ceea ce stiam deja ca fug), iar intriga e simpla: oamenii reusesc in sfarsit sa le atraga atentia extraterestrilor, care vin sa vada ce fac exact gugustiucii aceia. Se completeaza imaginea Asasinilor – fapturile de care s-au ascuns Heechee-ii – si harta fiintelor inteligente din Calea Lactee. Si aflam cateva lucruri despre infatisarea Heechee-ilor si despre societatea lor.

Exista cateva intrigi secundare dragute – un triunghi amoros accidental, o poveste tragica de dragoste intre doi Heechee, un zarghit care-si cauta tatal – si exista si o explorare a unei teme interesante si tratate foarte star-trekkian, anume criteriile dupa care determinam ca o entitate are constiinta. Cartea nu-i deci plictisitoare, dar mi s-a parut ca-i lipseste ceva ce primele doua carti aveau – nu prea are nerv, e destul de plata.

Pohl ramane unul dintre scriitorii de SF frecventabili – in cartea asta, de exemplu, e haios cum reuseste sa combine povestile a doi naratori omniscienti dar nu perfecti, oferind pe alocuri spoilere despre ce va urma sau comentarii asupra a ceea ce a fost. E pacat ca si-a pierdut nitel suflul, dar sper ca-l va regasi in a patra carte din serie.

Read Full Post »

ProspectArt Septembrie

Întâlnirea va avea loc pe data de 24.09.2009 la ora 18:00, la Observatorul Astronomic din bulevardul Lascăr Catargiu nr. 21 (fost Ana Ipătescu), Bucuresti. Detalii aici.

Read Full Post »

Leapsa-intrebare, un link si un anunt

* Am primit de la Costi o leapsa care imi cere sa aleg:

„…dacă ai avea de ales, să mori sau să-ţi cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, şterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra trăind veşnic, ce-ai face?” (citatul este din Cristian Tudor Popescu, Libertatea urii, Polirom, 2004, p. 6).

Daca as dori sa blestem vreun inamic i-ar putea dori sa traiasca vesnic, dar lipsit de puterea de a pune in cuvinte lumea in care se invarte. Nu ar duce-o mai rau decat o bacterie sau decat un pestisor uituc; dar poate ca si-ar mai aminti, din cand in cand, ca si-ar fi dorit sa fie nemuritor pentru a trai cat mai multe, pentru a gusta din tot ce exista pe lume. Daca ar fi sa aleg, deci, as alege ce mi-a fost deja dat (sfarsitul persoanei mele si cateva lucruri ramase in urma mea – cuvinte, copaci, copii cuminti, ce-o iesi).

Mi s-a parut interesanta intrebarea acesta; o trimit mai departe spre dreaming jewel, Cinabru, Alexandru, Tomata, capricornk13, raul, to-morrow, white noise, Balin Feri, dragos c si am obosit; e la liber, daca o mai doreste cineva o poate lua.

* Din numarul pe septembrie al revistei Lire e musai de citit un interviu cu Alain Finkielkraut. Eseist, scriitor si filosof, Finkielkraut e autorul unui volumas recent aparut, Un coeur intelligent, in care scrie despre carti si despre lectura.

Cateva fragmente din interviu, pentru deschiderea apetitului:

La littérature est du côté de l’imagination. Le fantasme, nous dit Freud, est la réalisation d’un désir: dans le fantasme, je suis le héros, je suis au centre. L’imagination est, au contraire, cette forme de pensée qui me permettra de sortir de moi-même, de m’identifier à d’autres points de vue que les miens. Et le coeur intelligent, c’est cela: la mise en déroute du fantasme par l’imagination.

Toute la question est de savoir à quelle littérature nous voulons confier notre destin: celle qui découvre l’existence ou celle qui la recouvre de ses stéréotypes excitants.

Ceux-là mêmes qui considèrent comme arbitraire et réactionnaire l’idée d’une préséance de la langue classique sur la langue des banlieues brandissent maintenant face au bling-bling l’étendard de La princesse de Clèves. Mais une école qui a besoin pour réintégrer Madame de Lafayette de lui décerner, comme au rap, le label de la rébellion a oublié que sa mission première est de dépayser les élèves et de les transporter hors d’eux-mêmes.

* Si anuntul:

povestitorii de la sosea

Read Full Post »

Poezie de sambata – politica

Boierii

de Tudor Arghezi

În ţară, două soiuri de boieri
Împart puterea între ele,
Boieri de-o zi, boieri de ieri,
Stăpânitorii vieţii mele,
Şi unii, şi-alţii de pripas,
Şi nu le poţi mai da de nas.

Unii purced de la Fanar,
Şi alţii de la coada vacii,
Dar întăriţi cu acelaşi har,
Să sugă ţara şi săracii,
Şi toţi de-o teapă şi un soi,
Şi unii şi-alţii sânt ciocoi.

Dintre clănţăi şi-nvăţători
Se pregăteşte-a treia teapă,
Omizi, gândaci şi lipitori,
Şi-alt supt, mai crâncen, va să-nceapă,
Căci corciturile dădură
Pe cea de-a treia corcitură.

Şi fiecare cârd se cheamă
Cumva,cu numele bălţat,
Şi se prefac, ca-n panoramă,
Că se înfruntă şi se bat,
Dar ca şi corbii, pe un leş,
Sunt întru totul înţeleşi.

Când crede împlinit sorocul,
Suflerul face semn să vie
Alţi măscărici să ţie locul
Şi ţara luată cu chirie
Şi unii vin , şi alţii pleacă,
Lăsând-o-n jale mai săracă.

(sursa)

Read Full Post »

Older Posts »