Autor: David Marusek
Titlu: Mind Over Ship
Editura: Tor Books, New York, 2009; 320 pagini; 14 euro
Nota data de mine: * * * si ceva (din 5)
Mind Over Ship este al doilea roman dintr-o serie (inca fara nume) inceputa cu Counting Heads. Marusek are de gand sa continue seria (desi nu trebuie sa asteptam prea curand urmatoarea carte, pentru ca acum lucreaza la un roman de sine statator). Dupa cum declara intr-un interviu din ianuarie 2009, intentia lui e sa scrie despre intreaga calatorie spre alte sisteme solare a unor colonisti pamanteni si despre colonizarea propriu-zisa. El estimeaza ca va mai scrie „cateva duzini” de romane, daca doar pentru plecarea de pe Pamant a scris doua.
Totusi lui Marusek pare sa-i pese de linistea sufleteasca a cititorilor lui: Mind Over Ship e o carte satisfacatoare din cel putin doua puncte de vedere. In primul rand, toate lucrurile care ramasesera neclare in Counting Heads sunt explicate in acest roman – mai ales intrebarile importante privind eminentele cenusii din spatele evenimentelor din romanul precedent. Apoi, spre multumirea mea, cartea asta se termina fara a lasa lucrurile neterminate: colonistii pleaca de pe Pamant, este clar cine ce e si ce are de gand. A fost spus tot ce era de spus despre aceasta etapa.
Mind Over Ship e la fel de fascinanta ca si precedenta carte, cand vine vorba de lumea in sine: sunt descrise tot felul de alte chestii interesante (sisteme de clonare, interfete intre oameni si mentari, mecanisme ciudate de stocare a constiintei umane). Am spus-o si in recenzia de la Counting Heads si o spun si acum: cred ca Marusek e un excelent creator de lumi fictionale. Cea pe care o descrie aici e credibila, intreaga si diversa. Pana la urma se dovedeste ca-i vorba de (inca) o poveste despre singularitate si despre post/trans-umanitate, dar cadrul este cel care face toti banii. Interesanta e si dilema unuia dintre personajele cartii: daca ai avea puterea de a opri transformarea omenirii in altceva – ce criterii ai folosi pentru a decide ce vei face?
Obiectiile mele privind scriitura lui Marusek raman cam aceleasi: mi se pare ca lucrurile sunt mai putin incantatoare cand vine vorba de actiunea in sine a romanului. Senzatia mea e ca autorul nu dozeaza prea bine actiunea – cartea mi s-a parut statica, da o impresie de viata de zi cu zi. Evident, eram curioasa sa descopar ce minunatii si-a mai imaginat autorul, dar am remarcat totusi ca personajele si intamplarile din carte sunt doar pretexte pentru a duce la aceste descoperiri. In continuare, lipsesc personajele „vii” – a caror soarta ar putea sa-l ingrijoreze/preocupe pe un cititor.
O carte destul de buna, deci; sper ca se va publica si in romaneste – primele pagini ale cartii m-au nedumerit, am avut nevoie de un pic de reverse-translating ca sa imi dau seama ce sunt tot felul de gizmo-uri care aparusera de fapt si in prima carte, citita de mine in romana.
Stiri, recenzii si interviuri puteti gasi pe blogul lui Marusek.
Post-scriptum: A aparut numarul pe septembrie al revistei Nautilus.
Se pare ca avem aceleasi gusturi in ceea ce priveste opera lui Marusek.Daca introducea o actiune mai dinamica deja era in drum spre superlative,dar asa se incadreaza la aproape de normal nici pre-prea nici foarte-foarte.
Sa speram ca va aparea la Tritonic cit de curind, am inteles ca la ei sunt drepturile de editare in limba romana a autorului.
Multumesc pentru recenzie! You are sweet! 🙂
@voicunike – Cred ca Marusek poate progresa – e f tanar inca; avand in vedere ce imaginatie bogata are + harul descrierilor, ar putea sa scrie niste SF-uri mirifice.
O sa urmeze cat de curand recenzii la Anathem si la Federations, numa’ sa le citesc 🙂