* Am primit de la Costi o leapsa care imi cere sa aleg:
„…dacă ai avea de ales, să mori sau să-ţi cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, şterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra trăind veşnic, ce-ai face?” (citatul este din Cristian Tudor Popescu, Libertatea urii, Polirom, 2004, p. 6).
Daca as dori sa blestem vreun inamic i-ar putea dori sa traiasca vesnic, dar lipsit de puterea de a pune in cuvinte lumea in care se invarte. Nu ar duce-o mai rau decat o bacterie sau decat un pestisor uituc; dar poate ca si-ar mai aminti, din cand in cand, ca si-ar fi dorit sa fie nemuritor pentru a trai cat mai multe, pentru a gusta din tot ce exista pe lume. Daca ar fi sa aleg, deci, as alege ce mi-a fost deja dat (sfarsitul persoanei mele si cateva lucruri ramase in urma mea – cuvinte, copaci, copii cuminti, ce-o iesi).
Mi s-a parut interesanta intrebarea acesta; o trimit mai departe spre dreaming jewel, Cinabru, Alexandru, Tomata, capricornk13, raul, to-morrow, white noise, Balin Feri, dragos c si am obosit; e la liber, daca o mai doreste cineva o poate lua.
* Din numarul pe septembrie al revistei Lire e musai de citit un interviu cu Alain Finkielkraut. Eseist, scriitor si filosof, Finkielkraut e autorul unui volumas recent aparut, Un coeur intelligent, in care scrie despre carti si despre lectura.
Cateva fragmente din interviu, pentru deschiderea apetitului:
La littérature est du côté de l’imagination. Le fantasme, nous dit Freud, est la réalisation d’un désir: dans le fantasme, je suis le héros, je suis au centre. L’imagination est, au contraire, cette forme de pensée qui me permettra de sortir de moi-même, de m’identifier à d’autres points de vue que les miens. Et le coeur intelligent, c’est cela: la mise en déroute du fantasme par l’imagination.
Toute la question est de savoir à quelle littérature nous voulons confier notre destin: celle qui découvre l’existence ou celle qui la recouvre de ses stéréotypes excitants.
Ceux-là mêmes qui considèrent comme arbitraire et réactionnaire l’idée d’une préséance de la langue classique sur la langue des banlieues brandissent maintenant face au bling-bling l’étendard de La princesse de Clèves. Mais une école qui a besoin pour réintégrer Madame de Lafayette de lui décerner, comme au rap, le label de la rébellion a oublié que sa mission première est de dépayser les élèves et de les transporter hors d’eux-mêmes.
* Si anuntul:
Ups…. o sa ma gandesc. E serioasa treaba. 😛
Depinde cum o iei 😀
[…] încă un dacă 15 septembrie 2009 Posted by raul in zilnice. trackback leapșă-întrebare de la adinab: […]
t.o.bobe?!?
terorrrrista strikes again! ~grin~
@gingav – Numa’ sa nu fie bufet cu custard pies 🙂
Off topic: uite ce site gasii, poate te distreaza si pe tine:
http://photoshopdisasters.blogspot.com/
@adina: multumesc frumos de leapsa, desi cre’ ca n-am s-o iau prea in serios, e greu de gandit…:)
@capricornk13 – 🙂
mai ai rabdarea cu leapsa asta, te rog. e cam dura…
Cand si daca ai chef de ea, Dragos 🙂 Vreme este.
chiar sunt interesante raspunsurile; ma bucur ca a prins leapsa
@Costi – Da, si eu. Mi-a placut si intrebarea 😉
[…] septembrie anul trecut, Adina îmi cerea să răspund la următoarea […]