Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 16 septembrie 2009

Intalnire cu Heechee

Autor: Frederik Pohl
Titlu: Intalnire cu Heechee
Editura: Nemira, Nautilus SF, Bucuresti, 2009; 496 pagini; 39.90 RON
Traducere: Mihai Dan Pavelescu
Titlul original: Heechee Rendezvous (1984)
Nota data de mine: * * * si-un pic (din 5)

Aceasta e a treia carte din seria Heechee; insemnarile mele despre primele doua sunt aici si aici. Intalnire cu Heechee a primit o singura nominalizare la un premiu SF important (Locus, 1985), premiu pe care l-a pierdut in favoarea unei carti de Larry Niven (The Integral Trees).

Intalnire cu Heechee mi s-a parut o carte de trecere – de la omenirea disperata din Gateway la una mai matura, partenera a Heechee-ilor. Personajele principale raman aceleasi – Robin Broadhead, sentimentele lui de vinovatie, nevasta lui, Essie, si fosta lui iubita, Gelle-Klara Moynlin. Naratorul e Robin, care-si aminteste cum au ajuns oamenii pana la urma sa se intalneasca cu Heechee-ii si cum a ajuns el insusi sa fie vastitat – sa-si abandoneze trupul si sa zburde prin forma locala de internet. In carte mai sunt inserate si comentarii ale asistentului personal al lui Robin, un program de calculator extrem de inteligent si aproape-uman, Albert.

Cartea e placuta, dar mi s-a parut mai slabuta decat primele doua. Misterele nu prea mai sunt mistere (Heechee sunt exact acolo unde stiam ca sunt si fug de ceea ce stiam deja ca fug), iar intriga e simpla: oamenii reusesc in sfarsit sa le atraga atentia extraterestrilor, care vin sa vada ce fac exact gugustiucii aceia. Se completeaza imaginea Asasinilor – fapturile de care s-au ascuns Heechee-ii – si harta fiintelor inteligente din Calea Lactee. Si aflam cateva lucruri despre infatisarea Heechee-ilor si despre societatea lor.

Exista cateva intrigi secundare dragute – un triunghi amoros accidental, o poveste tragica de dragoste intre doi Heechee, un zarghit care-si cauta tatal – si exista si o explorare a unei teme interesante si tratate foarte star-trekkian, anume criteriile dupa care determinam ca o entitate are constiinta. Cartea nu-i deci plictisitoare, dar mi s-a parut ca-i lipseste ceva ce primele doua carti aveau – nu prea are nerv, e destul de plata.

Pohl ramane unul dintre scriitorii de SF frecventabili – in cartea asta, de exemplu, e haios cum reuseste sa combine povestile a doi naratori omniscienti dar nu perfecti, oferind pe alocuri spoilere despre ce va urma sau comentarii asupra a ceea ce a fost. E pacat ca si-a pierdut nitel suflul, dar sper ca-l va regasi in a patra carte din serie.

Read Full Post »