Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 21 septembrie 2009

Primul secol dupa Beatrice

Autor: Amin Maalouf
Titlu: Primul secol dupa Béatrice
Editura: Polirom, Biblioteca Polirom, Iasi, 2004; 200 pagini; 19.95 RON
Traducere: Giuliano Sfichi
Titlul original: Le Premier Siècle après Béatrice (1992)
Nota data de mine: * * si ceva (din 5)

Am tot citit despre Maaluof ca ar fi un scriitor bun, dar aceasta prima incursiune nu m-a convins. Cartea e mai degraba un manifest decat un roman – si desi multe din punctele de vedere ale autorului sunt convingatoare, asta nu face din carte nici roman bun nici eseu bun. E mai degraba o carte care pune niste probleme, interesanta din acest punct de vedere, dar care nu le discuta intr-un mod prea convingator.

Cartea e un soi de roman de anticipatie: candva in anul 2000 iese la iveala faptul ca in tarile din emisfera sudica era vandut un medicament care impiedica nasterea fetelor. Camuflat la inceput ca medicament traditional (praf de scarabeu sau de corn de rinocer sau alte prafuri cu presupuse calitati benefice), medicamentul fusese de fapt descoperit de o echipa de medici europeni si avea efecte sigure si durabile. Barbatii care luau acest medicament nu mai puteau sa fie decat tatici de baieti. Rezulta un deficit tot mai mare de fete, oprit pana la urma in emisfera nordica dar galopant in Sud. Urmeaza revolte, revolutii, Sudul e devastat iar Nordul se inchide in sine si saraceste. Cel care povesteste toate acestea e un batran entomolog, sotul ziaristei care descoperise prima oara existenta medicamentului-minune.

Selectarea genului viitorului copil se face deja in o gramada de parti ale lumii – in China si in India, de exemplu, problema are o amploare destul de mare. Iarasi, cuplurilor europene care recurg la fertilizarea in vitro cred ca nu li se pare aberant sa aleaga un embrion-fata sau un embrion-baiat daca au preferinte puternice intr-un sens sau in celalalt. Maalouf presupune ca oamenii ar actiona irational si egoist daca ar putea sa practice eugenia la domiciliu si cu costuri minime: chiar si confruntati cu nefericirea care-l asteapta pe un baiat intr-o lume dezechilibrata, oamenii care isi doresc neaparat un baiat vor decide sa-l aiba. Povestile din China si India par sa cofirme deocamdata temerile lui Maalouf.

Cartea e puternic ideologizata si mare parte din poveste exploreaza relatia dintre Nord si Sud si o posibila evolutie a acesteia in cazul unei catastrofe globale cu desfasurare lenta. Pacatul cel mai mare al lui Maalouf e, cred eu, faptul ca argumentele „partii adverse” (o dreapta destul de generica) sunt combatute narativ: ei aduc un argument, care e desfiintat de modul cum se vor petrece lucrurile. Dincolo de propriile mele pareri si de cele (cum am spus, coerente) ale autorului, mi se pare miselesc sa prezinti un singur punct de vedere si sa-l desfiintezi pe celalalt sub pretextul ca „asa s-a intamplat de fapt, n-au avut dreptate”.

Sub aspectul ideilor, deci, cartea nu mi se pare stralucitoare; povestea in sine e foarte schematica – naratorul afla de excesul de baieti, se implica intr-o miscare care-si propune sa previna dezastrul, esueaza, se retrage in munti cu nevasta si cu fiica sa Béatrice. Cartea nu era deci multe de oferit nici ca roman – doar personaje si intamplari generice. In concluzie, o carte nu tocmai grozava.

Read Full Post »