Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 5 noiembrie 2009

Teroristul

Autor: John Updike
Titlu: Teroristul
Editura: Humanitas, Raftul Denisei, 2007; 304 pagini; 10 RON (reducere de la 27 RON)
Traducere: Iulia Gorzo
Titlul original: Terrorist (2006)
Nota data de mine: *** si un pic (din 5)

Acesta e penultimul roman scris de John Updike; i-a urmat, in 2008, The Widows of Eastwick. Updike e unul dintre scriitorii mei preferati, dar de Teroristul m-am apropiat foarte greu: am citit multe despre ea si banuiam ca nu o sa fie chiar pe gustul meu.

Despre ce e vorba in carte: un absolvent de liceu din oraselul New Prospect, New Jersey, devine terorist. Il cheama Ahmad, tatal sau (egiptean) parasise de multi ani domiciliul conjugal, iar mama sa (irlandeza) l-a crescut singura pe baiat. Ahmad pretuieste imaginea tatalui absent si, din dorinta de-a cunoaste lumea acestuia, se converteste la religia musulmana. Invataturile islamului se potrivesc cu nevoia tanarului de-a trai intr-o lume pura, in care viata are un sens. El respinge societatea americana – pentru ca pe americani ii intereseaza doar sa cumpere si sa consume chestii, sunt obsedati de sex, resping profunzimea. Ahmad e atras de-un cerc dubios de arabi care il primesc in mijlocul lor, ii dau de lucru si apoi il conving sa imbratiseze sacrificiul de sine.

Personajele care marcheaza viata lui Ahmad sunt mama sa – infirmiera si pictorita amatoare, mama singura care-si face uneori cate-un prieten – si consilierul scolar Jack Levy, un evreu ajuns la mijlocul vietii, ros de sentimente de vinovatie, cu o nevasta suprapoderala. Levy devine amantul mamei lui Ahmad si, in acelasi timp, singura persoana cu un oarecare interes pentru bunul mers al vietii baiatului.

Unghiurile din care este privita societatea americana sunt multiple: Ahmad o critica de pe pozitia sa de tanar idealist, Levy e mai degraba o victima a culturii clasei de mijloc, nevasta sa apare ca imagine ideala a americanilor pe care-i dispretuieste Ahmad (se indoapa toata ziua cu prajiturele si se uita la telenovele pe care le incurca intre ele), apar si cativa reprezentati ai autoritatilor (prinsi de problemele lor personale, permitand dorintelor private sa ii abata de la supravegherea sigurantei statului).

Teroristul e o carte plina de analize ale Coranului, unul dintre farmecele cartii fiind redarea dificultatii de-a gasi o interpretare unica a unui text sfant: indrumatorii lui Ahmad ii impun un anumit punct de vedere, pe care el la inceput il respinge pentru ca-si da seama ca poate fi contestat. Baiatul cauta ajutorul catorva persoane din anturajul sau (mama lui, Levy, o prietena de la scoala), care-i prezinta interpretari „laice” ale textelor sfinte. Pana la urma el alege o interpretare care-i confirma ce-si dorea sa auda.

Trecand la lucrurile care mi-au placut mai putin, as spune ca Teroristul nu-si indeplineste foarte bine promisiunea de-a arata cum e posibil ca cineva sa accepte sa devina o bomba vie. Personajele din carte au aceeasi profunzime ca si cele din povestile din ziare – intelegi ca au facut ce-au facut, dar motivul ramane nebulos, nu-i vizibil de sub spuma de clisee asternuta de Updike peste personajele principale.

Cartea-i totusi bine scrisa, perspicacitatea lui Updike e nestirbita cand vine vorba de disecarea vietii americanilor obisnuiti; acestea sunt insa lucruri despre care am tot citit la el.

Doua recenzii in romana:

Pas cu pas
Franctiror

Cateva recenzii in engleza:

New York Times
New York Magazine
Time
Guardian

Si un interviu cu John Updike.

Read Full Post »