Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 12 noiembrie 2009

Mitologii mai vechi si mai noi

Am gasit intr-o librarie, saptamana trecuta, cartea aceasta (aparuta de curand la editura Art)

Noile mitologii

Cartea e un soi de omagiu adus lui Roland Barthes, care publicase in 1957 Mythologies, o colectie de 53 de texte care exploreaza „mitologiile societatii de consum”: wrestling, detergenti, Greta Garbo, vacantele scriitorilor, Charlot, vedetele devenite people si casatoriile lor, retele culinare „ornamentale” si asa mai departe.

Mythologies

Dat fiind faptul ca nu citisem Mythologies, am imprumutat de la biblioteca cea mai apropiata editia Points din ’70 si am studiat-o. Apoi am trecut, plina de speranta, la Noile mitologii. In aceasta din urma sunt 57 de texte semnate de 57 de scriitori, ziaristi si eseisti francezi – cu multi dintre ei facusem deja cunostinta. Cateva nume si texte notabile:

Pierre Assouline, Michel Houellebecq
Jacques Attali – Cele 35 de ore
Frédéric Beigbeder – GPS
Patrick Besson – Ziarele gratuite
Bessora – Companiile low-cost
Pascal Bruckner – Noua Eva
Boris Cyrulnik – Plasturele antifumat
Charles Dantzig – Serialele
Angie David – iPod
Christine Fiszcher – Noii indragostiti
Sophie Fontanel – Botox
Francois Forrestier – Comertul echitabil
Alix Girod de l’Ain (din redactia revistei Elle; veti afla mai jos de ce mi s-a parut funny chestia asta) – Capsula Nespresso
Marc Lambron – Kate Moss
Gilles Lipovetsky – Goana dupa autenticitate
Alain Mabanckou – Wifi
Jacques-Alain Miller – Google
Catherine Millet – Caruciorul supradimensionat
Bernard Pivot – Fotbalul, sportul-rege
Serge Raffy – Bobo
Patrick Rambaud – Blog
Philippe Raynaud – Taiorul lui Segolène
Jacqueline Rémy – Geanta XXL
Philippe Sollers – Euro
Georges Vigarello – Pentru ca merit
Paul Virilio – Delocalizarea
Frédéric Vitoux – Cu bicicleta in oras

O prima remarca pe care o pot face dupa lectura celor doua carti: in prefata Noilor mitologii eram avertizata asupra faptului ca Barthes (desi e un scump si un drag) e acum datat si ca textele lui te indeamna mai degraba la o „pasnica nostalgie”, fiind „o uimitoare adunatura de vechituri”, de amintiri si suveniruri. Poate pentru ca a fost vorba de o prima lectura a Mitologiilor, mie cartea mi s-a parut, dimpotriva, foarte proaspata: Barthes demonteaza, cu metoda, o serie de „mituri” pe care eu le vad si in lumea contemporana. Un exemplu: in textul Romans et enfants Barthes remarca faptul ca in revista Elle (adevarat incubator de mituri, dupa parerea lui), autoarele de romane sunt mereu prezentate asa: Nume, numar de romane publicate, numar de copii. Verdictul lui: Elle le transmite femeilor mesajul ca acum ele pot face ce-si doresc, pot sa devina scriitoare (sau medici, profesori, piloti de avion) daca-si doresc acest lucru. Dar, femei si barbati deopotriva, oamenii trebuie sa-si aminteasca de functia de baza a doamnelor: aceea de a naste copii. Din acest exemplu reiese si definita pe care-o da Barhtes mitului: acel mesaj ascuns care calatoreste clandestin intre cuvintele spuse cu voce tare si care (cel mai adesea) are sarcina de-a convinge oamenii de binefacerile capitalismului burghez.

In toate textele din Mythologies Barthes foloseste o anumita metoda: prezentarea unui obiect de analizat (fotografie, articol din presa vremii, automobil, reclama, actrita, critic literar) si gasirea mesajelor ascunse transmise de obiectul respectiv. Noilor mitologii le lipseste, cel mai adesea, aceasta metoda: majoritatea autorilor scriu mini-eseuri despre cate-un obiect, dar putini trec de suprafata acestuia. Textele volumului sunt mai degraba sociologice decat semiologice; aflam de exemplu ca oamenii care stau la coada dupa capsulele Nespresso sunt cu doua fete, chestie fara indoiala interesanta, dar din care lipseste mitul. In plus, majoritatea autorilor nu se indeparteaza de bunul-simt comun, am recitit o gramada de idei care circula de multa vreme.

Ideologia nu lipseste din nicuna dintre carti: Barthes e un critic feroce al burgheziei, pe care o face arsice folosind o serie de argumente marxiste. Autorii Noilor ideologii sunt ceva mai discreti: unii nu-si pot reprima pornirile elitiste, cativa pe cele de stanga. Ei au deci pozitii mai nuantate, fapt imbucurator pentru cei care nu pot digera ideile socialiste.

Pentru a concluziona cele scrise mai sus: lectura lui Barthes mi se pare utila pentru oricine e interesat de decriptarea fondului de informatii ascunse care circula nestanjenite printre noi. Unele texte sunt intr-adevar prea vechi pentru a-i mai fascina pe cei fara vreun interes deosebit pentru istoria obiectelor/personajelor/obiceiurilor din cultura populara, iar parti-pris-ul lui Barthes poate sa ii socheze pe cei neobisnuiti cu lupta ideologica. Noile mitologii regrupeaza texte inegale ca valoare, multe dintre ele putand fi cu usurinta incadrate in genul darii cu parerea. Este totusi un compendiu ilustrativ pentru ideile care circula in acest moment in spatiul cultural francez; in plus, cateva eseuri sunt chiar bune.

Si o nota privind editia romaneasca a Noilor mitologii (onorabila in rest): la sfarsitul fiecarui eseu ni se indica ultima lucrare publicata de autorul textului respectiv. Ar fi fost frumos ca aceste notite sa fie actualizate, dat fiind faptul ca editia frantuzeasca a aparut in 2007, si de-atunci multi dintre autori au mai publicat cate ceva.

Read Full Post »