Editori: Michael Haulică, Horia Ursu
Titlu: Millennium fantasy & science fiction
Editura: Millenium Press, Satu Mare, 2009; 332 pagini; 30 RON
Nota data de mine: *** si jumatate (din 5)
Millennium fantasy & science fiction reuneste 10 povestiri SF scrise de autori romani si americani:
*Jeff Carlson, Cerul îngheţat (Frozen Sky– castigatoare a premiului I la concursul Writers of the Future – 2007)
*Marian Coman, Crama lăutarilor
*Sebastian A. Corn, Epidemia
*Jack Dann, Da Vinci înălţîndu-se (Da Vinci Rising – premiul Nebula pentru nuvela in 1996)
*Dan Doboş, Îngeri, ieşiţi din morminte
*Cory Doctorow, Cînd sysadminii conduceau Pămîntul (When Sysadmins Ruled the Earth, 2006)
*Dănuţ Ivănescu, Gesta Kaenorum
*Liviu Radu, Eu te-am iubit, Paraschivo
*Richard Paul Russo, Un loc mai bun (A Better Place, 2002)
*John Scalzi, Întrebări pentru un soldat (Questions for a Soldier, 2005)
Doua dintre povestiri nu le-am citit de data aceasta – cea a lui Doctorow pentru ca o citisem in original si in varianta BD si ma lamurisem ce-i cu ea si cea a lui Jack Dann pentru ca am intalnit rareori povestiri de „istorie alternativa” care sa-mi placa si pentru ca m-am lamurit din primele trei pagini ca Da Vinci înălţîndu-se o sa ma enerveze (Da Vinci lucreaza la nu stiu ce impreuna cu Machiavelli => textul nu ma intereseaza).
Despre celalte povestiri: tematicile sunt diverse (texte fantastice, o mini-distopie, vreo doua texte SF destul de clasice, un mix de SF cu roman politist hard boiled, un interviu), deci cei carora le plac multe subgenuri si teme SF vor fi fericiti. Cel mai mult mi-au placut povestirile autorilor romani:
* In Crama lăutarilor si Gesta Kaenorum elementele SF sunt destul de discrete; prima e scurta si placuta, are in centru cativa instrumentisti nevoiti sa cante prin birturi si schepsisul fantastic e de gasit la final; a doua, mai lunga, cuprinde peregrinarile prin lumea cunoscuta la unui calugar vlah de la inceputul secolului IX. O poveste de formare si de calatorie, deci, in care vlahul ajunge sa afle si despre un anumit trib ciudat care serveste niste zei bolnavi. Povestea cu zeii seamana foarte mult cu cea dintr-un episod din Star Trek (TNG, „Time’s Arrow”), dar nu asta conteaza foarte mult: mi-a placut mai degraba pentru aventurile de erudit ale vlahului si pentru atmosfera placuta.
* Epidemia e un text destul de clasic, cu o multime de inventii SF interesante – oameni legat permanent la un soi de Internet, masinarii controlate cu ajutorul gandurilor, animale inginerite genetic intr-un mod interesant. Efectul de cufundare intr-o lume diferita e perfect, povestirea are si cateva personaje 3D, intriga mi s-a parut nitelus trasa de par. Dintre toate textele din volum, pe acesta l-as pune pe locul 2 in ordinea preferintelor mele. Daca ar fi fost nitel mai lung, daca intamplarile ar fi curs mai lin, ar fi fost de nota 10.
* Îngeri, ieşiţi din morminte – asta-i textul care mi-a placut cel mai mult. E un soi e capitol dintr-o distopie completa, care poveste despre o lume in care implanturile devin obligatorii pentru toti oamenii. Ele sunt folositoare, se spune, dar problema cea mai mare e totusi ca unii dintre noi nu ne dorim cu orice pret sa fim mai buni. Îngerii sunt cei care refuza un asemenea tratament si care incearca sa arate lumii ca punctul lor de vedere trebuie luat in considerare. Mi-a placut povestirea pentru ca e coerenta, completa, mi s-a parut scrisa fara ezitari. Are si un mesaj, de digerat in functie de convingerile fiecarui cititor.
* Ultimul text romanesc din volum e Eu te-am iubit, Paraschivo. Cu acesta n-am rezonat prea bine – e un soi e satira a fotbalului romanesc, in care Bucurestiul devine Republica Fotbalistica si se separa de restul Romaniei. Stabilitatea sa e amenintata de miscarile violente ale suporterilor diferitelor cluburi, enervati de un incident violent de pe un stadion. Se face misto de tot felul de apucaturi romanesti contemporane; din pacate studiul lor nu m-a pasionat, poate pentru ca nu urmaresc indeaproape actualitatea damboviteana.
Dintre textele straine cel mai mult mi-a placut primul, Cerul îngheţat, in care niste exploratori intalnesc pentru prima oara specia inteligenta de pe Europa, unul dintre satelitii lui Jupiter. E o poveste interesanta despre un prim contact semi-esuat (oamenii ajung sa-i cunoasca mai bine pe extraterestri, dar isi dau seama si ca orice discutie cu ei e inutila). Singura obiectie pe care o am, relativ la acest text, e legata de tehnica narativa folosita de autor: naratiunea principala e intrerupta destul de des de flashback-uri, menite sa o completeze. Chestia asta da un oarecare dinamism povestirii, dar mie nu-mi place in mod deosebit pentru ca mi se pare ca interesul pentru „ce-a fost” scade cand stii deja „ce-o sa fie”.
Cînd sysadminii conduceau Pămîntul e, dupa parerea mea, un text foarte mediu. Doctorow e un scriiitor angajat si se foloseste de povestiri ca sa transmita mesajul sau, cu mai mult sau mai putin succes. Premisa povestirii acestia mi s-a parut destul de slabuta – sysadminii raman in viata dupa un oarecare apocalips – iar ideile interesante cam putine.
Trecand la Un loc mai bun, povestirea nu face parte dintre genurile pe care le prefer. Are toate ingredientele care-mi displac la romanele hardboiled (detectivul antipatic si plin de probleme, violenta fara sens, scenele gore si colectia de personaje dure). Elementele SF nu sunt numeroase: apar in discutie un soi de dopuri pe care ti le bagi undeva si apoi plutesti peste India (stiu ca sunt rea) si o tehnica de-a baga in altii dopurile astea, dar de-a pluti tu. O povestire slabuta, dupa parerea mea.
Ultimul text in volum, unul destul de scurt, e Întrebări pentru un soldat. Mi s-a parut OK – structura e cea a unui document de arhiva, o transcriere a unei conferinte tinute pe o colonie pamanteana de un ofiter de stat major din fortele armate care apara civilizatia umana. In text exista un filon umoristic – pe langa o aluzie la unele fapturi vermiforme binecunoscute oricarui cititor de SF mai avem si o exemplificare a unei metode clasice si pasnice de amutire a disidentilor.
Intreaga antologie mi s-a parut foarte onorabila: textele care mi-au placut au fost mai numeroase decat celelalte, tematicile sunt diverse, iar calitatea textelor romanesti da sperante pentru antologiile viitoare. Am, de fapt, doar doua nemultumiri legate de antologia aceasta. Prima: selectia textelor straine, un pic mai slabe decat ma asteptam. A doua: faptul ca e prea scurta. Citind-o, m-am cufundat in atmosfera antologiilor romanesti de pe vremuri, cele cu multe sute de pagini si cateva zeci de povestiri. Stiu ca Millenium Press a scos deja inca doua antologii, dar nu-i chiar acelasi lucru.
Alte cateva recenzii:
Blog de carti 