Autor: Kurt Vonnegut
Titlu: Puşcăriaşul
Editura: Humanitas, Raftul Denisei, Bucuresti, 2009; 256 pagini; 27 RON
Traducere: Viorica Boitor
Titlul original: Jailbird (1979)
Nota data de mine: *** si-un pic (din 5)
Toate cartile lui Vonnegut sunt pe-alocuri politice, dar Puşcăriaşul cred ca le intrece pe celelalte. Romanul este o autobiografie destul de dezlanata a domnului Walter F. Starbuck, cetatean american si fiu de imigranti.
Prefata romanului da indicii despre toate punctele importante din povestea lui Starbuck – fost activist comunist ajuns inalt functionar in administratia Nixon si ajuns puscarias dupa scandalul Watergate. Romanul nu e insa despre Watergate ci mai degraba o critica destul de amara a idealurilor socialiste si capitaliste puse in practica pe pamant american.
Walter F. Starbuck face tot felul de paranteze cand isi povesteste viata, si astfel aflam despre cum s-a intamplat ca un patron de uzina a ajuns sa isi impuste muncitorii sindicalisti, despre cum au fost executati pe nedrept doi anarhisti americani de origine italiana condamnati pentru crima (desi un golanas recunoscuse ca el e, de fapt, autorul acelei crime) si despre cum cateva zeci de muncitoare au murit dupa ce patronul lor le-a pus sa foloseasca vopsea radioactiva. Cazuri reale, cu toatele.
Puşcăriaşul spune si povestea unei femei care s-a straduit sa puna in practica idealurile socialismului si despre cum a esuat aceasta intreprindere. Concluzia lui Vonnegut: societatea capitalista da nastere unor monstri iar idealurile socialismului sunt pentru copii.
Ideile lui Vonnegut mi s-au parut foarte interesante, la fel si mini-povestioarele SF inserate prin carte si scrise de un alter ego al lui Kilgore Trout. Dar romanul in sine mi-a dat unele dificultati pentru ca mi s-a parut dezlanat si uneori obositor (multe capitole repeta povestea din introducere, pe care-o citisem deja). Cred ca romanul are toate ingredientele necesare pentru a-i duce pe cititorii sai de dreapta la enervari cu spume, Vonnegut e destul de radical in prezentarea ideilor sale. Pe de alta parte, in Puşcăriaşul exista o bogatie de date (reale) despre inceputurile miscarii sindicale din America, chestiuni interesante pentru cei so inclined.
Spor , pare interesanta 🙂
Observ ca toate cartile care au putina istorie in ele sunt preferatele cititorilor
Cred ca e prima insemnare despre acest Vonnegut pe care o citesc (de fapt prima data cand citesc ceva despre). Pare ciudatica, dar s-ar putea sa-mi placa mai mult decat „mic dejun…” care e haotica rau
@capricornk13 – Asta-i prima carte de Vonnegut care nu mi-a placut atat de mult; e haotica si ea, in sensul ca povestitorul face paranteze si apoi paranteze in paranteze, unele lungi de cateva capitole.
Ai citit „Leaganul pisicii”? E preferatul meu dintre romanele lui Vonnegut.
Fara sa fiu un fan al lui Vonnegut, m-ai facut curios sa rasfoiesc macar ultima. Sa vad, poate fac rost de ea si o incerc.
Off topic relativ : mor sa citesc la tine despre Mostenitorii, fondurile sunt epuizate si nu pot s-o iau momentan.
@Cinabru – Mie imi place de Vonnegut si din motive extra-literare, mi se pare ca a fost o persoana interesanta si faina.
Ma zbat acum cu Mostenitorii, mai am de citit vreo 50 de pagini. A mers foarte foarte greu, nu imi dau seama daca-i din vina mea sau a cartii. Ca preview la recenzie pot sa-ti zic ca in jumatate din carte e vorba despre doi oameni de Neanderthal care alearga dezorientati de la un rau la o stanca si inapoi. Acum a re-devenit interesanta, in schimb.
Buna! INteresant blogu tau!
Am o curiozitate si eu! Cat de multe carti citesti intr-o luna?
@Manumanu – Ma bucur ca-i gasit chestii interesante de citit pe aici 🙂
In saptamanile bune citesc 2-3 carti, in cele proaste niciuna. Dupa caz.