Intre doua ture de cumparaturi si-un dat cu aspiratorul am reusit sa citesc aceasta carte:
(Andrei Cornea, Poveşti impertinente şi apocrife, Humanitas, 2009)
Despre carte a scris foarte frumos aici unul dintre oamenii de bine de la Librăria Humanitas din Sibiu; ca sa nuantez nitel laudele lor (in mare meritate) am sa spun ca nu mi-au placut prea mult povestile „moralizatoare” din carte (Răţuşca cea urâtă, de exemplu, sau Cuvânt de pietricică). S-ar putea ca autorul sa fi glumit de fapt si in ele, dar am o urma de indoiala, iar mesajul lor (cum ca in zilele noastre oamenii sunt de plastic, au renuntat la focul launtric care le dadea autenticitate primilor oameni) nu pare sa fie confirmat de datele din mediul inconjurator. A doua obiectie pe care o am este legata de o oarecare insistenta pe anumite idei, poate dragi autorului dar nu neaparat si fiecarui cititor (un exemplu: Dumnezeu mustrat de mai micii sau contemporani).
Poveşti impertinente şi apocrife e, in mare, o lectura interesanta (ca sa nu zic chiar instructiva): are ca fundal o cultura foarte bogata, cu care autorului i-a facut in mod evident placere sa se joace. Povestile sunt scrise placut, Andrei Cornea reuseste sa foloseasca cu gratie limba romana contemporana (inclusiv jargonul) si sa evite impresia de ezitare si de constructie improvizata pe care-am intalnit-o la unele carti scrise de autori romani contemporani. Cartii i-as da trei puncte si jumatate din cinci, dupa sistemul meu de notare.
Acestea fiind spuse, va doresc tuturor sarbatori fericite si sarmale numeroase. Ma voi intoarce prin 5 ianuarie.
Happy chiolhan 2010 🙂