Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 7 ianuarie 2010

ploaia inainte sa cada

Autor: Jonathan Coe
Titlu: Ploaia inainte sa cada
Editura: Polirom, Biblioteca Polirom. Proza XXI, Iasi, 2009; 248 pagini; 22.95 RON
Traducere: Luminita Gavrila
Titlul original: The Rain Before It Falls (2007)
Nota data de mine: *** si ceva (din 5)

Dupa sapte romane in care preocuparile si opiniile politice ale lui Coe se intrepatrund cu fictiunea, Ploaia inainte sa cada e o carte care iese din tiparele cu care m-a obisnuit autorul. Povestea spusa de Coe in romanul acesta este una de familie, feminina si de interior.

Personajele principale ale cartii sunt Rosamund si Imogen, o nepoata de-a sa. Prima povesteste pentru a doua istoria familiei sale, desi nu stie daca mesajul va ajunge vreodata la interlocutor. Cele patru casete audio inregistrate de Rosamund si cele 20 de fotografii pe care le descrie in casete sunt mostenirea pe care doreste sa i-o lase unei nepoate pe care nu a mai avut voie sa o intalneasca de foarte multi ani. Intrebarea care-l bantuie pe cititor de-a lungul lecturii e „de ce oare au dus-o departe pe Imogen?”, iar Rosamund da destul de devreme indicii care indica faptul ca-i vorba de anumite fapte tragice.

Ploaia inainte sa cada cuprinde ingredientele comune ale romanelor „de familie” recente: mici certuri, impartiri ale teritoriului, maturizarea copiilor si imbatranirea parintilor, crize financiare sau de nervi, secrete intunecate (daca e sa ne referim la actiunea cartii), respectiv un mod de-a scrie care pare nelucrat (desi in cazul lui Coe este), care le permite pe rand personajelor sa-si expuna punctul de vedere si care impune o lectura melancolic-intelegatoare a celor intamplate.

Romanul contine o doza buna de matrofobie (teama de-a deveni la fel ca propria mama) – pote, de altfel, sa fie citit ca o ilustrare fictionala a acestei temeri. Personajele feminine din carte reiau iarasi si iarasi apucaturile gresite ale mamelor lor, repeta acelasi tipar si par sa nu poata scapa din micul iad local pe care l-au construit mamele lor. In asta consta tragedia familiei lui Imogen – cea mai tanara victima din razboiul dintre mame si fiice.

Ploaia inainte sa cada e o carte destul de scurta, care mi s-a parut si destul de modesta, in ciuda faptului ca e scrisa agreabil. Coe spune povesti care s-au mai tot spus, si, desi le spune frumos, nu adauga prea mult la zestrea de interpetari anterior existenta. Casa somnului ramane in continuare romanul meu preferat dintre cele scrie de Coe, iar cartea asta nu se apropie de el nici cat cele doua care-au precedat-o (Clubul putregaiurilor si Cercul inchis).

Cateva recenzii:

Guardian
Times Online
Independent
Telegraph

Read Full Post »