Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 1 februarie 2010

Ucenicul asasinului

Ucenicul asasinului

Autor: Robin Hobb
Titlu: Ucenicul asasinului
Editura: Nemira, Nautilus Fantasy, Bucuresti, 2009; 608 pagini; 39.9 RON
Traducere: Antuza Genescu
Titlul original: Assassin’s Apprentice (1995)
Nota data de mine: *** si jumatate (din 5)

Ucenicul asasinului este prima carte dintr-o trilogie numita Farseer. Este si prima carte de-a lui Robin Hobb pe care o citesc; pana acum am ocolit-o pe autoare pentru ca orice carte de-a ei pe care am zarit-o in editie americaneasca avea coperta urata rau (din aceea cu litere argintii si scoase in relief) si imi inspira doar neincredere.

Despre Ucenicul asasinului am aflat de pe coperta a patra ca-i GRRMartiniana, ca prezinta o lipsa de elfi si ca e incantator de originala. Citind-o am verificat ca asa este, dar cuvantele pe care le-as folosi eu ca sa o descriu sunt „molcoma” si „tandra”.

Personajul principal al cartii e un baiat pe nume FitzChivalry (ceea ce inseamna, in limba locului, „fiului lui Chivalry”). In numele acesta e descrisa conditia lui sociala: fiul unui nobil (pe-acolo nobilii primind nume care de obicei le descriu caracterul si destinul), dar un fiu care nu a primit un nume al sau (in cazul acesta, pentru ca e bastard). Abandonat la usa castelului, baiatul afla ca tatal lui a fost nevoit sa renunte la pretentiile la tron din cauza rusinii nasterii lui, ca el insusi isi risca zilnic viata si ca are o datorie fata de regele sau si fata de Cele Sase Ducate.

FitzChivalry devine ucenic de grajdar, apoi de scrib, apoi de asasin. Descopera ca e daruit cu un Har care-i permite sa simta ceea ce simte orice om sau animal din preajma sa. Descopera apoi ca persoanele daruite cu Har sunt dispretuite de ceilalti, poate pentru ca acest dar poate fi considerat o forma needucata a Mestesugului – un soi de telepatie care se poate invata si care e rezervata persoanelor importante din Cele Sase Ducate.

Povestea din Ucenicul asasinului e una a formarii (din catelandru in dulau tinerel), in care citiorul descopera odata cu personajul principal cum arata lumea inconjuratoare si cate pericole exista in ea. Povestea e molcoma, FitzChivalry nu se grabeste niciunde, iar mirarea si inocenta lui se transmit cititorului. Personajele si intrigile din carte prind contur pe masura ce copilul intelege mai multe, dar nu devin nicodata deosebit de complexe sau de dubioase.

Dupa intorsaturile de situatie din seria Cantec de gheata si foc ma asteptam ca aceasta carte (mult mai linistita) sa mi se para searbada. Dar n-a fost deloc asa. In primul rand pentru ca personajele sunt adesea simpatice si pentru ca, nu stiu cum, ajungi sa te intereseze indeaproape soarta lor. Apoi, pentru ca am fost curioasa sa aflu cum ajunge asasin un baiat simplu, naiv si afectuos. Nu in ultimul rand, FitzChivalry este foarte atasat de catei, pui de lup si alte animalute; el poate chiar sa vorbeasca cu ele. As citi orice carte in care sunt explorate trairile animalelor simpatice, iar tandretea si dragostea baiatului pentru astfel de creaturi e descrisa placut (chiar emotionant, pentru firile sensibile).

Ucenicul asasinului mi s-a parut originala (prin constructia lumii) si placuta. Robin Hobb m-a surprins in bine si mi se pare ca stie sa povesteasca frumos (chiar daca nu inovator). Astept cu interes nedisimulat urmatoarele doua volume din serie.

Si aproape uitasem: aceasta carte a inspirat piesa de mai jos.

Read Full Post »